Depresia cauzata de infertilitate
Raspunsuri - Pagina 3
KoraPop spune:
ramyteo esti binevenita printre noi;incearca sa iti privesti copilasul si sa iti dai seama ca ai pentru ce trai si pt ce te zbate,nu oricare parinte ii poate oferi copilului sau tot ce si-ar dori,dar sanatate sa fie ca asta e cea mai pretioasa,iar problema banilor se va rezolva cumva pana la urma.Hai capul sus si nu mai plange,copilasul tau are nevoie de tine,sotul tau la fel,fii puternica si ai grija de sanatatea ta ca sa fii mamica si sotie muuuult timp de acum incolo!
Kora
CARPE DIEM!
ramyteo spune:
Asa e mersi de sprijinul moral . Si mersi ca ma primiti printre voi.
Incerc ca sa ma abtin si nu prea pot ca ma gandesc ca nu pot sa-i cumpar nici macar o pereche de cremvusti sa zic asa ma apuca plansul. Acum sper ca am sa-mi revin eu cumva desi...
HAi ca va pup
Teo si mami
Idaira spune:
Tot eu...
Dincolo de superficialitatea cu care e tratata atit infertilitatea cit si traumele emotionale cauzate de aceasta,ca sa nu mai vb de pierderile de sarcina atit la virsta mica cit si mare,o totala indolenta de fapt,la acest capitol,ma mai confrunt si cu incapacitatea mentala a unor prietene de a fi inteleasa. Si asta doare rau!
Am nevoie mai mult ca oricind sa ma simt sprijinita,ascultata,sa constientizeze drama prin care trec,am nevoie de relatii sociale de calitate...Uneori n-am nevoie nici de cuvinte ci simpla prezenta fizica imi e suficient...
M-am saturat sa fiu vazuta ca puternica de alatadata cind am momente cind nici nu mai vad pe unde calc de lacrimi,m-am saturat de frazele alea sablon,mai bine nu spui nimic daca nu stii ce tre sa spui...Mi se tot repeta cit de norocoasa sint ca am un sot extraordinar si ca ar trebui sa-mi fie suficient... Si ce se intimpla cu necesitatile mele personale,acelea de a dori sa fiu mama,sa fiu strigata " mama", ce sa fac cu ele?!
silvy24 spune:
Am ramas socata cand am vazut ca sunt deja 22 de raspunsuri la acest subiect.
Si eu care credeam deja ca poate sufar de vreo boala psihica, ca sunt maniaco-depresiva. Nici nu va imaginati cat de mult m-ati ajutat (si v-ati ajutat) cu aceste destainuiri.
Eu de obicei intru pe topicul pacientelor dr. Tutunaru dar acolo am vorbit despre analize, intervenztii etc. Aveam impresia ca toate fetele de acolo trec prin analize si programari cu zambetul pe buze si cu seninatate. Acum vad ca multe dintre tutunarese au scris aici.
Mi-as dori ca impreuna sa ne invatam una pe alta sa trecem peste aceasta boala denumita depresie.
V-am spus, eu am deseori impresia ca depresia imi afecteaza viata intr-o masura mult mai mare decat infertilitatea.
Si m-a impresionat Kora care a expus f bine si problema sotilor nostri. Pai al meu saracu, cand vine de la munca, astept sa manance si dupa aia incep: stiiii m-am gandit, ca daca se intampla asa facem asa, daca nu se intampla facem altfel, totul totul legat de copil. Si stiu ca-l exasperez. Cateodata ma uit la el si imi dau seama ca nu-i mai dau aceiasi atentie ca inainte. Inainte cand eram noi doi, nu noi doi si dorinta de a avea copil.
Eu vreau un singur lucru: sa lupt cu toate fortele pentru un bb dar in acelasi timp sa fiu detasata de problema, sa ma bucur de viata, sa fiu vesela, daca nu fericita, si sa traiesc fiecare zi ca si inainte de a incepe lupta pentru un copil. Oare nu as putea sa ma duc la doctor fara a numara de 100 de ori pe zi zilele pana la CM, zilele pana la Z10, saptamanile pana la laparo?
Va pup si va iubesc
Silvia.
ramyteo spune:
quote:
Originally posted by KoraPop
toriceli eu te inteleg stii bine....ai dreptate in sensul ca atunci cand ne-am casatorit am spus...la bine si la greu impreuna si asa si este suntem impreuna cu sotii nostri si la bine si la greu si al meu sufera si se consuma mai mult interior din cauza dorintei de a avea un copilas (si incearca sa nu ma streseze mai mult decat sunt),de a fi o familie intregita,fiecare cu firea lui,desigur comunicam,discutam despre asta,despre ce pasi avem de urmat,dar eu cel putin am grija sa fiu totusi pe cat posibil femeia de care s-a indragostit,nu vreau sa ma transform intr-o altfel de femeie acra,numai cu ochii in lacrimi,cu cearcane,mirosind a mancare gatita,fara chef de a face dragoste,apatica,fara un zambet pe buze.....nu,eu asta nu am sa o fac pt ca nici nu imi sta in fire chiar daca si eu de ani de zile ma straduiesc sa fac un copil,am doua FIV-uri nereusite si ma indrept spre al treilea.
Nu stim ce ne aduce ziua de maine,asa ca trebuie ca azi sa vad un film bun,sa pregatesc o cina frumoasa pe cand imi vine sotul acasa,sa facem dragoste cu tot sufletul nostru,iar luni cand am programare la medic ii voi duce rezultatele analizelor pe care azi le-am facut si voi vedea ce imi va spune sa fac in continuare.Nu vine bebe mai repede daca in afara de pasii pe care trebuie sa ii fac in legatura cu FIV3 eu nu am sa fac altceva decat sa fiu trista....
Poate tine de temperamentul fiecaruia,eu asa gandesc,aici ne adunam sa ne spunem parerile,sa ne descarcam sufletul,dar si sa ne ajutam....
cristiamaimi pare tare rau pt ce ti s-a intamplat....ai dreptate,trebuie sa apreciem ceea ce avem pt ca atunci cand nu vom mai avea va fi prea tarziu....
Kora
CARPE DIEM!
Esti o femeie puternica din ce am citit eu aici, succes in continuare!
Maine ca astazi nu mai am timp am sa-mi povestesc viata.
VA pup pe toate.
Teo si mami
piticul spune:
Cat de bine va inteleg fetelor.Si eu simt nevoia sa vorbesc despre problema asta, am nevoie de incurajari permanente.Sunt mereu la extreme: ba sunt foarte optimista, ba cad in cea mai mare disperare, nu mai vreau sa merg la coafor,sa ma imbrac sa ma machiez. Vreau doar sa stau in casa, in pat, sa ma lase toata lumea in pace.N-am chef sa fac curat, nu raspund la telefoane, primul cuvant care imi vine dimineata pe buze este nu.Dar trebuie sa luptam, suntem tinere, frumoase si avem soti care cu siguranta ne iubesc si cauta sa faca fata cat mai bine acestei situatii nefericite.Tare necajita sunt si eu ca si voi,dar inca mai sper intr-o minune.
ramyteo spune:
quote:
Originally posted by Idaira
Tot eu...
Dincolo de superficialitatea cu care e tratata atit infertilitatea cit si traumele emotionale cauzate de aceasta,ca sa nu mai vb de pierderile de sarcina atit la virsta mica cit si mare,o totala indolenta de fapt,la acest capitol,ma mai confrunt si cu incapacitatea mentala a unor prietene de a fi inteleasa. Si asta doare rau!
Am nevoie mai mult ca oricind sa ma simt sprijinita,ascultata,sa constientizeze drama prin care trec,am nevoie de relatii sociale de calitate...Uneori n-am nevoie nici de cuvinte ci simpla prezenta fizica imi e suficient...
M-am saturat sa fiu vazuta ca puternica de alatadata cind am momente cind nici nu mai vad pe unde calc de lacrimi,m-am saturat de frazele alea sablon,mai bine nu spui nimic daca nu stii ce tre sa spui...Mi se tot repeta cit de norocoasa sint ca am un sot extraordinar si ca ar trebui sa-mi fie suficient... Si ce se intimpla cu necesitatile mele personale,acelea de a dori sa fiu mama,sa fiu strigata " mama", ce sa fac cu ele?!
Scuza-ma ca ma bag dar sa sti ca cine nu te intelege nu iti este prietena ,nu se poate numi prietena!
Am dreptate fetelor? Sa stiti ca eu aici ,pe dc am gasit cele mai bune prietene ,nu cum sunt altele care iti spun in fata multe lucruri care te dor, aici sunt multe prietene la care atunci cand vi cu o problema incearca sa te ajute nu sa iti spuna zilnic "tu esti de vina" . Am patito si crede-ma ca pana cand nu dai cu capul nu te lecuiesti.
Te pup si poate candva DD va avea grija si de tine sa-ti indeplinesti visul.
VA pup pe toate fara exceptie.
Teo si mami
Idaira spune:
silvy24 eu una nu ma consider o persoana depresiva ci cum am spus mai sus o victima a stresului postraumatic. Multe din simptomele depresiei si ale stresului posttraumatic sint asemanatoare dar nu in totalitate. Exista diferente si alea sint semnificative!Spun asta,pt ca poate se abuzeaza de conceptul depresie si se generalizeaza prea mult termenul.
Mi-am permis sa scriu aici pt ca se apropia mult a ceea ce vroiam sa exprim...
silvy24 spune:
ramyteo ar fi minunat ca fiecare sa intelegem problemele fiecaruia.
Ai spus ca cine nu te intelege nu iti e prieten. Eu nu as merge chiar asa de departe. Eu am prietene care inca nu au relatii stabile, asa ca nici pe departe nu se gandesc la copii. Prietene care ar dori sa le vorbesti despre ultima moda in materie de pantofi. Si eu tot timpul tutui cu MO si laparo. Ele te asculta o data, de 2 ori, de 3 ori si gata. Pentru ca nu sunt pe aceiasi lungime de unda ca si tine. In schimb am cunoscut fete, in viata reala nu numai aici, care se straduiesc sau s-au straduit sa ramana gravida. Cu ele vorbesc la nesfarsit despre starile mele.
Asadar, trebuie sa fi si pe aceiasi lungime de unda cu prietenele, nu doar prietene. Asta nu inseamna ca acele prietene nu te iubesc. Dar probabil ca nici eu nu as fi foarte incantata sa aud over and over aceiasi poveste.
silvy24 spune:
Idaira dupa cum ai observat aici ne-am adunat atat fete care se straduiesc sa ramana gravi si nu au ramas niciodata, cat si fete care au pierdut sarcina.
Eu fac parte din prima categorie.
Iti marturisesc ca azi noapte nu am avut somt si am intrat pe un topic unde nu am indraznit sa intru niciodata: "durerea pierderii unei sarcini". Crede-ma ca eu nu plang usor, dar cand am vazut cata durere este acolo, mi-au picat cateva lacrimi.
Asadar, cele doua probleme nu sunt identice nici pe departe. Sa pierzi o sa2rcina este dureros iar sa nu ramai gravida este trist.
Dar sper sa invatam una de la alta sa ne bucuram de viata chiar daca durerea uneia este mai mare decat a alteia. Si cred ca poti simti depresie pentru o perioada indelungata chiar daca nu esti o persoana depresiva.