Depresia cauzata de infertilitate
Raspunsuri - Pagina 2
KoraPop spune:
Buna tuturor!
Pentru noi toate cele care intampinam mari greutati in a deveni mame e cel mai greu,nimeni,absolut nimeni nu cred ca ne poate intelege durerea decat persoane care sunt in situatia noastra.Sigur cei care tin la noi si ne sunt aproape sufera pentru noi,dar chiar si sotii nostri ( cei care nu au probleme in a procreea)ne inteleg intr-o anumita masura,insa ei au si alte probleme pe cap,gen servici mai mult sau mai putin solicitant si desi ne sunt alaturi cu ce pot ( fizic,psihic) la un moment dat le e de ajuns cred,e prea mult ca zi de zi sa ii stresam cu obsesia noastra de a avea un bebe.Trebuie sa incercam sa avem grija de jumatatea noastra,sa nu il chiar exasperam pt ca se stie...barbatii sunt niste copii mai mari,care au nevoie de dragoste,de liniste si atmosfera placuta atunci cand vin acasa de la servici,de alint etc.Stiu,veti spune....si femeilie muncesc si femeile au si alte responsabilitati ca si gatit ,curatenie,mers la doctori,noi suntem cele care luam medicamentatii periculoase si ne supunem atator proceduri riscante si totusi....desi D-zeu ne-a facut pe noi femeile ca fiind sexuul frumos,dar slab, de fapt noi suntem mai puternice,insa trebuie sa fim si istete.Trebuie sa pretuim ce avem langa noi,trebuie sa stim sa ne bucram de viata care e frumoasa totusi si trebuie sa privim numai cu optimism si cu incredere in DD ca intr-o buna zi se va milostivi si de noi si ne va da un copil.Obsesie e si pt mine dorinta de a deveni mama,dar incerc ca in afara de forum unde povestesc cu voi,in rest sa ma bucur de fiecare lucru marunt din jurul meu,de dragul meu drag de langa mine,de parintii mei pe care ii vad rar, dar cand ii vad ma bucur imens,de o raza de soare,de un film bun,de atatea si atatea lucruri pe care le putem face si avea zi de zi,astea chiar daca ma trezesc si adorm cu aceeasi dorinta in sufletul meu si il rog zilnic pe DD sa priveasca si la familia noastra....
Nu trebuie sa ne lasam doborate de depresii,de suferinta si nici sa abandonam lupta....nu am face decat sa pierdem si ceea ce avem alaturi si mame tot nu am deveni....Capul sus si la lupta ca razboiul nu s-a terminat!Vom invinge!!!!!
Kora
CARPE DIEM!
georgia_c spune:
imi doresc un copil sanatos , intr-o familie sanatoasa. asta e ceea ce ma rog la Dumnezeu sa obtin , caci am zis de nenumarate ori , ca mai mare durere decat cea de a nu avea un copil , ar fi sa am un copilas bolnavior; asa am invatat sa spun ,faca-se voia Domnului, si tot asa am vorbit cu sotulica , si daca io ma intrebam de milioane de ori pe zi daca o sa avem bb, el imi raspundea tot de milioane de ori , ca intr-un fel sau altul , vom avea un bb .....
durerea , disperarea , lipsa unui echilibru datorita acestui gol din suflet , este foarte mare , insa cred ca depresia , in toate formele ei , nu face decat sa ne duca la delasare , la lipsa atentiei fata de tine si ceilalti ... am trecut si io prin stari de-asta si sunt ... nu nasole .... foarte nasoale ..... io incerc sa-mi gasesc alinare in alti copii (am 3 nepoti si 1 fin)... si daca asa va fi voia Domnului sa nu reusesc sa raman insarcinata , sper sa am puterea sa infiez un copil
Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim
Albert Einstein
cristiama spune:
Da, aici e si locul meu, din pacate. Am 38 de ani, deja avem ani buni de doctori, analize, monitorizari, am facut deja IA nr. 7, am pierdut 2 sarcini.
Foarte ciudat cum am iesit eu din depresie: eu care mergeam la baie la servici si plangeam juma de ora cand vre-unul din colegi devenea tatic si au devenit culmea in ultimii ani cam toti! Simtome de sarcina la toate ciclurile, plansete! Am plans seara luni de zile dupa ce am pierdut prima sarcina.
Si fetelor, dupa ce am pierdul pe la 3 luni a doua sarcina, mi s-a intamplat o tragedie personala: mama mea tanara si frumoasa a facut atac cerebral si in 3 zile a murit. A fost atat de mare socul ca am slabit 5-7 kg in numai 3 zile. N-am dormit bine cateva luni ...DAR... mi-am redefinit prioritatile, mi-am dat seama ca defat uit ceea ce am bun, frumos in viata si ma concentrez pe singura nereusita:
pentru ca fetelor am o casnicie f buna, ne merge bine material, job-uri bune. Am inceput sa traiesc, nu mai vroiam sa plec in concediu ca daca nu-s ce se intampla. Ei bine am fost intr-un concediu exotic si a fost minunat.
M-am intors, am facut alte monitorizari si o inseminare dar sunt bine!
Asa ca sfatul meu: concentrativa asupra lucrurilor bune pe care le aveti in viata!!!!
Chiar cu cruzime puneti-va intrebarea: daca ar fi sa am un copil dar ar trebui sa dau un parinte, ce as face?
Poate va ajuta sa apreciati ceea ce aveti, sa va bucurati de asta, de faptul ca sunteti tinere, frumoase, cu soti iubitori!!!!
rocsy2007 spune:
Ma regasesc si eu aici in cuvintele voastre. de 6 ani incerc sa imi implinesc acest vis si nimic . toti doctorii mi-au spus ca nu am nimic nici eu nici sotul meu ...atunci de ce? mi-e foarte greu . m-am indepartat de prietenele mele care au copii pentru ca simt ca am un handicap. nu sunt la fel ca ele. nu sunt un om rau dar de cate ori am auzit ca o prietena a ramasd am simtit cum o durere ca si cum cineva imi infigea un cutit in inima. nu am vrut sa simt asa. dar am simtit. nu pentru ca imi parea rau ca ele au copii ci doar pentru ca ramaneam ultima....asa gandeam eu...si eu am plans si m-am intrebat de ce? si acum mai trec prin stari de depresie dar incerc sa nu mai plang incerc sa alung gandurile negre si sa fiu optimista.vreau sa lupt pentrtru copilul meu si voi lupta cu toate fortele mele. vom reusi toate fetelor sunt sigura pentru ca noi suntem invingatoare.
http://www.gandul.info/sanatatea/cauzele-pentru-care-un-cuplu-nu-poate-avea-copii.html?3891;2356908- intrati aici si cititi ....poate tocmai depresia nu ne lasa sa avem copii
pentru a obtine ceva trebuie sa vrei cu adevarat
http://tt.lilypie.com/XILYm5.png
flori76 spune:
Cristiama:imi pare tare rau pentru tragedia ta 
Asa este,ai dreptate!Uneori,in clipele de luciditate maxima(daca pot spune asa) imi dau seama ca poate-l manii pe Dumnezeu,pentru ca-s mereu atat de nemultumita si nefericita din cauza acestei nearealizari,insa uit cate imi da Bunul Dumnezeu zilnic:am un sot care ma iubeste,parintii sanatosi,noi sanatosi...iar eu ma vait,ma vait,ma vait....
Ma bucur tare sa vad ca multe dintre voi ati reusit de depasiti aceste perioade de depresie si sper sa fiu si eu la fel cat mai curand.
Ma rog la Dumnezeu ca daca nu voi putea sa fiu mama,macar sa-mi dea taria de a ma obisnui cu ideea asta!
Giorgia:ai mare dreptate referitor la sanatatea copilasului!Sa fereasca Dumnezeu de asa necaz....pe toata lumea!
Flori
toriceli spune:
Trebuie sa spun Kora ca pina la a ma bucura de o raza de soare sau de un film bun mai am inca ceva drum de parcurs. Sper sa ajung si eu acolo sau daca nu va fi posibil sa ajung acolo macar sa imi gasesc cu ceva efort sau chiar cu ajutorul fetelor de forum alte subterfugii.
Deocamdata sunt in etapa de a face lucrurile mecanic si a de a trage de mine sa le fac , oricare ar fi ele in afara de bete , analize etc.
Cit priveste obsesia...ce sa iti spun. Nu e numai obsesia mea de a deveni mama , nici de a avea eu un bebe si nici macar aceea de a deveni parinti ci pur si simplu de a avea un copil. Noi doi eu si partenerul meu si doar pentru sufeltul nostru.
Eu nu il voi scuti de nimic din trairile mele , oricare ar fi ele. Se prea poate sa ai dreptate , sa fie copii mai mari , sa aiba nevoie de una sau de alta sau poate chiar sa fie oarecum mai bine sa ii protejam intr-un fel sau in altul.
Pina una la mine lucrurile stau asa : suntem in chestia asta amindoi iar copil vreau nu numai eu ci si el , si nu vreau orice copil ci unul al nostru , impreuna , fie ca va fi unul biologic fie adoptat.
Prin urmare nu , nu am de gind sa il scutesc de nimic , sa ii ascund ceva din trairile mele oricit de odioase ar fi ele si chiar cu riscurile expuse de tine.
Asa cum vad eu lucrurile suntem impreuna , impreuna si la bine si la mai putin bine. Cum ai spus totalmente partenerii nu ne pot intelege . Sunt diferente biologice care ii impiedica sa simta ce am simtit noi dar macar pot incerca. Iar pe de alta parte au si ei suferinta lor.Nici pentru ei nu este usor. Sau cel putin pt. al meu.
Cit priveste prietenii aceia care ii am imi sunt prieteni si prin urmare ma suporta cit ii tin baierile si imi ofera sprijinul lor , la fel cit pot si le permite situatia. Chestiunea e reciproca.
Dar de ce sa nu recunosc.....sa ma bucur de o raza de soare , de un film cu un castron de floricele in brate.....suna bine. Dar deocamdata asa de departe.
Sper si imi doresc ca si tine sa invingem ! Intr-un fel sau in altul !
Idaira spune:
OF,of si iar of...ce pot sa spun e ca cei 4 ani de incercari nereusite au fost plini de evenimente traumatice pt mine.Stresul declansat postraumatic de cele 3 sarcini pierdute e prezent in fiecare clipa a existentei mele... e continuu. Traiesc si retraiesc ore, zile,luni,ani,cu aceeasi intensitate, acelasi chin si ma gandesc ca poate am sa ma obisnuiesc...senzatii si emotii contradictorii ma poarta cind la o extrema cind la alta: imensa bucurie a unui test pozitiv si apoi calvarul,deznodamintul, ca mi se poate intimpla din nou.
Reactii de refuz ,de la simple reclame cu copii la TV pina la femei gravide pe strada,hipersensibilitatea de la atingerea anumitor subiecte pina la explozii de furie fara explicatie rationala, am ajuns chiar sa nu mai pot asculta radio,muzica,eu care eram o pasionata de muzica buna.
Ceea ce nu am negat niciodata au fost emotiile mele...asta sint! Stiu ca daca mi le reprim va fi mai greu pt mine.Vorbesc liber despre ele si nu-mi e rusine sa spun ca sint o fiinta trista,frustrata pt ca nu pot avea un copil si ca ma simt deseori impotenta.
M-am culpabilizat mult timp acum am ajuns la o stare de resemnare cu mine insumi. Incerc sa ma ridic si sa nu dramatizez mai mult decit necesar ceea ce mi se intimpla...incerc...
toriceli spune:
Reactii de refuz, explozii de furie necontrolabila.....cit de cunoscute imi sunt Idaira.
Si la fel , nu imi voi nega niciodata reactiile si nici sentimetele pt. simplu fapt ca fac parte integranta din mine. Sunt atitea alte sentimente pe care nu le pot transpune in reactii sau in cuvinte.
Macar pe-alea pe care pot le dau drumul.
Culpabilizare ? A trecut de la unul la celalalt. A fost un timp cind si tabloul de pe perete e culpabil...Si ce s-a ales de el , nu mai spun.
Hai sa incercam ! Poate ne va fi mai usor .
KoraPop spune:
toriceli eu te inteleg stii bine....ai dreptate in sensul ca atunci cand ne-am casatorit am spus...la bine si la greu impreuna si asa si este suntem impreuna cu sotii nostri si la bine si la greu si al meu sufera si se consuma mai mult interior din cauza dorintei de a avea un copilas (si incearca sa nu ma streseze mai mult decat sunt),de a fi o familie intregita,fiecare cu firea lui,desigur comunicam,discutam despre asta,despre ce pasi avem de urmat,dar eu cel putin am grija sa fiu totusi pe cat posibil femeia de care s-a indragostit,nu vreau sa ma transform intr-o altfel de femeie acra,numai cu ochii in lacrimi,cu cearcane,mirosind a mancare gatita,fara chef de a face dragoste,apatica,fara un zambet pe buze.....nu,eu asta nu am sa o fac pt ca nici nu imi sta in fire chiar daca si eu de ani de zile ma straduiesc sa fac un copil,am doua FIV-uri nereusite si ma indrept spre al treilea.
Nu stim ce ne aduce ziua de maine,asa ca trebuie ca azi sa vad un film bun,sa pregatesc o cina frumoasa pe cand imi vine sotul acasa,sa facem dragoste cu tot sufletul nostru,iar luni cand am programare la medic ii voi duce rezultatele analizelor pe care azi le-am facut si voi vedea ce imi va spune sa fac in continuare.Nu vine bebe mai repede daca in afara de pasii pe care trebuie sa ii fac in legatura cu FIV3 eu nu am sa fac altceva decat sa fiu trista....
Poate tine de temperamentul fiecaruia,eu asa gandesc,aici ne adunam sa ne spunem parerile,sa ne descarcam sufletul,dar si sa ne ajutam....
cristiama 
imi pare tare rau pt ce ti s-a intamplat....ai dreptate,trebuie sa apreciem ceea ce avem pt ca atunci cand nu vom mai avea va fi prea tarziu....
Kora
CARPE DIEM!
ramyteo spune:
Sper ca nu va suparati ca ma bag si eu pe aici. Si eu am o stare depresiva .
Cand tot incercam sa raman gravida si vedeam ca nu imi iasa nici cum si eu ma necajeam dar pana la urma am reusit si am o fetita minunata dar acum cand am dat de greu , din cauza banilor am picat intr-o depresie ca la orice plang, plang cand vad ca nu pot sa-i ofer mai nimic, banii care ii luam de abia ne ajung sa ne platim datoriile.
Ma gandeam ca daca povestim despre depresie sa ma bag si eu ca poate imi revin si eu.
Imi cer scuze daca v-am suparat si va doresc la toate sa vi se indeplineasca visul si sa puteti ramane gravidute si am sa ma rog pentru voi.
VA pup
Teo si mami