Parinti AP

Raspunsuri - Pagina 7

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns amoga spune:

quote:
Originally posted by mamitzica
Dar nu ma voi considera o mama rea fiindca l-am lasat sa plinga cind a facut isterii seara dar pentru asta a invatat sa adoarma singur si sa doarma toata noaptea.



Parerea me' ca copilul a invatat nu doar cum e sa dormi singur, ci si cum e sa fii abandonat (de parinti; care nu raspund la "isteriile" de apel).

Si mai cred ca dormitul solitar se poate invata si fara plinsete sau alte confruntari. Tre' doar sa ai rabdare pina se simte copilul pregatit pentru asta.


quote:
Originally posted by mamitzica
Dar uneori eu ii aleg o bluza care se potriveste cu pantalonii si el nu o vrea si i-o dau oricum.Inseamna ca sint un parinte rau?



Nu neaparat; inseamna doar ca nu ti-a pasat de opinia copilului. Acu', daca e mai importanta asortarea hainelor decit parerea pruncului, s-ar zice ca ai facut bine; al'fel, s-ar zice ca nu.


A.M.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns inaioana spune:

Bine v-am (re)gasit!
Am uitat cine intreba de mame AP cu doi copii, scuze. Eu sunt una dintre ele, Gazella este si ea si as zice ca ne descurcam acceptabil. Fireste ca facem si greseli , dar asta mi se pare firesc si, daca vreti, chiar in spiritul AP.

Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

mai, eu nu prea ma descurc.
ma consider mega experta pana pe la 3 ani asa, dupa aia e cam greu. Asa ca astept mamicile care au copii mai mari. Denizelu? cum era puiu tau la 5 ani jumate?



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lizzy spune:


dianocica, multumesc de explicatii. cred ca intr-o oarecare masura imi cresc copiii aplicand inconstient cate ceva din conceptul descris de tine. si mai cred ca multe mame o fac instinctiv, fara sa fii citit despre asta.

ramane curiozitatea mea. cum aplicati AP cu 2 sau chiar 3 copii? (ca eu ma gandesc cu drag si la bb3, dar mi-e groaza in acelasi timp!)

alexa ioana, spuneam si eu, intr-o poveste postata chiar aici, pe DC, ca dragostea de mama creste cumva exponential, ca o mama are atatea inimi cati copii are... nu pot explica prea bine sentimentul asta... exista. atat iti pot spune. plec de la premisa ca toti parintii isi iubesc copiii. si totusi ii cresc/educa diferit. insa...

eu cautam solutii concrete. un singur ex. va dau, nu vreau sa plictisesc, cu atat mai mult cu cat, recunosc, din varii motive, nu ma regasesc in totalitate in acest concept.

seara, marc are nevoie de mine. cu mine se calmeaza cel mai bine. poate pt ca ziua ne-o petrecem numai impreuna. in EXACT acelasi timp, ianis vrea sa-i citesc EU povestea, nu tati. ce face un parinte AP?

(ce fac eu: tati il adoarme pe marc in carucior, atunci nu mai vede saracutzul cine il leagana, timp in care eu ii citesc povestea lui ianis...)

inaioana, eu intrebam de AP la mai mult de 1 copil. ma bucur ca va descurcati acceptabil :) eu nu ma descurc nicicum, chiar am momente cand imi pierd cumpatul. ok, cum o faci? impartiti sarcinile in familie? mancati toti aceeasi papa? baie in paralel? copiii dorm impreuna? chestii concrete, marunte si multe care mie imi consuma timpul si ma epuizeaza de nu mai am chef seara de nimic! si puii mei... nu ma pot clona!

sabina, ca recunosti... te-am mai citit intamplator cand erai la odisee cu bb2, si erai vehementa sa-ti sustii punctul de vedere (nu mai stiu despre ce era vorba, ceva legat de comportamentul sofiei... nu conteaza...) si chiar ma intrebam atunci daca bb gheo va schimba relatia ta cu sofia sau mai bine zis in ce fel se schimba sofia, si implicit felul in care relationezi tu cu ea...



Marc (17.12.06) si Ianis (14.09.04)

Pozele noastre / www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=52587" target="_blank">Nasterea lui Ianis


www.helpsonia.com/" target="_blank">Pentru Sonia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

intre copii mei e diferenta de 5 ani, plus ca Sofia are mare slabiciune pt tatai, asa ca el o adoarame si o hraneste daca eu alaptez sau spal bb. Deci attachement parenting, nu cum zicea AB pe vremuri, attachament momying
Il iubeste f mult pe fratior si el pe ea, deja au inceput sa comunice. si eu spun ca per total ni s-a imbunatatit relatia decand a aparut Gheo, pt ca am mai multa rabdare gandidu-ma ca si ea a fost mica la fel ca bebelusul, si i-am aplicat acelasi tratament ca si lui, ba chiar un pic mai mult tinut in brate si dormit impreuna.


cheia cu mai multi copii e cred eu organizarea, altfel nu razbesti. Eu nu stiu cum e cu cei de varste apropiate, Sofia ma mai ajuta din punctul asta de vedere, adica ,un exemplu minor, rabda de sete daca eu tocmai spal bebelusul.Cu alaptatul e nitel geloasa, adica se simte exclusa si nu ne lasa intimitate....nimic nu mi-ar placea mai mult decat momentul alaptarii cu ea in brate si bb in cealalata parte, dar din pacate e f zvapaiata si ii distrage atentia lui gheorghe, care intoarce capul numai ce-i aude vocea. na, asta e acuma, doar n-o s-o dau afara,....am primit si sfatul asta, da cred ca pe termen lung e o proasta solutie.




Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Qamar spune:

sara buna!

diana, ma bucur ca ai deschis "subiectul crizelor" pentru ca vroiam si eu sa intreb cum procedati; Bia a inceput sa testeze terenul si are mici momente de teatru dramatic cu tipete, trantiri pe jos - timp in care ma priveste si foarte atent si constient, sa vada ce face vicleana..

pana acum am procedat cum zici tu; luat in brate -cu greu uneori!-, pupat, dragalit, explicat de o mie de ori ce si cum, apoi trecut mai departe...insa problema e cu sotul...

il vad ca se simte oarecum depasit de teatrul asta dramatic si nu prea stie cum sa reactioneze; degeaba am incercat sa ii spun cam cum sta treaba, cand o vede ca incepe sa tipe si sa urle ca vrea aia-oricare ar fi aia- mai ca i-ar da-o, mai ca nu, e f derutat...

din fericire nu sunt prea multe momentele astea...


In rest, cam la fel am ajuns si eu la AP, citind pe la diverse membre de baza de pe DC tot mai mult, pana cand mi-am dat seama ca de fapt eu faceam mare parte din ce "scrie la carte", instinctiv..Imi pare rau insa ca nu am alaptat mai mult -4 luni + inca 1 laptik congelat dar cu biberon..., iar motivele sunt si ele destul de aiurea... Licenta, singura cu bb -pana seara cand venea hazband-, dar singura singura, fara family sau prieteni in jur, ba mi se parea ca am prea mult lapte si nu poate suge cum trebuie, ba ca nu se satura...Ma mulgeam cu jum de ora inainte de masa ei ca sa poata manca mai bine, am fost intr-o deruta totala...acum imi dau seama. Too late, din pacate...



Ce mai citim noi

pe ulitza noastra magica
The moment scatters.
Motionless, I stay and go: I am a pause

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Qamar spune:

ah, si inca ceva
ma bucur mult ca am regasit aici la subiect multe din persoanele pe care, instinctiv sau nu, le apreciam si imi placeau mult de tot pe DC

--si ma astept sa mai apara



Ce mai citim noi

pe ulitza noastra magica
The moment scatters.
Motionless, I stay and go: I am a pause

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

ooof, Noe, ce rau imi pare! eu am fost la fel ca tine de necajita cu alaptatul, mergeam la cursuri, sofia s-a nascut in septembrie, mi-am luat liber pana in noiembrie cu o scutire medicala si dupa aia...anu 5 la Compozitie la zi. Sinistra experienta...n-o doresc nici la dusmani.

Norocul? o doctorita de exceptie care m-a incurajat in cele mai negre depresii,asa am alapatat un an si 8 luni, dar, e adevarat, sotul statea cu fata si ii facea el ce-i facea s-o tina 3 ore nemancata cat lipseam, o adormea, o lua la plimbare, o tinea de vorba.....avea totusi 2 luni gagica, putea sa reziste .
asa ca dragi mamici, se poate!!

Crizele: eu am reusit pana la 3 ani jumate distragerea atentiei.Dupa aia nu mai merge.Cu cel mai desavarsitcalm o deturnam. Uneori, dacaesti pe strada, e nevoie de fermitate, o iei de aripa si gata, insa fara brscare, doar cu hotarre interioara.Adica, sa nu te vada ezitanta.

uneori, daca se putea, ii dadeam ce vroia,.Bine, nu cedam la bomboane etc, dardaca mai vroia de 10 ori pe topogan, negciam si dupa inca 3 ture mergea acasa, un mic exemplu.
In magazine nu am avut crize de genu "cumpara-mi".Daca mai punea in cos, le lasam la casa (de la aquariuspro stiu asta )


Totusi, cu bataile n-am rezolvat-o. da, chiar si azi mi-a ars una. nu stiu ce sa fac, in afara de mult calm si rabdare. Odata am fost culmea, ma lovea cu picioarele in popou si am exc;lamat: vaaaai, ce masaj bun! imi place, te rog, mai fa-mi! a mai fost furioasa 3 minute(luuuuungi!!), dar dupa aia aintrat in joc. Eu numescasta un mare succes. Uneori transformam in cursa de alergari o mana ridicata(a ei)
si asta e bine, ii trece si rade.

Dar per total, e o problema asta cu lovitul parintilor (in copii nu da. Niciodata!! )undeva am gresit si nu-mi dau seama unde....e hipersensibila si nu mi-as dori-o bolnava de nervi.....



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Qamar spune:

da, Sabina, acum stiu ca puteam face mai mult...din punctul asta de vedere insa chiar si asa, pentru mine si Bia tot a fost o experienta minuntata, mai ales in conditiile in care sfaturile rudelor si ale prietenilor au fost sa nu o alaptez, ca "asta nu se mai face"(???) si sa o trimit la bunici pana creste un pic

adevarul e ca poate nici eu nu credeam ca as fi in stare sa am grija de un bebe la 22-23 de ani; cand mi-au dat-o insa in brate la maternitate, am stiut ca o sa fie ok si ca ne vom descurca de minune impreuna; si cam asta facem si acum....in aproape 2 ani nu am fost despartite decat 2 nopti, timp record in care eu si sotul am fugit pana in Elvetia la botezul fetitei surorii lui insa nici unul dintre noi nu s-a simtit bine..asa, fara bebele nostru.

crizele: incerc sa nu fiu nici eu absurda, pentru ca e mult mai usor ca om "mare sa gasesti motive de crize decat ca bebe; maica-mi de exemplu i se pare aiurea ca o las sa se joace si acum, iarna -de parca am iarna in casa- cu apa -inclusiv la bideul nefolosit din baia ei si sa se ude, cand de fapt e asa de simplu sa o las sa se simta bine - e in extaz cand se joaca cccu apa- si sa o schimb pe urma; ma rog, nu ma mai intind ca am de muncit...ne "auzim" maine


noapte faina



Ce mai citim noi

pe ulitza noastra magica
The moment scatters.
Motionless, I stay and go: I am a pause

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns monica70 spune:

Hop si eu!
Am citit tot si sincer chiar nu stiu ,daca ma incadrez ca la carte la subiect,cert e ca se pare ca aici chiar ai cu cine discuta
Ce sa zic,fetitza mea nu prea a fost niciodata dornica sa stea in bratze.Doar pana pe la 2-3 luni,in perioada colicilor, o leganam in bratze,plimbadu-ma cu ochii lipiti de somn noaptea (si ziua uneori) prin camera.De adormit nu adormea singura,intai doar la san - ca am alaptat-o pana la 9 luni - apoi intr-un bouncer d-ala,o leganam la greu si dupa ce adormea o mutam in patutz.A adormit in ala pana trecuse de un an,de credeam ca va adormi acolo pana la adolescenta . Eu de cand a implinit trei luni m-am intors la serviciu si a ramas cu taica-su acasa,plus ca mai venea mama mea.Poate de aia nu e atat de dependenta e mine.Dar si cat am stat acasa,eu lucram - tin contabilitate la o firma si acasa - si ea statea in carucior ore in sir si se uita la mine,facea "gimnastica",ii vorbeam ... Pe la cinci luni am pus o saltea pe jos si acolo isi facea veacul,intai tras,apoi in patru labe de la 7 luni,umblat pe langa mobila si la 11 luni primii pasi singurei.Nu i-am luat nici premergator,am lasat-o sa se descurce singurica,intotdeauna.
Acum a implinit doi ani,adoarme singura sau daca insista stam unul din noi langa ea pana mai tot ne povesteste - placerea ei.Cu mancarea desi e slabutza,o las sa manance si sa bea ce vrea si cand vrea,stie ea mai bine.Cand nu voia mancare gatita,ii puneam la dispozitie sa rontazaie stafide,pufuleti,cereale.Acum de cand vorbeste bine o intreb,daca ii e foame,daca vrea aia sau ailalta,e mult mai usor. O las sa isi aleaga chiar si cu ce vrea sa se imbrace - cand nu sare calul de tot.O intreb cu ce vrea sa ne jucam si alege singura ce are chef: cu puzzle,creioanele,cuburile,de-a bucataritul,sau de-a coafeza Deci e democratie,ca sa zic asa.
Dar are personalitate,e capoasa, nu ne lipsesc crizele si astea demuuult.Pe la cca un an - un an jumate,bagam chestia cu distrasul atentiei,dar pe urma nu a mai mers,trebuie sa fie DOAR CUM VREA EA.Asa ca am trecut la trimis in dormitor in pat si acolo se calma repede.De vreo doua luni nu mai merge nici asta: o trimit,nu mai merge singura,iar daca o duc pe sus,tzipa si vine dupa mine tragand de mine sau chiar lovindu-ma.De luna asta am inceput deci cu pusul la coltz.Coltzul e o galeata mare de detergent asezata langa masina de spalat,pe holul mic.Vad ca functioneaza cat de cat.Am stat langa ea pana acum de doua ori,i-am "luat interviu" si a declarat de ce e vinovata,a promis ca nu mai face si si-a cerut chiar si iertare (IATA-MA MAMI) Azi a facut iar o criza de criza,dar nu se mai potolea,nici cu coltzul nu a mers,asa ca am dus-o in brate,la fereastra ...
Cam asta e,dar cum ziceam,nu ma incadrez in totalitate p-aci: de multe ori imi pierd rabdarea, mai tzip la ea,o mai ia chiar la fund chiar daca rar,ma mai satur sa nu pot vorbi la telefon ca dumneaei trage de mine si striga taman atunci intentionat Sau ca vin de la serviciu obosita si lihnita de foame si face crize ca sa nu merg in bucatarie sa mananc ,ci sa ma joc cu ea atunci,in clipa aia ... Sotzul e mai dur,striga mai tare,mai des si nu prea lasa dupa toate toanele ei si se cam vede rezultatul: cu el adoarme la amiaza in doi timpi si trei miscari,pe cand cu mine sau maica-mea e jale Maica-mea ca orice bunica ii permite mai multe,iar eu poate mai las dupa ea din sentimentul de vinovatie ca nu petrec prea mult timp cu ea ...
Vai de mine cat am scris Noapte buna,sunt cu ochii pe voi


MONI SI DIANA (01.01.2006)
www.dropshots.com/DIA1" target="_blank">DIA MEA
" Fiecare om pe care il întâlnesc in drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea incerc sa invat cate ceva pe langa fiecare." ( Sigmund Freud )

Mergi la inceput