Libertatea individului in cuplu... un mit?
Raspunsuri - Pagina 2
Tisina spune:
Uite cum vad eu treaba cu libertatea:
Esti liber, daca te simti liber!
petaluda spune:
Interesant subiect!
Cum spunea cineva mai sus libertea in cuplu este o notiune cat se poate de subiectiva.
Ca sa va du un exemplu personal: al meu are un prieten, care intre timp a devenit prieten comun, asta vara omul asta a trecut printr-o despartire foarte dureroasa cu multa cearta, minciunui suferinta.De obicei cand suna sa ne vedem e de la sine inteles ca sa ne vedem toti 3. Ei bine asta vara cand trecea prin toata perioada asta dificila au vrut sa se vada singuri. Pentru mine a fost o chestie cat se poate de fireasca sa se vada singuri, insa socrii mei, care au auzit discutia noastra au fost foarte mirati ca putem sa concepem sa mergem in vizita singuri.
Lafel eu nu il car dupa mine prin magazine cand vreau sa imi cumpar haine ca stiu bine ca se plictiseste si eu ma enervez ca ma grabeste. Mi se pare respect pt el. Nici el nu imi cere sa merg cu el in fiecare saptamana la intalnirile clubului lui. Si eu si el stim bine ca daca ne exprimam dorinta de a merge singuri in oras cu prietenii nu ar fi probleme.
Dar libertatea asta nu e totala din punctul meu de vedere, pt ca e ingradita de dorinta de a nu-l ranii pe celalalt. Noi acceptam aceasta ingradire cand intram intr-un cuplu ( si as putea sa adaug ca o acceptam cu drag, cel putin mie chiar imi face placere sa ii fac o bucurie )
De ex, chiar daca nu ii impartasec hobby-ul nu lipsesc de la evenimentele importante, lafel el, daca il rog sa ne oprim 2 min la un magazin ca vreau sa probez o fusta nu imi spune nu.
Mai sacrificam din libertatea personala de dragul celuilalt.
Cred ca fiecare cuplu trebuie sa gaseasca formula echilibrului intre libertatea personala si " obligatii " de cuplu ( pun intre ghilimele pt ca este o obligatie pe care o acceptam cu drag ). Aceasta formula difera de la un cuplu la altul.
De ex am o prietena care e vesnic bot in bot cu sotul ei. Nu concep sa faca nimic unul fara celalalt. Pt mine e exasperant pt ca de ex si atunci cand ne fixam o iesire intre fete la colindat magazinele, dupa nici 30 min apare si el ca si-a facut timp sa ne insoteasca. Cand unul pleaca in interes de servici celalalt se aranjeaza sa il poata insotii, iar atunci cand au trebuit sa petreaca o noapte departe unul de celalalt a fost mare tragedie. Dar pt prietena mea asta o face pe ea fericita.
La polul opus am alta prietena careia nu i se pare normal sa isi astepte sotul ca sa mananca impreuna de ex ( ea ajunge mai devreme si mananca singura iar el isi prepara altceva si mananca singur cand ajunge si el acasa ), week-endul si-l petrec separat si doar cand sunt doar ei 2 ies impreuna in oras, altfel fiecare iese singur cu prietenii lui. Ei i se pare ca eu sunt prea lipita de-al meu.
In fond daca fiecare isi gaseste fericirea in cuplu cred ca doar asta conteaza, si nu neaparat felul in care cuplul functioneaza.
Vivela spune:
Eu cred ca cu cat iti doresti mai mult libertatea, cu atat o ai mai putin! Daca nu ti-o doresti, ai toata libertatea.
Sunt cu sotul meu de mai bine de 11 ani, adica de la 18 ani. N-am simtit aproape niciodata ca nu sunt libera. Am facut tot ce mi-am dorit. Ba chiar mi-a spus ca daca voi simti vreodata nevoia sa merg cu un alt barbat, va intelege acest lucru si ca ma va iubi in continuare. Dar, eu nu mi-am dorit niciodata sa fiu cu un altul, poate si pentru ca stiam ca am aceasta libertate.
Eu cred ca e un pic artificiala aceasta dorinta de libertate. O aclamam si spunem ca ne lipseste doar pentru ca traim langa un om, cu care impartim bune si rele. In mod artificial creste in noi ideea ca nu suntem liberi, si de aici nenumarate frustrari.
Va propun un exercitiu de imaginatie. Imaginati-va ca sotii va spun: "Esti libera sa faci absolut ce vrei, nu ma voi opune, te voi intelege, te voi sprijini si te voi iubi in continuare la fel de mult ca si pana acum!" .
Ce ati face cu aceasta libertate? Eu cred ca nu ati face nimic in plus sau in minus, doar ati scapa de ideea de constrangere.
(Ca o paralela, sa va spun ce mi s-a intamplat: mult timp, eu si sotul am dus-o cam prost cu banii, ne obisnuisem sa cheltuim putin, calculat. De la o vreme, slava Domnului, lucrurile s-au mai schimbat. Mi-a spus intr-o zi: "vezi ca am lasat in sertar x lei. Poti sa-ti cumperi ce vrei, daca vrei". Si atunci - stiind ca pot sa-mi iau ce vreau, nu mi-am mai dorit nimic, am constatat ca aveam tot ce imi trebuia, ca nimic nu-mi doream foarte tare si nu putusem sa-mi iau).
M-am lungit cam mult, subiectul este foarte interesant.
_
Gabi, mami de Davidush (02.09.07)
petaluda spune:
quote:
Originally posted by Vivela
Eu cred ca cu cat iti doresti mai mult libertatea, cu atat o ai mai putin! Daca nu ti-o doresti, ai toata libertatea.
Asta cam asa e, uite daca de la inceput intri intr-un cuplu cu ideea ca astfel ti se restrange libertatea ( am o prietena care vede asa lucrurile si pt care relatiile de durata echivaleaza cu sufocare )orice telefon primit de la partener iti va da impresia ca e dat ca sa te controleze.
MissParker spune:
quote:
Originally posted by Tisina
Uite cum vad eu treaba cu libertatea:
Esti liber, daca te simti liber!
Tisina
Jos palaria
As adauga ca la unii oameni, cu cat sunt mai obsedati sa-si pastreze libertatea intr-o relatie, cu atat sunt mai puternice constrangerile si temerile interioare. Cine se simte cu adevarat liber nu are nevoie sa verbalizeze si sa negocieze gradul de libertate dintr-o relatie.
Felicia 
18+ mami under construction pentru 
- David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
CristinnaP spune:
Buna!
poate imi puteti da si mie un sfat..ca sincer nu stiu ce sa mai fac....iar sotul meu nu ar accepta sa mergem la consiliere in ruptul capului.
pe scurt: la inceputul casniciei am locuit la ai mei o perioada, unde lui nu i-a lipsit nimic si nu a fost pus sa faca nimic. Cat a fost singur, mama i-a facut tot menajul si restul.
De 3 luni stam la casa noastra si nu e zi in care sa nu ne certam pe tema responsabilitatilor in familie. Pentru el e suficient sa aduca bani in casa (si eu fac lucrul asta), sa mearga la serviciu si sa mearga sa plateasca facturile..restul..e "treaba de femeie, ca doar n-o sa dea el cu aspiratorul", sa-si stranga hainele sau farfuriile, etc... A fost servit la mama acasa, el vrea sa fim la fel.
Dar nu mi se pare normal> sunt insarcinata, am serviciu stresant si eu, fac curatenie, strang si spal dupa el in fiecare zi, car plase grele cand el nu e acasa..si nu mai pot.
Spune ca e normal pentru o femeie,ca altele la tara muncesc mai mult...ba chiar isi bate joc-ca daca am doua facultati am aere de doamna...dar chiar nu am. Nu-mi cumparr haine, bijuterii, nu ies in oras sau la prietene (el iese de cate ori are ocazia si vine tarziu, stiind ca nu adorm pana nu vine...apoi sforaie si eu stau treaza).
Mai grav e ca mi-a declarat ca totul va fi la frl si cand va veni bebe-sau sa vina mama sa ma ajute, doar n-o sa faca el?!?
Voi patiti asa ceva? Va jignesc sotii si apoi tot ei sunt suparati?
A_Iulia spune:
Cristina,
Nu nu e normal, si e pacat ca nu ajungeti la o intelegere.
Pentru inceput ia o menajera si lasa cumparaturile exclusiv in seama lui.
Insa modul lui de a pune problema este absolut incredibil...
Adina + Olivia Q1.04
Ancuta-Maria spune:
Cristina,
Nici eu nu pot sa spun ca este normal... pt mine, sincer, este chiar socant. Parca ai fi servitoare,din pacate si nu sotie... Poate e convins ca asa e ok...
Incearca sa ii explici ca nu faci fata singura la toate ... nu vrea sa faca, e ok. Atunci sa angajeze menajera. Cat despre bebe... no comment.
-----------------------------------------------------------------------
„timpul nu-i menajeaza pe cei care se cred in afara lui” (Francois Fayolle)
CristinnaP spune:
din pacate, menajera nu ne permitem..si nici nu ar vrea. Considera ca asta e treaba mea. Nu stiu ce voi face cand se va naste bb...mama a zis ca vine sa ma ajute, dar are si ea serviciu...e cadru didactic, ca si mine. Si o doare ce se intampla, mai ales ca el e asa cum e....familia lui nu i-a oferit o educatie elementara...cei 7 ani de-acasa...om trai si om vedea....
adi_dalma spune:
Cristinna imi pare rau pt ce ti se intampla.
Ce iti sugerezi; intreaba l daca femeia este stapana casei ;
El va trebui sa ti raspunda DA.
Intrebarea 2 : te intereseaza cine face lucrurile atata vreme cat sunt facute? Raspunsul va veni DA sau Nu.
Daca e DA explica i ca esti obosita, ca nu poti care etc etc.
Daca e NU spune i ca ai decis sa ti angajezi ajutor.
Sau mai rau cheam o pe mama ta sa stea cu voi o perioada. I se va acri sa stea cu soacra si va veni la sentimenet mai umane.
Apoi cu prietenii... nu mi ar fi de mirare sa aiba un tembel de prieten care sa i spune ce carlig de rufe e acel barbat ce si ajuta sotia...