Depresia cauzata de infertilitate

ioanara23 spune:

da.....DEPRESIA....o cunosc!
s-a tinut de gatul meu agatata in ultimele luni de zile!
S-A LIPIT DE INIMA MEA!
da....AM LUPTAT! ...mi-a trebuit ceva timp sa-mi dau seama ca intr-adevar CINEVA sus acolo ma iubeste, ca mi-a dat toate acele impliniri la care am visat, ca nu sunt singura....si ca in fiecare dimineata cand ma trezesc ESTE LANGA MINE UN OM caruia ii pasa de mine si pe care il doare cand vede ca sufar....
atat de deprimata am fost ca n-am intrat pe forum de 2 luni! dar....tot nu am putut sa nu va citesc in fiecare zi...
VA MULTUMESC FETELOR! v-am citit in fiecare zi! iar puterea voastra de a merge inainte si de a lupta mi-a dat un sut in fund sa trec inapoi pe front!
VA PUPICESC! O ZI SUPERBA, DRAGELE MELE!

ioana

KoraPop spune:

quote:

---

Originally posted by silvy24

Vreau sa va povestesc prin ce trece o prietena de-a mea.
Este o fata de 27 de ani pe care am cunoscut-o acum aproape un an, imediat dupa ce a nascut o minunatie de baiat. Este o fata dulce, iubitoare care ar fi in stare sa iti dea ultima bucatica de paine daca stie ca ai nevoie de ea. Am cunoscut-o cand deja eram obsedata de ideea de a face bebe si sincer initial am cam invidiat-o pentru ca are bebe, o afacere care merge bine, iar sotul are la randul sau o afacere care merge si mai bine. Ma uitam la ea si as fi vrut sa fiu si eu atat de implinita ca ea.
Astazi, cand m-am urcat la ea in masina avea ochii in lacrimi. Mi-a spus ca divorteaza de sotul ei si imediat a facut o criza de isterie. Urla, plangea, scrasnea din dinti si dadea cu pumnii in volanul masinii. Sotul o inseala si nici nu da doi bani pe ea, pe copil, pe casa. LIpseste cu lunile si ia bani din casa pentru amanta. Ea sta si face casa luna in wkd si are grija de bebe iar el e la munte cu amanta. Credeti-ma ca sufar foarte mult pt ea dar in acelasi timp mi-am dat seama de tot ce am si nu pretuiesc. MI-am dat seama ca nimeni nu este fericit cu adevarat si ca adevarata fericire este sa te bucuri de ceea ce ai. Este o femeie distrusa, un animal ranit, pe care eu ieri o invidiam. Am venit acasa hotarata sa ma bucur de ceea ce am. Sa ma bucur de sotul meu iubit, de casa mea, de munca mea, si mai ales de mine. Fata respectiva mi-a spus ca de acum incolo se va iubi pe ea insasi cu toata fiinta ei, ceea ce nu a mai facut in ultimii ani. Asta vreau si eu: sa ma iubesc si sa ma bucur de mine. Mi-am dat seama ca m-am torturat prea mult cu ganduri negre.Vreau ca bebele sa fie visul meu, nu obsesia mea. Sa lupt pt bb cu zambetul pe buze. Viata e scurta.

---

Silvy....uite un exemplu foarte bun....Daca e sa fim sincere cu noi insine trebuie sa recunoastem ca invidiem de multe ori alte femei care sunt implinite in sensul ca sunt mame,sau pe cale de a deveni mame ( gravidute),asta pe langa afaceri prospere si soti care par perfecti.Chiar si eu simt durere cand vad pe strada burtici,carucioare,familii fericite.....totusi nu avem de unde stii din exterior ce se ascunde in spatele imaginii perfecte.....
Nu sunt nici pe departe o superwoman...am o varsta,35 de ani si am vazut foarte multe in jurul meu pana acum,asa ca incerc sa fac totul sa fie in favoarea familiei mele,sa nu fac greseli majore ca alte cunostinte care au pierdut totul pentru ca nu au stiut sa aprecieze atunci cand au avut ce aprecia,care au indepartat prin comportamentul lor oamenii care tineau la ei/ele.....Am norocul sa am o mama care intotdeauna a fost cea mai buna prietena a mea,cu care intotdeauna am putut sa povestesc orice si despre absolut orice,sfaturile ei au fost cele mai bune si daca nu le ascultam sfarseam sa ajung mereu la vorbele ei,mereu a avut dreptate si ma ajuta enorm sa pot sa ma sfatuiesc cu ea.A trecut prin multe,dar totusi cu intelepciune,tact,enorm de multa rabdare si intelegere a reusit sa aiba cam tot ce isi doreste cineva in viata....acum isi doreste un nepotel si pt asta ma ajuta asa cum poate si ea si tatal meu....Mama mea are o vorba care pentru mine e sfanta "E cel mai usor sa destrami o casnicie,dar e foarte greu sa o pastrezi" si....asta e o vorba auzita din multe parti "rau e cu rau,dar mai rau e fara rau" ( asta e mai hazlie zic eu,ca rau nu cred ca e pt nici una dintre noi mai ales in primii ani de casnicie....sau cine stie....?!) Sa nu credeti cumva ca mi-e frica sa nu imi pierd sotul din cauza obsesiei pt bebe,nu am nici un motiv sa cred asta acum,e un sot iubitor,am toata increderea in el si mi-o dovedeste zi de zi,dar..... de ce sa nu fim prevazatoare in aceasta lume in care traim,plina de rautati,invidii,oameni parsivi care multi ar da si ar face orice sa fie in locul tau....cred ca intelegeti la ce ma refer.In afara de asta si noua ne pica bine clipe de tandrete,o intalnire cu prieteni dragi in care se spun glume si se rade din tot sufletul,o excursie scurta la munte sau la mare,o seara placuta cu sotiorul vazand un film bun,jucand un yams sau mai stiu eu ce placeri are fiecare cuplu!E o detasare care ne prinde bine tuturor,ne reincarcam bateriile si a doua zi credeti-ma ca pofta de viata revine,iar indarjirea si ambitia de a lupta in continuare in lupta pt bebe e si mai mare!Incercati macar sa vedeti cum si ce simtiti!
O zi frumoasa tuturor!

Kora

CARPE DIEM!

georgia_c spune:

buna fetele
intortocheata sunt caile Domnului ; cum spuneati si voi ..familia perfecta , nu prea exista ;povestea mea este un pic diferita, sau poate nu .. acum 3 ani ma casatoream, si desi trebuia sa fie cea mai faina perioada , din cauza stresului ,mi s-a declansat o boala de oase , destul de grava ,sclerodermie, care mi-a declansat si glanda tiroida.. si uite asa , de unde ma gandeam ca vom incepe cu elan planul bb, 2 ani am asteptat sa mi se dea unda verde;si credeti-ma ca nu e deloc simplu sa te culci absolut normal , si sa te trezesti ca nu te poti inchide la camasa , si te inchide sotul , ca trebuie sa misti mainile , ca altfel intepenesc , si tot asa , sa se uite toata lumea la tine cu mila , ca esti tanara , si asa de bolnava .. sa o vad pe mama umflata de atata plans , sa stiu ca si daca voi reusis sa raman insarcinata , nu stiu daca voi duce sarcina la capat
am plans ,cat n-am plans io o viata intreaga , m-am jelit de numa, nu aveam chef de nimic ,m-am ingrasat 15kile in 6 luni ... si uite asa , pana cand mi-a zis sotulica..cand ne-am cunoscut erai vesela , erai altfel , plina de viata ... si am zis gata , schimbam calimera , caci am 2 posibilitati .. sa-mi plang de mila in continuu , sau sa incerc sa fac ceva pentru mine , pentru noi
un lucru insa imi este ff clar... pierderea unei sarcini , este ceva ce cred ca iti rupe sufletul in doua , mai ales cand iti doresti acel copil .. nu am trecut prin asa ceva, sper si ma rog nici sa nu trec , si sa nu treaca nimeni

Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim
Albert Einstein

KoraPop spune:

georgia imi pare tare rau pt problemele tale de sanatate,cititnd postarile tale eu te percep o fata vesela,plina de viata si ma bucur ca ai o atitudine pozitiva chiar asa,cu problemele tale.Bravo!

Kora

CARPE DIEM!

georgia_c spune:

KoraPop, asa si sunt , o fire vesela , si am zis ca atunci cand voi inceta macar sa zambesc, sunt o cauza pierduta ....

Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim
Albert Einstein

toriceli spune:

Te felicit ca ai avut curajul si buna-vointa de a ne spune cite ceva din povestea ta Georgia . Atitudinea de luptatoare este incurajanta pentru noi. Se simte din tonul mesajului tau starea se spirit.Multa , multa sanatate si tine-o tot asa!
Durerile cauzate de un eveniment negativ nu cred insa ca se compara. Fiecare le traieste la intensitatea si dimensiunea proprie. Spre exemplu eu nu stiu daca as fi avut puterea in situatia expusa de tine sa ma ridic si sa merg mai departe. M-a rascolit experienta ta . In acelasi timp imi da speranta.
Cit priveste pierderea unei sarcini...ce sa iti spun. Mie nu mi-a rupt sufeltul in doua. Mi l-a facut tzandari. Iar acum sunt si in situatia de a infrunta probleme de infertilitate. Dar vreau sa ma ridic si sa merg mai departe ca si tine , ca si multe dintre fetele de pe forum.

silvy24 spune:

Dragele mele,

Vroiam sa va spun ca si eu am un mic secret in lupta impotriva depresiei. Cateodata ma gandesc ca atunci cand voi avea un bebe nu voi mai avea timp de mici placeri cum ar fi: sa citesc 3 ore un roman, sa ma uit la 3 filme in wkd, sa stau o ora in cada, sa dorm in wkd pana la 10 dimineata. Si iau decizia ca pana raman gravida sa mai profit de aceste placeri. Acest artificiu ma face sa ma simt mai bine macar o saptamana.
Sa nu intelegeti gresit. Sa nu credeti ca cred ca un copil inseamna o corvoada. Este doar o modalitate de a vedea in culori mai deschise aceasta perioada de lupta cu infertilitatea.
Silvia

elly_me spune:

De abia acum am vazut acest subiect- care este pe sufletelul meu in acest moment

Aseara il stresam pe sotul meu ca sunt trista, dezamagita, suparata....
Nu mai rezist.
De aproape 3 ani ma tot plimb pe la dr. si nimik.
Iar cand reusesc sa mai fac un pas - apare intotdeuna cate ceva care ma trage inapoi.

Parca totul ar fi impotriva mea.


Nu am chef sa ma duc la cumparaturi, sa ma machiez sa ma duc la coafor.
Nu am chef de nimik.
Mi-as dori sa ma plimb cu bb in parc, sa-l dragalesc, sa-l pupicesc....

Toata lume ma intreaba cand faceti si voi copii/ De ce nu faceti si voi copii?...
Zambesti, le spui ca sunt in plan si nimeni nu intelege ce este in sufletul tau- cat de mult iti doresti, cat te chinui sa faci un bb, cate analize, tratamente, operatii, timp pierdut, bani ...
Este ff greu- un copil este o investitie serioasa.

In general, persoanele care nu au trecut prin ceea ce trecem noi nu ne inteleg- asa ca decat sa stai sa te plangi unor persoane care nu au habar de cand ne chinuim sa facem copii si cate am facut pt un copil mai bine taci din gura.

Pe mine m-a ajutat ff mult acest forum.

As putea scrie un roman despre acest "razboi" nesfarsit cu infertilitatea.

Sper sa-mi treaca perioada aceasta de "depresie".



Elly

http://tt.lilypie.com/XGqRp2.png

ramyteo spune:

Cineva spunea ca sa te mai eliberezi de depresie trebuie sa iti spui gandurile. Asa am facut eu si daca aveti rabdare citi si voi mai jos, va pup pe toate si succes in continuare.

eu

silvy24 spune:

Elly-mestiu foarte bine despre ce vorbesti. Din pacate.....

Si pe noi ne intreaba cunostintele tot timpul cand facem un copil. Si cand le spunem ca ne straduim, fac ochii mari si imi dau senzatia ca gandesc "da ce o fi atat de greu?".
Da, si e trist ca ne chinuim atat, si fizic si psihic, sa facem ceea ce pentru altii este un lucru atat de banal. Mai mult, altele nu stiu cum sa nu mai ramana gravide ca iepuroaicele. Dar, asta e viata.
Nu mai zic ca pe mine scoacra-mea ma terorizeaza: ca nu intelege de ce ma duc de atata timp la dr si nu s-a rezolvat inca, cum de a ramas nu stiu ce cunostinta gravi la 40 ani si eu nu reusesc la 25, ca pe vremea ei nu existau femei care sa nu ramana etc. Trec cu vederea aceste intrebari pt ca stiu ca nu mi le adreseaza din rea-vointa. Doar ca ii e teama ca dc nu facem mai repede un copil, poate ca ea se va duce si nu va mai avea timp sa se bucure de nepotul ei. Ea are 67 de ani si nici un nepot. Asa ca o inteleg.
Oricum astfel de intrebari si remarci te fac sa te simti anormala, defecta, incapabila, impotenta. Sunt oamnei care isi imagineaza ca dc nu rami gravida nu e nevoie decat de o injectie si gata...
Dar noi suntem niste luptatoare si o sa ne batem cu zambetul pe buze, nu-i asa?