Durerea unei pierderi de sarcina (59)
Raspunsuri - Pagina 5
irinabobe spune:
alinushca din pacate la mine "dianele" au devenit partenerul meu de viata cel putin pana in martie, asa ca deocamdata eu nici loc de speranta nu mai am, desi luna trecuta imi intarziase si ma gandeam ca poate am ramas gravi
. cred ca si cand voi fi gravida din cand in cand o sa mai fac cate un test de sarcina asa din obisnuinta.
asa ca astept sa treaca timpul si sa vad daca au avut vreun rezultat pt ovarele mele micropolichistice, si daca nu sa ma gandesc ce sa fac mai departe.
cristina_ana spune:
Fetelor, haideti sa intram toate pe site-ul Biancai Brad si sa ne scriem povestea, sa stie si ea, si alte femei care au trecut prin aceasta tragedie ca nu sunt singure, sa le ajutam sa depaseasca aceasta perioada crunta din viata lor. E absolut minunata initiativa ei.Abia astept emisiunea de astazi de pe Euforia.
Cristina, mamica fericita de bebe Andrei-Eric (26.07.2007)
www.flickr.com/photos/9304217@N08/?deleted=603767135" target="_blank"> POZE
mariaanna spune:
Am citit si eu articolul....Am retrait momentele acelea descrise de Bianca pentru ca la fel a fost si la mine. Parca ar fi spus povestea mea...Cu mici exceptii...
Imi pare nespus de rau ca nu mi-am luat fetita acasa, ca nu privit-o macar, ca nu am inmormantat-o...Era mai bine sau poate mai rau...avand in vedere ca dupa nefericita intamplare nu puteam dormi si vedeam mereu in fata ochilor spatele fetitei mele.Doar atat am putut sa vad...Am fost o lasa si-mi pare rau.
E adevarat ca la noi e multa indiferenta in spitale.Dupa ce am nascut m-au dus intr-un salon si m-au lasat acolo.Daca era alta, probabil ca se arunca pe geam din cauza durerii...M-au intrebat doar daca sunt de acord cu incinerarea.M-am simtit parasita, pustiita...
Am stat doua zile in spital in frig, fara sa mi se acorde nicio atentie, nici un medicament...Apoi am cerut sa plec.Uram locul acela in care eu stateam parasita intr-un salon iar pe hol se auzeau plansete de copii.....MI-e dor de ingerasul meu!!!
Mariaanna
Povestea nasterii lui ALEX, povestea noastra:http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=112729
blueeyes2003 spune:
Fetelor,am citit si eu povestea Biancai...Doamne,am retrait fiecare moment...nu pot sa cred cata durere poate suporta o persoana...
A descris atat de bine fiecare sentiment pe care l-am trait multe fete de aici,de fapt,toate!
Nu-mi revin...
Mirela
11+Our little Miracle!
cristina_ana spune:
Mirelus, esti deja in saptamana 12!!!! ! Doamne, ce trece timpul!
Ma bucur enorm ca totul e bine!!!!!
Musettepink, Consi, felicitari pentru sarcina!!!!
Cristina, mamica fericita de bebe Andrei-Eric (26.07.2007)
www.flickr.com/photos/9304217@N08/?deleted=603767135" target="_blank"> POZE
cristina_ana spune:
Michelle, sunt cu sufletul alaturi de tine!!! Te imbratisez si te pup si as vrea sa iti pot sterge lacrimile!!!!
Flavia,. felicitari pentru sotul tau!!!! Ai vazut ca toate se rezolva pana la urma!!
Laura, ai o frumusete de fetita!!! Si ochisorii ei albastri se iau la intrecere cu cei ai Mirelei noastre la cat sunt de frumosi!!!
Marina, mai ai atat de putin!!! iti tin pumnii sa fie totul perfect!!! Ai fost foarte frumoasa la cununie!!!
Imi cer scuze ca nu pot scrie la toate fetele, dar va pup pe fiecare!!!!
Cristina, mamica fericita de bebe Andrei-Eric (26.07.2007)
www.flickr.com/photos/9304217@N08/?deleted=603767135" target="_blank"> POZE
Michelle81 spune:
Am plans atata citind povestea Biancai,Doamne cata suferinta,am retrait totul...cand am vazut si video nu m-am mai putut opri din plans...Povestea ei se aseamana in mare si cu povestea mea...momentul cand am avzut-o si cum ma rugam la Dumnezeu sa deschida ochisorii sau sa planga sa ii aud vocea...cat Il mai imploram pe Dumnezeu sa ii dea viata,sa mi-o trezeasca pe fetita...si eu ma uit mereu la pozele ei la amprentele picioruselor si manutelor ei finute...Of Doamne cum sa mai intelegem viata asta cu atata durere,cum??
Sufletel scump te asteptam
Teo2rina spune:
din pacate, asa este,exact cum descrie Bianca Brad in articol... si durerea parintilor e lasata deoparte in tot sistemul asta... si daca n-ar fi existat acest subiect in care fiecare incurajeaza si sprijina asa cum stie mai bine, caci cunoaste durerea, cu butoaiele cu optimism ale Lianei , mesajele empatice ale fiecareia, eu nu cred ca as fi depasit nici acum momentul... si ultima sarcina pierduta avea cinci saptamani, dar conteaza oare cat e de mica sau mare ca sa te simti pustiita? avem langa noi soti minunati care ne-au inteles, ne-au sprijinit cum au putut ei mai bine, poate nu le-a reusit tot timpul, dar trebuie sa ne gandim ca si ei s-au simtit neajutorati.
sunt acum la capat de drum si recunosc ca sunt speriata. pana acum m-am rugat sa treaca fiecare clipa cu bine. acum sunt ingrozita... eu nu pot concepe viata fara acest copil. si cu toate acestea, evit sa ma gandesc, iau ca atare fiecare clipa, este modul in care psihicul meu se poate apara. si merg inainte si ma rog sa fie bine pentru ca-mi doresc acest copil. caci altfel as fi renuntat sa mai raman insarcinata. din pacate e un risc pe care ni-l asumam cand pornim la drum. va pup pe toate, dragelor, va imbratisez cu drag si va trimit o parte din optimismul meu ca voi aveti mai multa nevoie decat mine
Marina, o in 
cu 
Mihnea-Adrian 36+
Bebe,mami si alti copii (adik POZE)
CUNUNIA CIVILA
blueeyes2003 spune:
Cristina ma bucur ca ai mai scris!Imi era dor de tine!
M-am mai uitat la pozele cu Andrei Eric...e atat de scump si ce a crescut!!!Si seamana leit cu tine!
Michelle imi pare rau ca esti asa deprimata!Sunt alaturi de tine si inteleg perfect ce simti!
As vrea sa te pot ajuta cumva,dar tu stii cel mai bine ca singura trebuie sa gasesti calea de a merge mai departe,indiferent cate persoane sunt alaturi de tine!
Eu sper totusi intr-o minune pentru tine!
Multi 
tuturor!
Mirela
11+Our little Miracle!
Michelle81 spune:
consi-s-multumesc pentru sfaturi dar am sa repet:ANALIZELE AMANUNTITE LE-AM FACUT si dupa nastere am fost de nu stiu cate ori la medic(si nu doar la unul singur crede-ma),am facut analizele hormonale,tiroida si mai multe,plus am facut si eco si s-a vazut clar ca OVULEZ,am facut TOATE analizele recomandate de doctorita mea atat eu cat si sotul meu(la el primim rezultatele acum pe 5 decembrie,am scris pe forum ca pe 24 a fost sa isi faca spermograma si control).Asta ma termina ca analizele sunt toate bune si totusi minunea nu se intampla!Daca e vorba de blocaj psihic sau ceva de genul acesta atunci e clar ca nu voi avea copii in viitorul apropiat.
Sufletel scump te asteptam