Zodia Gemenilor ( 19 )
Raspunsuri - Pagina 7
Luna75 spune:
quote:
Originally posted by blackgirl0
Luna, stim, insa abia saptamana viitoare vedem care ne este "puterea financiara" (la banci)!
O seara cat mai placuta la toate fetele
Cu rabdare si perseverenta nimic nu e imposibil.
ralnied1 spune:
quote:
Originally posted by blackgirl0Raluca, imposibil sa nu se intample si ceva bun luna aceasta! Doar scrie la horoscop!
Tot sper, si sper, si sper... E adevarat ca luna abia a inceput...
Si e adevarat ca profesional, cam peste tot la horoscop se zice numai de bine... Mergem mai departe...
Foto Ralu
ralnied1 spune:
Mai fetelor, eu, mai batuta in cap cum sunt, trebuie sa recunosc ca habar nu aveam ce se intampla cu Aida si micuta ei. Abia astazi am aflat, m-am dus si am citit totul din urma la Umanitare si am ramas fara glas.
Aida, sper sa ma ierti ca am fost asa nestiutoare (de cand cu problemele mamei mele, am evitat sa mai trec pe la Umanitare, tocmai pentru a incerca sa ma adun pe mine, ca ma imprastiasem - sufleteste vorbind, in mii de bucatale).
Nu stiu daca aici ar trebui sa scriu, dar vreau sa-ti spun ca dupa ce am citit povestea voastra, am mers la biserica si am aprins o lumanare pentru Emma, pentru sanatatea ei si pentru voi, sa va dea Dumnezeu multa putere sa mergeti mai departe. Si voi mai face acest lucru ori de cate ori voi avea ocazia de acum incolo.
Trebuie sa sperati ca poate, undeva, desi mica, o sansa mai exista. Nu vreau sa ma gandesc la ce e mai rau. Inca mai trebuie sa luptati si sa sperati.
Imi pare tare rau pentru toate astea. Stiu ca nu te ajuta cu nimic, dar am simtit nevoia sa scriu aceste lucruri, aici. Sper ca fetele nu se supara pe mine.
Nu mai am cuvinte.
doinabita spune:
Nu ne suparam...eu stiam de necazul Aidei, dar am incredere ca totul va fi bine.Dumnezeu sa faca o minune!!!TREBUIE!!!!nici eu nu am cuvinte....
Maine
Vineri, 8 februarie 2008
Atentie la deceptiile sentimentale. Vorbesti mult, insa nu te gandesti neaparat la consecintele cuvintelor tale. Ar fi bine sa fii mai suspicios si sa acorzi incredere numai daca esti sigur ca merita. Te bucuri in schimb de niste intrari de bani in cont. Proiectele financiare se desfasoara intr-un mod incurajator.
Doina Bita
ralnied1 spune:
Aha... de unde sa mai vina maine bani la mine in cont??? Ca n-au de unde...
Doina, da, am vazut ca tu ai fost "aproape" de Aida de la inceputuri... Bravo tuturor celor care au ajutat-o. E semn ca pe lumea asta mai sunt si oameni adevarati. Si asta imi da speranta si un strop de bucurie in suflet.
Foto Ralu
Luna75 spune:
quote:
Originally posted by ralnied1
(de cand cu problemele mamei mele, am evitat sa mai trec pe la Umanitare, tocmai pentru a incerca sa ma adun pe mine, ca ma imprastiasem - sufleteste vorbind, in mii de bucatale).
ce s-a intamplat cu mama ta?
sper ca acum e bine
Mi-ar place sa se intample o minune si fetita Aidei sa isi revina -in ultimele luni vestile erau chiar bune acum insa...din nou o noua
provocareCu rabdare si perseverenta nimic nu e imposibil.
ralnied1 spune:
acum 1 an si jumatate, inainte cu o saptamana de nunta mea, i-a fost amputat un picior :(
Foto Ralu
aidaciolac spune:
Ralu draga , nu trebuie sa iti ceri scuze chiar nu ai pt ce. Asa as putea sa zic si eu ca va stric zilele cand ma vedeti pe aici si va cer scuze.
Sa stii ca eu asa am fost intotdeauna. Cand Emma s-a imbolnavit si a inceput nebunia , cumnata mea ma suna ca sa ii dau putere si curaj in loc sa fie invers
E groaznic ca a trebuit sa treci prin asa ceva ... cat despre mama ta of doamne ce cumplit trebuie sa fie ... ca poate o rasari soarele si pe strada noastra
Aida 
POZE
Matza Emma in actiune
doinabita spune:
Ralu , cred ca e greu dupa ce ai suferit alaturi de mama ta...acum e bine???
Aida caci cuvinte nu gasesc acum!!!!
Voi ce faceti fetelor?
Doina Bita
ralnied1 spune:
da, a fost ingrozitor atunci, mai ales pentru ca s-a intamplat brusc, pe nepusa masa si mai ales, chiar in preajma nuntii mele...
Pot sa zic ca nici acum nu mi-am revenit cum trebuie si nici nu cred ca voi reusi sa trec vreodata, definitiv, peste acele momente. Oricat incerc. Sunt multe nopti in care visez ca merg cu mama la plimbare, la cumparaturi, ca mergem la munte, la bunici... Niciodata toate acestea nu vor mai fi la fel pentru noi. Si e ingrozitor. La primul Craciun de dupa operatie, intr-un picior mama s-a chinuit sa ne faca mancare, cozonac, sa ne astepte cu masa plina. Nu ma asteptam. Eu m-am dus atunci pregatita cu de toate, la ea. Stiam ca nu poate face nimic. Si totusi...
N-am vrut sa va intristez mai mult acum, cu povestea asta, dar daca tot am adus subiectul in discutie...
Acum, ce sa zic? mama e relativ binisor fata de cum a fost atunci si in perioada de dupa. Evident ca durerile inca mai apar, evident ca starea ei de sanatate este jalnica, pentru ca are si diabet, si probleme cu inima, acum nici nu mai vede bine... Sunt mai multe complicatii. Si deseori cade intr-o depresie care o tine, cand doar 2-3 zile, cand saptamani intregi si nimic nu o ajuta. Doar singura trebuie sa-si revina. Tot ce putem face e sa ne rugam la Doamne-Doamne sa nu mai apara infectia, sa se extinda, pentru ca atunci, n-ar mai avea ce sa-i faca. Si mai putem sa speram, sa speram si sa speram... cam atat ne-a ramas... Nu doresc la nimeni sa treaca prin ce am trecut noi.
Stiti ceva? Pana nu ajungi personal sa traiesti in viata asa ceva, nu intelegi pe cei care sufera, chiar daca ai impresia ca stii sau chiar stii ce greu le este.
Asa si eu... inainte vedeam tot felul de invalizi. Le mai dadeam un banut, o paine, ce aveam... Si ma intristam cand ii vedeam. Dar dupa ce s-a intamplat cu mama, abia apoi mi-am dat seama de multe chestii, cum stau lucrurile in realitate. A fost un soc mare pentru noi. Si pot sa zic ca m-a maturizat in mare masura.
Doina, tu stii foarte bine cum e cu suferinta celor de langa tine... :( Stii ce greu este.
Iar pe Aida, da, pot zice ca intr-un fel o inteleg. Pentru ca bunicul meu a murit tot din cauza acestei maladii crunte. Evident, el avea vreo 64-65 de ani atunci, era altceva. Dar cand e vorba despre un copilas, este si mai dureros. La fel cum a fost si cu o fosta colega si prietena de-a mea, studenta la Medicina, care la 20 de ani s-a stins de leucemie.
In fine, haideti sa trecem peste... Deja am reusit eu sa transform subiectul in ceva mult prea trist si dureros. Si nu asta imi era intentia. Sa incercam sa speram ca va fi bine pentru Aida si pisicuta ei.
Week-end linistit va doresc!
Foto Ralu