Depresia cauzata de infertilitate

toriceli spune:

Intru totul de acord cu tine Idaira. Pentru a face fata unei drame trebuie in primul rind sa iti dai voie sa o traiesti , sa o contientizezi . Pina la limita maxima. Apoi cred ca urmeaza a intelege trairile sau macar a incerca sa le intelegi , a ti le accepta.
Stiu ca pentru anumite persoane drama noastra e floare la ureche. Ei bine pt. mine nu e asa. Ce pot sa spun : ca imi pare rau ca nu am avut o drama mai mare??? Nu pot spune asta. Nu vreau sub nici o forma sa fiu considerata o insensibila la problemele altora. Tocmai asta incerc sa fac . Su nu ma imunizeze in problema mea si sa ma las absorbita de ea. Dar pt. asta trebuie sa invat sa traiesc cu aceasta durere si cu capcanele ei. Incerc sa invat, sa deschid ochii , sufletul si mintea la experientele fetelor .
Sa imi gasesc ca si restul fetelor resursele de a-i face fata , de a ma tine pe linia de plutire. Traieste-ti drama ! Plinge cit poti , nu iti fie frica sa te doara ! Daca inca te mai doare , traiesti , mai e o sansa ! Personal cred ca numai fiind jos te poti ridica.Zbatindu-te sa nu cazi esti doar...pe undeva ....nici jos nici sus. Nu iti fie frica sa ceri ajutorul. Nimanui cui crezi ca te-ar putea ajuta.
Poate vorbind cu femei ce au trecut prin aceleasi experiente voi reusi sa imi fie mai usor si sa le fac si altor colege de suferinta sa le fie mai usor.
Sincer am renuntat sa mai atac subiectul cu ...prietenele "de salon." Pe linga faptul ca sunt lipsite de empatie (atita vreme cit ti se spune ce norocoasa esti ca nu esti bolnava de cancer , ceea ce e adevarat dar nu asta e problema mea) trebuie sa luam in calcul si faptul ca e posibil sa nu vrea cu adevarat sa se transpuna intr-o situatie similara. E greu , e greu chiar sa iti imaginezi sau.....poate sunt doar comode. Ce sa iti spun ca primesc mailuri cu ingerasi si povesti cu tilc despre "ti-a fost dat asta ca sa apreciezi ailalta" sau despre cum va fi de bine data viitoare , sau despre "ai pierdut sarcina pt. erai o obsedata sa ai copii". Am renuntat.
Poate ca sunt egocentrista - punind problema necesitatilor mele ca femeie , ca sotie - , poate ca nu. Poate ca doar caut raspunsuri sau poate solutii.
Iar in cautarea nostra sunt convinsa ca ne apreciem sotii si din cind in cind ne mai amintim sa le-o si aratam. Problema nu-i usoara dar atita vreme cit sunt constienti sunt sanse sa trecem prin ea si inca sa raminem intregi , ca oameni sau ca si cuplu.
Silvia felicitari pentru curajul de a deschide acest subiect - capitol.
Si daca te simti mai bine sa numeri zilele numara-le. Daca nu te simti mai bine si vezi ca te oboseste , impuneti si renunta. E o lupta si asta. Detasata ??? Nu cred . Eu una nu vad cum . Dar s-ar putea sa ma insel. Poate asa cum a spus Kora tine de temperament.
Il exasperezi pe sotu" ? Cunosc sentimentul .In final , cu fricile de rigoare l-am intrebat ce simte vis a vis de comportamentul meu. Impreuna incercam sa gasim solutii. Impreuna. Chiar daca uneori cautarile nostre sunt in zone diferite.
Si eu am crezut ca sunt un soi de maniaco - depresiva . Si poate chiar sunt .Stiu si eu. Nu am cunostiinte de specialitate in domeniu.
Dar daca multe dintre noi trecem prin asta e clar un lucru : e o anormalitate normala problemelor create de infertilitate.
Eu sper sa ne putem ajuta. Si cred simplu fapt ca avem curajul recunoasterii si identificarii problemelor cu care ne confruntam e un pas bun.
Va pup !

ana_p spune:

Citind ce scriati despre prietene, ce parere aveti despre cineva care, desi stie cat de mult imi doresc un copil, atunci cand am sunat sa o felicit si sa vad daca este bine dupa nastere mi-a spus: "Vai, nu ti-as dori sa treci prin asta..."(referindu-se, am dedus, la faptul ca a nascut destul de greu).
Sa stiti ca si eu, de cand ma lupt cu sterilitatea, chiar am invatat sa ma bucur de orice lucru marunt pe care inainte il consideram firesc si ca mi se cuvine.

Ana

silvy24 spune:

Vreau sa va povestesc prin ce trece o prietena de-a mea.
Este o fata de 27 de ani pe care am cunoscut-o acum aproape un an, imediat dupa ce a nascut o minunatie de baiat. Este o fata dulce, iubitoare care ar fi in stare sa iti dea ultima bucatica de paine daca stie ca ai nevoie de ea. Am cunoscut-o cand deja eram obsedata de ideea de a face bebe si sincer initial am cam invidiat-o pentru ca are bebe, o afacere care merge bine, iar sotul are la randul sau o afacere care merge si mai bine. Ma uitam la ea si as fi vrut sa fiu si eu atat de implinita ca ea.
Astazi, cand m-am urcat la ea in masina avea ochii in lacrimi. Mi-a spus ca divorteaza de sotul ei si imediat a facut o criza de isterie. Urla, plangea, scrasnea din dinti si dadea cu pumnii in volanul masinii. Sotul o inseala si nici nu da doi bani pe ea, pe copil, pe casa. LIpseste cu lunile si ia bani din casa pentru amanta. Ea sta si face casa luna in wkd si are grija de bebe iar el e la munte cu amanta. Credeti-ma ca sufar foarte mult pt ea dar in acelasi timp mi-am dat seama de tot ce am si nu pretuiesc. MI-am dat seama ca nimeni nu este fericit cu adevarat si ca adevarata fericire este sa te bucuri de ceea ce ai. Este o femeie distrusa, un animal ranit, pe care eu ieri o invidiam. Am venit acasa hotarata sa ma bucur de ceea ce am. Sa ma bucur de sotul meu iubit, de casa mea, de munca mea, si mai ales de mine. Fata respectiva mi-a spus ca de acum incolo se va iubi pe ea insasi cu toata fiinta ei, ceea ce nu a mai facut in ultimii ani. Asta vreau si eu: sa ma iubesc si sa ma bucur de mine. Mi-am dat seama ca m-am torturat prea mult cu ganduri negre.Vreau ca bebele sa fie visul meu, nu obsesia mea. Sa lupt pt bb cu zambetul pe buze. Viata e scurta.

Idaira spune:

Silvia sper ca remarca mea sa nu fie interpretata gresit, e o investigatie personala care mental,cantareste mult pt mine...cred ca sintem in aceeasi barca chiar daca navigam in ape tulburi diferite. Ideea e ca daca cuvintele,trairile,experientele noastre isi gasesc feed-backul, au ajutat pe cineva, asta conteaza,la urma urmei!

Toriceli

ramyteo spune:

quote:

---

Originally posted by silvy24

ramyteo ar fi minunat ca fiecare sa intelegem problemele fiecaruia.
Ai spus ca cine nu te intelege nu iti e prieten. Eu nu as merge chiar asa de departe. Eu am prietene care inca nu au relatii stabile, asa ca nici pe departe nu se gandesc la copii. Prietene care ar dori sa le vorbesti despre ultima moda in materie de pantofi. Si eu tot timpul tutui cu MO si laparo. Ele te asculta o data, de 2 ori, de 3 ori si gata. Pentru ca nu sunt pe aceiasi lungime de unda ca si tine. In schimb am cunoscut fete, in viata reala nu numai aici, care se straduiesc sau s-au straduit sa ramana gravida. Cu ele vorbesc la nesfarsit despre starile mele.
Asadar, trebuie sa fi si pe aceiasi lungime de unda cu prietenele, nu doar prietene. Asta nu inseamna ca acele prietene nu te iubesc. Dar probabil ca nici eu nu as fi foarte incantata sa aud over and over aceiasi poveste.

---

Eu spuneam din punctul meu de vedere , credema. Atunci cand aveam bani incercam sa ajut dar acum de cand sunt la pamant mi s-a intors spatele. Poate ca gresesc ca cine nu ma intelege nu mi-a prieten dar asa simt eu in acest moment.
VA pupam

Teo si mami

silvy24 spune:

Idaira nu te-am interpretat gresit . Si pana la urma urmei nu strica o discutie in contradictoriu din cand in cand, nu-i asa?
Ce vroiam eu sa spun e ca chiar daca o parte dintre noi nu a trait o trauma, depresia e tot depresie. Tot nu avem chef sa fim femeile giugiuc care eram la 20 de ani, nu-i asa? Tocmai asta vreau eu sa remediez.

Kara esti o superwoman si cred ca avem cu toatele de invatat de la tine. NU stiu de unde ai atata putere, dupa 2 FIVuri, sa fii femeia de care s-a indragostit sotul tau si sa pregatesti cine romantice. Eu stau tot wkd in pijamale, nici nu ma pieptan si ma holbez pe pereti. As vrea sa fiu ca tine pentru asa trebuie sa fii daca vrei sa supravietuiesti si sa nu renunti la visul tau. Sper sa te mai auzim pe aici.

Va pup pe toate.

toriceli spune:

Ana Pin mod cert prietena ta se referea la experienta nasterii probabil extrem de traumatizanta pt.ea . Si chiar de n-ar fi asa , oricum e preferabil sa crezi asta decit sa te consumi pt. ipoteza contrara.
In rest , imi da sperante sa "aud" ca ai ajuns sa te bucuri de lucrurile marunte . Asta e bine . Inseamna ca e o sansa pt. fiecare , pt. cele care inca n-am ajuns acolo! Trebuie doar gasita.
Idaira !

sterss spune:

numele capitolului este oarecum gresit in sensul ca avand in vedere ca infertilitatea nu este ceva bun, ar trebui sa se cheme depresia cauzata de infertilitate. sper sa nu radeti ce superficiala observatie am facut si eu legat de aceasta problema a multora dintre voi
cheer up fetelor se poate si mai rau, traiti-va viata!!!!
cel mai mare impas este sa gandesti ca nu mai exista resurse.asta este in general cauza depresiilor, o gandire limitata, incercati sa va imaginati daca nu puteti crede cu adevarat ca universul este plin de resurse si posibilitati si viata este frumoasa. Sta in puterea fiecaruia sa si-o faca frumoasa!!!
si eu am pb asta si sunt intr-o sit mai grea decat unele din voi.
exista resurse si succesul trebuie vizualizat ca fiind prezent nu ca ceva f indepartat si inaccesibil. asta este secretul fericirii mele!!!

rodicuta32 spune:

Buna seara fetelor!
Diapapadia ,e pertinenta observatia ta cu privire la titlul subiectului!O sa intru altadata sa va scriu prin ce trec si eu! Pana atunci pupici tuturor!

sterss spune:

de fapt e vb de depresie de aceea trebuie schimbata prepozitia