Libertatea individului in cuplu... un mit?

Libertatea individului in cuplu... un mit? | Autor: adi_dalma

Link direct la acest mesaj

La cererea prietenelor de pe forum .. deschid un nou topic... in care sa discutam despre cum vedem noi libertatea in cuplu ...

Cred ca libertatea in cuplu este obligatorie... si ne simtim bine nu cand ni se impune ci cand alegem mereu acelasi om...
Sa petrecem timp cu el, cu copilul..
Exista singurate in2 desigur. Poti sta cu cineva in casa si sa fi singura de fapt. Sau sa fie plecat si sa il simti aproape...

Eu sunt posesiva dar asta pt ca nu am incredere in mine. In el am incredere pt ca e un om nemaipomenit.

Discutam despre asta?

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns XIO spune:

Adi , vreau sa te intreb un lucru: cum e cu increderea in el , dar nu in tine?
Ca din punctul meu de vedere nu ai incredere in tine din motivul "n" sa zicem. Din cauza asta tu crezi ca el te-ar insela , ca nu esti destul de buna/ceea ce vrea el .
Dar daca tu crezi ca el te-ar insela daca ar avea ocazia inseamna ca nu ai incredere in el ... ceva de genul.

Si ca sa dam drumu' la povesti:
-inainte nu aveam incredere in el . Nu stiu de ce , de fapt sunt mai multe posibile motive(ca eu eram mica si el mare , ca el nu era destul de mare , anturajul , aveam impresia ca daca ii oferi cuiva sex si "cuiva"-ul ala e de sex masculin-nu poate refuza). Asa ca eram "caare" pe el tot timpul , nu ieseam unul fara celalalt , stateam impreuna toata ziua chiar daca nu aveam absolut nimic sa ne spunem , samd. Cu alte cuvinte am luat o perna mica si am sufocat relatia incet dar sigur Amandoi
-acum mi-am dat seama ca daca vrea ma inseala si daca-l tin legat de mine , ma paraseste si daca-l tin legat in casa . ca trebuie sa fie un echilibru si sa avem o relatie sanatoasa . ca si daca ne despartim nu se sfarseste lumea , nu se termina viata , nu dispar pretendentii, nu ma ofilesc eu . Am trecut de la o relatie in care eu eram catelul la una in care exista echilibru si in care nu cedez eu de fiecare data(ba chiar am observat o tendinta de nesimtire din partea mea cateodata ,o frustrare a relatiei trecute dar o remediez .
Acum eu ma duc la baschet saptamanal la facultate si in alt loc unde sunt singura fata , iar restul sunt de la 20 de ani la 45 .
El merge saptamanal la sala.
Daca am chef ies la suc cu colegii sau alti prieteni , el la fel.
Stiu ca suna banal , dar astea nu existau inainte....
Mai avem ceva probleme cu garzile mele , ca rezidentul X vrea sa lalalalala si alte idei marete care au sfarsit acnd i-am pus ca nu o sa ma cenzurez din cauza lui si fac ce imi place , ceea ce imi trebuie.Ca in spitale voi mai da peste barbati care vor doar (...) , dar nu inseamna ca nu voi mai merge la lucru din cauza asta .
Partea distractiva e ca bietul rezident pur si simplu ma ajuta sa invat cat mai multe. Oricum , am catalogat eu ideile astea drept o frica meritata si constanta a celor care au calcat stramb intr-un fel sau altul.

Na , ca m-am intins destul.....oricum , eu cred (sa ma contraziceti daca n-am dreptate) ca in orice cuplu indiferent de incedere exista si un gram de gelozie sporadic.

http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns liadorian spune:

Libertatea individului in cuplu...
Cred ca-i obligatorie - daca nu te oxigenezi cum trebuie pe cont propriu nu poti aduce energie reala perechii din care faci parte.
Cred ca se negociaza permanent cu partenerul - in sensul ca amandoi trebuie sa ne simtim confortabil cu ceea ce facem, ca sa putem ramane un cuplu.
Cred ca atunci cand libertatea asta exista, e cel mai bun indiciu ca respectivul cuplu functioneaza.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Oliv75 spune:

noi nesimtim, voi nesimtiti... glumesc
adi_dalma, chestia asta cu nesiguranta de sine si increderea absoluta in partener e o sabie cu doua taisuri.
E facil pentru cel slab sa spuna asta, iar restul trebuie sa accepte tacit situatia; adica in loc sa ma schimb (sau cel putin sa incerc), eu imi accept neputinta ridicandu-l pe celalalt pe un piedestal, ca sa am de cine sa ma agatz in momentele dificile ale vietii. E povara prea mare pentru cel de la care se asteapta sa fie superom.
Casatoria e un contract, esti liber sa-l respecti

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tlaura spune:

Cred ca notiunea de "libertatea partenerior" este subiectiva si variaza de la un cuplu la altul.
Noi avem niste prieteni, inca nu sunt casatoriti dar locuiesc impreuna de cativa ani buni, pentru care aceasta libertate merge pana la a avea relatii sexuale cu alti parteneri. Eu nu pot, oricat m-am straduit si cat a incercat tipa sa ma convinga ca e absolut normala aceasta libertate, sa inteleg sau sa accept acest lucru. Iubirea e egoista, iar iubirea mea fata de sotul meu, nu dezminte acest lucru!
Si noi petrecem destul de mult timp (dupa gustul meu), separat si asta prin natura meseriei sotului meu. Nu ma plang de asta, dar nu as accepta relatii intime cu alte femei din partea lui; numai gandul ca ar putea sa sarute sau sa mangaie pe altcineva ma face sa si sa !
M-am intins cam mult, dar asta vroiam sa subliniez; pentru fiecare cuplu exista o limita a ceea ce inseamna libertate celuilalt! Eu personal nu cred ca e bine sa cadem in nici o extrema! Bineinteles ca trebuie sa existe o libertate a celuilalt, dar pana la un punct; iar acest punct si-l stabileste fiecare.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mirela.d spune:

Eu cred ca notiunea de libertate este relativa. Sa fim seriosi, nimeni nu e liber. Suntem conditionati de societate, de bani, de mediu, de persoana de langa noi....
Asa ca libertatea in cuplu....
Doar faptul ca eu imi permit orice cu sotul meu, nu inseamna ca sunt si libera. Nici nu imi doresc sa fiu mai libera. Mi-ar placea sa am mai multi bani, in schimb, sa capat macar sub un alt aspect libertate (la shoping).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ellej spune:

Cum spune si Laura, depinde ce intelegm prin libertate si care sunt limitele.

Intr-o relatie, si mai ales ca exista si un copil, exista multe obligatii fata de celalalt care ingradesc libertatea personala. Si e normal, ca nu mai avem 18 ani sa nu dam nimanui socoteala. Inteleg sa se duca la fotbal/bere/amici de 2 ori pe saptamana de exemplu. N-as intelege daca ar face-o zilnic, pentru ca nu e normal sa ma lase mereu singura sa am grija de bb. Asa cum nici lui nu vi-ar conveni sa-l las seara de seara cu copilul si eu sa ma duc la shopping.

Dar altii poate au relatii mai putin ingraditoare, sau din contra, gasesc ca e normal sa fie mereu impreuna. De fapt oricare din aceste situatii e normala, daca ii satisface pe ambii parteneri.

Si ca sa raspund la intrebare: libertatea totala in cuplu e un mit, cea partiala nu :)

Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adi_dalma spune:

Increderea se castiga in timp. Si se pierde rapid nu??

De aceea am incredere in sotul meu.
Nu am incredere in mine nu pt ca ma victimizez sau imi/ii gasesc scuze la o eventuala infidelitate...

Cineva zicea ca despre fidelitate trebuie sa vorbeasca persoanele frumoase, interesante curtate care au avut ocazii reale si au zis NU. Nu persoanele ce nu au avut ocazii concrete...
Nu v ati gandit la asta, nu??

Xio... explic cumva ce am zis.... eu incerc mereu in jur oameni care sa i vad mai buni ca mine....

Oliv ... eu privesc lucrurile diferit. Stiu ca ma iubeste Nu sunt sigura mereu daca merit sau nu asta...daca am avut sansa sau daca sunt o femeie OK.
Sunt atatea femei absolut superbe care nu au avut sansa !
Oricum ai dreptate in ce priveste obligativitatea 'imbunatatirii/ propriei persoane...

In ce priveste libertatea nu ma refer doar la faptul ca cel/cea de langa tine te inseala cu alta/altul. Ma refer la libertatea de a avea prietenii tai, preocuparile tale chiar timpul tau.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns XIO spune:

quote:
Originally posted by adi_dalma

Increderea se castiga in timp. Si se pierde rapid nu??

De aceea am incredere in sotul meu.
Nu am incredere in mine nu pt ca ma victimizez sau imi/ii gasesc scuze la o eventuala infidelitate...

Cineva zicea ca despre fidelitate trebuie sa vorbeasca persoanele frumoase, interesante curtate care au avut ocazii reale si au zis NU. Nu persoanele ce nu au avut ocazii concrete...
Nu v ati gandit la asta, nu??

Xio... explic cumva ce am zis.... eu incerc mereu in jur oameni care sa i vad mai buni ca mine....

Oliv ... eu privesc lucrurile diferit. Stiu ca ma iubeste Nu sunt sigura mereu daca merit sau nu asta...daca am avut sansa sau daca sunt o femeie OK.
Sunt atatea femei absolut superbe care nu au avut sansa !
Oricum ai dreptate in ce priveste obligativitatea 'imbunatatirii/ propriei persoane...

In ce priveste libertatea nu ma refer doar la faptul ca cel/cea de langa tine te inseala cu alta/altul. Ma refer la libertatea de a avea prietenii tai, preocuparile tale chiar timpul tau.



ag






Despre fidelitate poate sa vorbeasca aboslut oricine . Oricine care a ramas fidel in ciuda tuturor posibilitatilor , oricine care a calcat stramb.
Nu vad ce legatura are frumusetea cu fidelitatea. Poate sa fie o singura persoana pe pamant care sa te considere frumoasa , si aia sa nu fie si cea cu care iti imparti viata. Tot inselat e daca se intampla ceva.


http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilse spune:

Libertatea este un principiu drag mie la care n-as renunta niciodata pentru nimeni...Libertatea nu inseamna "dat liber la inselat", asta nu inseamna libertate pentru mine, asta inseamna lipsa de respect.

Libertatea intr-un cuplu cred ca se refera la timpul pe care vrem sa-l petrecem ca indivizi, la hobby-uri care nu sunt impartasite automat de partener, eu ca exemplu: frecventez un grup de dans, al meu pur si simplu are 2 picioare stangi si nici nu-i place, ce sa-i fac acum, sa-l oblig, el de exemplu e pasionat de sah si se duce mereu in campionate, eu sunt ageamie rau la asta desi mai joaca cateodata cu mine, de relaxare zice el, caci ma bate in 5 minute.

Eu ma duc sa-mi reinnoiesc garderoba fara el, sincer am vazut atatia barbati tarati fara voia lor dupa femei prin magazine de lenjerie intima, sau care stau plictisiti si asteapta sa incerce prietena sau iubita nspe rochite ca m-ar enerva la culme asta, si ar trebui sa o fac contra-cronometru, eu la shopping ma duc cu fetele radem, ne simtim bine, stam cat avem chef intr-un magazin si dupa mergem sa luam o cafea undeva...mi se pare super-relaxant...asa cum si el se duce cu baietii in unele seri in pub.

Avem 2 copii, vom avea chiar 3 anul asta, dar daca vrem sa ne simtim bine si sa nu se reflecte asupra lor, asa am hotarat impreuna sa avem mereu si timpul nostru de calitate, asa cum avem si we impreuna unde mergem cu totii cate 2-3 zile undeva...cand vrem sa fim doar noi doi ne luam o baby-sitter pentru 3-4 ore si gata, meregem undeva tete-a-tete...costa e adevarat, dar nu o facem saptamana de saptamana, iar cand efectiv unul are ceva de facut, celalalt nu o considera o corvoada sa stea cu banditii.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns daniela_b spune:

quote:
Originally posted by adi_dalma


Nu am incredere in mine nu pt ca ma victimizez sau imi/ii gasesc scuze la o eventuala infidelitate...





Atunci de ce nu ai incredere in tine?
Sau, si mai bine intrebat, ce legatura are lipsa increderii in tine insati, ci increderea in sot si cu neincrederea in cuplu? ( ai afirmat ca nu l-ai "lasa" undeva, nu fiindca nu ai incredere in el ci in tine insati).

www.helpsonia.com

Mergi la inceput