Ernestine

Si eu am aflat aseara ca sunt insarcinata.Problema mea e si mai grava.Am deja o fetita de 7 ANI si de cand o am mai mult nu lucrez.Am renuntata la slujba in aprilie anul trecut,din cuza salariului mic si a fetitei.Avem rate la banca,salariul sotului este relativ bun,vin si castiguri neprevazute dar nu se stie cat timp va dura.La locul lui de munca sunt probleme.Nu am pe nimeni sa ma ajute si sotul meutrebuie sa munceasca.Sunt ingrozita de ideea unui chiuretaj dar ma sperie si un viitor cu doi coipii si un singur salariat.In sufletul meu si al sotului meu ne dorim sa pastram acest copil dar cred ca ar trebui sa avem curajul nebunului.Orice ce gand ma poate ajuta,sufar ca nu mai am colectivul de la servici caruia ai impartaseam gandurile.MULTUMESC

Fomalhauti spune:

Aici sunt probleme legislative, dar simt nevoia sa iti raspund. Nu renunta la bebe. Eu am sase copii si nu ma mai intorc la servici dupa CIC. Sotul meu e si el salariat, nu avem vreo afacere. Nu avem foarte multi bani, dar suntem fericiti. Daca pastrezi bebe niciodata, dar niciodata nu o sa-ti para rau ca ai facut-o.

Posteaza problema ta la alt capitol, la "Parintii intreaba, parintii raspund" cred ca merge. Vei vedea cate mamici te incurajeaza. Ah, si citeste pe la "Asteptand un ingeras...", topicul FIV, sa iti dai seama cat de fericite suntem noi, mamicile care putem avea bebelusi...

Da, si mie imi spun unii ca sunt nebuna (si cati or fi cei care nu imi spun....). E o nebunie placuta. Pastreaza bebe.

marius spune:

Nu pot sa spun sa renunti sau nu, insa daca nu vei renunta daca vei avea acest copil iti pot spune cu o convingere absoluta ca vei fi cea mai fericita mamica si el/ea cel mai fericit copil de pe acest pamant. Nu-ti refuza si nu refuza fericirea. Este suficient sa te gandesti la propriul copil. Iti poti inchipui viata fara acest copil? Asa este pentru orice copil de-al tau (iar eu completez strict pentru mine al tau sau nu). Ai incredere!

Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro / Mai multe...
Pagina legislativa

ernestine spune:

multumesc pentru cuvintele ce mi au fost adresate.aseara am aflat ca sotl meu este pe punctul de a si pierde locul de munca.situatia s a agravat si ai tare.sunt disperata,soarta ma obliga sa decid nefavorabil si totusi sper ....

mamicafericita spune:

Aseara imi faceam curaj sa-ti scriu cateva randuri de incurajare si nu stiam ce sa iti scriu, problema e si asa delicata. Astazi si noi am patit un necaz, am busit masina, ne costa peste suta de milioane si nu-i avem nicicum si era de mare ajutor tinand cont ca ne-am mutat la 15 km de oras de curand, avem copil de 1 an si 8 luni eu sunt gravida in 6 luni si suntem f legati de oras prin tot.Ideea e ca orice ti-as fi spus tie ieri imi spun mie acum.Problema mea in comparatie cu a ta e mult mai mica, se va rezolva cumva in timp, luam viata asa cum e, nimic nu e la intamplare. Decizia ta in schimba este de viata si de moarte si nu ma refer la asta doar ca expresie, ia-o literal.Te va afecta toata viata fie ca vrei fie ca nu, indiferent ce vei alege. Diferenta consta in ce vei alege. Marti am fost la ecograf si inaintea mea era o tanara care renuntase la sarcina, este f dureros si fizic si psihic, plangea si nimic n-o putea consola,si nimic nu putea da timpul inapoi. Nu stiu daca esti o persoana care crezi in Dumnezeu, dar atunci cand alegi sa faci un lucru care stii ca este aprobat de Dumnezeu, El-Dumnezeu nu te la lasa, nu te va pierde din ochi niciodara. Niciodata copiilor tai, tie si sotului tau nu o sa va lipseasca painea de pe masa si cele necesare traiului ca sa fiti fericiti. Mi le spun si mie, cu atat mai mult azi. Azi a trebuit sa traiesc si sa fiu constienta de ceea ce spun acum, daca altadata le-am spus-o altora, azi mi-a venit si mie randul sa le cred pana la capat.Si crede-ma, asa e. Noi ne-am casatorit acum 4 ani, eram studenti, n-aveam bani decat cat sa mancam, am primit multe, niciodata nu ne-a lipsit necesarul zilnic,am ascultat de Dumnezeu si el a fost credincios fata de noi. Locuim acum la casa, avem un salariu decent, de cate ori am crezut ca viata devine grea si era cate o cotitura, nu am fost singuri.Nu suntem instariti, avem rata maaare la banca pt casa, dar suntem linistiti, si nu vrem sa facem ceva care stim ca nu e corect. Avortul, sa ti-o spun acum direct nu este corect, nu este aprobat, nu este solutia. Nu e vorba ca mai pui un polonic de apa in ciorba si gata, o gura in plus nu se simte, e mai mult decat atat. E un suflet pe care deja il ai. E greu sa intretii o familie, toti stim preabine asta, vrei sa le asiguri viitorul, dar mai mult decat lucrurile materiale pt care te vei zbate oricum noi, parintii avem mai mult. Ce ar putea inlocui un copil? Cat de grea sa fie totusi viata ca sa renunti? Doar pt ca nu-i vei putea asigura ce vrei sau ce vezi ca au altii? Dar dragostea? Dar educatia buna? Dar bucuria ta de a-l vedea langa tine in fiecare etapa a vietii, de a-l iubi toata viata? Si oricum nu stii ce-ti rezerva viata, poate un trai mai bun, un servicu mai bun mai tarziu,sau mai greu uneori. Ai putea sa renunti la el? Dar la fiica ta? Ei sunt mostenirea noastra. Sa fim seriosi, in ei noi suntem impliniti, nu in serviciu sau alergatura de toata ziua. Eu nu ma mai satur de fata mea. si de-abia astept sa nasc ca sa vad cum arata bebe 2, cu cine seamana, cum va fi, cum va ganguri, cum se vor intelege, ii vad mai departe la scoala, apoi mari, fiind sprijinul si bucuria mea. Ai renunta la toate acestea? De ce? Fiindca acum e greu? Nu se merita, crede-ma. Cred ca nu te vei supara de toate aceste ganduri pe care ti le-am scris, am scris cu inima si sper sa ai ragazul sa cugeti bine inainte de a face ceva. Daca simti nevoia sa mai scrii sau sa iti mai scriu spune-mi.

ernestine spune:

ai multumesc mamicii fericite pentru tot,este foarte adevarat tot ceea ce spui.i mi pare tare rau de ceea ce vi sa intimplat,dar ve ti trece peste asta,curand ve i uita tot cand ti se va naste bebelusul sanatos si frumos.tocmai oentru ca am convingerea ca dumnezeu mi l a trimis i mi este tare greu sa ma decid.sunt inca foarte afectata de ceea ce mi se intimpla si de noile probleme aparute la locul de munca al sotului meu.ma i este putin timp si sper sa primesc un semn sa ma lumineze sa pot lua decizia cea mai buna pentru toti membri fmiliei mele.multumesc

Fomalhauti spune:

Ernestine, uite cum vad eu noua ta problema...Tu nu lucrezi si ai o fetita. Numai sotul tau lucreaza si e in pericol de a-si pierde locul de munca. Mie mi se pare ca oricum sotul tau va trebui sa-si gaseasca un loc de munca in urmatoarele luni. Inteleg ca aveti si rate (cred ca discutand deschis cu cei de la banca, se pot amana cateva rate - dar nu multe...). Deci, oricum ar fi, cu sau fara bebe nou, problema trebuie rezolvata. Intr-o luna, doua...

mamicafericita spune:

Mi-amintesc ca acum 2 ani inainte cu 1-2 luni s-o nasc pe Timeea sotul meu a clacat la serviciu, plecasera vreo 2 colegi si el preluase srcinile lor si pur si simplu a cedat, nu mai reista. Primul gand si prima decizie a lui a fost:Mami, imi dau demisia! Nu mai rezist, imi caut altceva. Nu avea salariu exagerat de mare, dar ne ajungea, mi se pare ca atunci incepusem ratele la masina, nu aveam bani stransi...Stii ce e ciudat? Ca niciodata nu e viata atatde roz cum e in filme, sau cum am vrea noi, sa traim in belsug sa nu ne lipseasca nimic!!!Chiar si atunci cand unora le ajung banii, sunt destui instariti in jurul nostru care nu duc lipsa de nimic material, tot observi la un moment dat ca le lipseste ceva, poate pacea interioara, poate linistea, poate o sotie, copii sau sanatatea pe care cu nimic n-o poti cumpara.Pentru mine a fost mai imporant ca sotul meu sa fie linistit, sa se simta confortabil in famile, alaturi de mine, si am zis daca tu crezi ca asa e bine, desi stiam ca ne vom descurca greu si cu un bebe mic. Nu a fost nevoie pana la urma de demisie, nu l-a lasat seful lui, dar atitudinea mea l-a ajutat enorm. Si el m-a ajutat pe mine, de 2 ori am renunta la serviciu din cauza conditiilor proaste de munca si ianinte chiar sa nasc mi-am lasat serviciul pe bune.Viata noastra are cotituri si cotituri, si nu stim ce urmeaza. Dar cum iti spuneam, nu-ti baza decizia asta mare pe o cotitura.Oricum te va afecta fizic si psihic toata viata. Poti avea ca amintire in viata avortul, un copil care azi il ai in burtica, maine nu-l mai ai, i-ai luat dreptul la viata, ai ales sa moara...sau un copil, copilul TAU, al VOSTRU, caruia, indiferent ce ai sau nu ai, ii vei oferi tot ce ai tu mai bun.Te pup, nu mai pt sta acum, treb sa plec, dar mai vorbim.

ernestine spune:

Sunt pur si simplu disperata.am senzatia ca traiesc un cosmar si astept sa ma trezesc.DICTATURA instalata la serviciul sotului meu,ne d linistea peste cap.De ieri i s a oprit telefonul servici si maine este chemat la conducere probabil sa i se ceara demisia.Nu este vinovat si nu au motive sa o faca.Directorul societatii si a adus oamenii lui si tot ceea ce li se pune acestora pe invers ajung in aceste situatii.Nu stiu ce se va intimpla,am incredere ca sotul mru va fii rasplatit pentru devotamentul lui si pentru binele facut societatii si oamenilor pe care i a ajutat de cand a primit o functie de conducere.Este f.indurerat de aceasta nedreptate ce i s a comis.Au fost situstii cand a pus slujbs innaintea familiei.Nu pot sa ma gindesc acum la copilul pe care il port,nu reusesc sa ma gindesc decat la ratele pe care nu stiu din ce le vom plati pana i si va gasi un alt loc de munca.Sunt in totalitate de acord cu sfaturile voastre dar mi e f. frica.

Ica 1975 spune:

Ernestine, gandeste-te ca sotul tau isi poate gasi un alt serviciu, vei gasi o modalitate de achita ratele la banca oricat de greu ar fi, insa viata copilui pe care-l porti in pantece daca o curmezi acum niciodata n-o vei putea aduce inapoi. Inteleg ca acum sunt alte lucruri care-ti par mai greu de dus, te rog pune bine in balanta si nu renunta la nepretutul dar pe care l-ai primit de la Dumnezeu.

Iti doresc liniste sufleteasca si te rog gandeste-te ca ai deja 2 copii dar, pe ce-l de al doilea inca nu-l tii in brate, depinde doar de tine. Cere-i lui Dumnezeu sa va ajute sa treceti peste asta, ai sa vezi ca nu te va lasa.

Noi

Ce faci te si face.

fianna spune:

Ernestine, din cate stiu legislatia romana sprijina angajatul. Am cateva cnostiinte care nu s-au lasat date in sutui afara de la servici si au plecat cu 10-12 salarii. Eu mi-am dat demisia si am cerut cu tupeu bani ca sa plec mai repede. Asa ca, daca sotul tau poate sa lupte si nu pleaca cu mana goala atunci cateva luni pana isi gaseste altceva puteti supravietui.

Parerea mea e ca e pacat sa renunti la sarcina. Uita-te la fetita ta si gandeste-te cum ar fi fost sa nu o ai. O sa va fie greu e adevarat, dar nu facem copii ca ne e comod,nu?

Sper sa iei o decizie pe care sa u o regreti si sa se rezolve toate problemele

fianna cu www.flickr.com/photos/14295400@N03/sets/72157603680539275/" target="_blank">printisorul Matei
(01.08.07)