Parinti AP
Raspunsuri - Pagina 6
khrisu spune:
quote:
Pai si tu crezi ca mamele daca se plang de copiii lor o fac pt ca nu ii iubesc? Din contra , ii iubesc prea mult si din cauza asta le e teama sa nu ii rasfete tot atat de mult.Si inca un lucru, crezi ca daca lasi un copil sa faca ce vrea el, de exemplu sa nu manance , sa nu doarma singur, sau sa nu vrea sa mearga in picioare atunci cand poate, este o modalitate prin care ii arati ca il iubesti? Daca vrei atat de mult sa vorbesti cu mame care gandesc ca tine, pai atunci intreaba de acelea care au copii in inchisoare, in centre de dezintoxicare, in scoli de corectie.Acele mame cu siguranta si-au lasat copii sa face ce simt, ce cred si numai ce vor ei. Dupa cum zici tu, asta e cel mai bine. Nu trebuie sa ne convingi pe noi ce e bine si ce-i rau. Stim si noi asta, si tot la fel de mult stim si cum sa ne crestem copiii, chiar daca uneori ne mai plangem si cerem sfaturi.
Una din cauzele comportamentului copiilor de care amintesti cred ca este abuzul (fizic, psihologic, etc) ... nu are legatura cu AP-ul!!
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=99466
porumbita80 spune:
quote:
Originally posted by khrisuquote:
sa va zic cum am aflat eu de AP, sau cum am aflat ca nu-s nebuna acum ceva timp frecam menta pe dc , citeam la cei mai iubiti membri. si dau de o tipa care vb de una, gazella , si cum a plecat de pe dc ca au fost prea multi care n au inteles-o . si dau si peste un link. ei...atunci totul a capatat sens pt mine. subiectul era cel pe care il am si acum la semnatura, o poveste minunata. efectiv am sorbit postarile voastre, stiti voi care. a fost un moment in care mi-am recapatat increderea in mine, curajul sa imi ascult instinctul. asa ca lordra, gazella va multumsc
oaaau!! Cam la fel am patit-o si eu doar ca pe un alt forum am gasit-o pe gazzellaAm listat un biblioraft de materiale..mai greu cu tradusul
Zilele trecute vorbeam cu o amica (inca n-are bebe dar are frati mai mici) si imi spunea cam cum vede ea tinutul asta in brate al copiilor.
"Ca si cum intr-o zi prietenul meu mi-ar spune "ia mai du-te la tine-n camera.. ce atata vrei tzinuta in brate si pupata..vezi ca asta-i un obicei prost ..si daca te apuca plansul ca vrei in bratze nu uita ca eu te iubesc "
e buna comparatia, nu??
Ca si adult vreau tzinuta in brate, iubita, sa dorm in acelasi pat cu sotul
Super comparatea, eu am luptat ceva cu mama sa-i explic ca nu e nimic grav ca Mario doarme cu noi.Cand a venit la noi a stat 7 zile atunci Mario avea 2 luni, perioada colicilor plus hranitul la 3 ore recunosc din comoditatea mea si a lui l-am luat in patul nostru. Nu-l pot invata sa doarma la el in patut se trezeste des, cu noi doarme neintors toata noaptea.Ma bucur nespus de mult cand vad ca mai sunt mamici care prefera sa se chinuie ele decat sa tina copilul in tarc sau nu mai stiu eu ce alte regului comunitse(asa le zic eu). Nu zic ca trebuie lasat sa faca tot ce vrea dar trebuie explicat de ce nu are voie,chear daca sunt mici dar inteleg perfect.Eu vreau sa-i fiu o mama buna, prietena apropiata. Nu vreau sa-i fie frica de mine vreau sa-i fie rusine de mine atunci cand va gresi. Dar sa aiba curajul sa-mi zica, sa-mi ceara un sfat mie nu la copii de varsta lui.Am sa incerc sa fac tot posibilu sa-l fac fericit.N-am sa-i inpun stilul meu de viata am sa incerc sa-l inteleg si sa-l sustin in tot ce va face.Iubesc florile .iubesc animalele dar cel mai mult imi iubesc aurasul meu, mai bine mor decat sa-i fac vre-un rau.
Cat ma bucur ca sunt aici mai multe fete care gandesc diferit...
lizzy spune:
sunt interesata de o descriere, dianocica, a attachment-parenting-ului, asa cum il vezi tu. in mare imi dau seama ce ar trebui sa insemne, dar... as prefera sa-mi spui tu... 
alexa ioana, nici ianis (fiul meu mai mare) nu a avut nici o criza de isterie, tot pana la 2 ani si 5 luni. dar s-a nascut marc si povestea s-a schimbat...
de aici vine de fapt si intrebarea... de data asta adresata tuturor. cate sunteti mamici cu 2 copii (eventual diferenta mica de varsta) si cum va descurcati cu aplicarea acestui concept, in paralel, in educatia/cresterea ambilor?
Marc (17.12.06) si 
Ianis (14.09.04)
Pozele noastre / www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=52587" target="_blank">Nasterea lui Ianis
www.helpsonia.com/" target="_blank">Pentru Sonia
mamitzica spune:
Nu stiu ce intelegeti voi prin AP?Adica sa dorm cu el in pat si sa-i dau tzitza de cite ori cere?
Pentru ca restul....adica pupat,luat in brate si iubit mai presus de orice pe lumea asta mi se aplica.Dar nu ma voi considera o mama rea fiindca l-am lasat sa plinga cind a facut isterii seara dar pentru asta a invatat sa adoarma singur si sa doarma toata noaptea.
Si da ii ofer 2 alternative de mincare,cind sint acasa in week end sau il intreb ce pantofi vrea dintre cele 2 perechi care le are.Dar uneori eu ii aleg o bluza care se potriveste cu pantalonii si el nu o vrea si i-o dau oricum.Inseamna ca sint un parinte rau?
Mie mi se pare pusa foarte aiurea problema acestui AP in sensul ca daca esti cu noi esti un parinte bun,daca nu esti o mama rea care isi terorizeaza copilul ceea ce nu cred ca e cazul.Si cred ca 99% din mame isi iubesc copii si 100% din mame fac greseli in educatia copilului pentru ca nimeni nu e perfect si a gresi e omenesc.
Alexa Ioana spune:
dianarus, exact la asta ma gandeam acum... in curand urmeaza, daca totul merge cum imi doresc, sa ne apucam de acte pentru adoptarea lui bebe2... si stiu ca nu va fi usor, oricat de inteleapta e alexa mea...
va depinde si de cat de mare va fi bebele pe care'l voi aduce acasa, dar oricum, o perioada de acomodare va exista... pentru toata lumea... si imi va fi destul de greu sa ma descurc cu amandoi... emotional vorbind... adica alexa sa nu sufere ca nu va mai fi singura in centrul atentiei, iar cel mic sa se acomodeze cu noul mediu in care va "pica din cer" (si sa se si obisnuiasca cu atentie si dragoste si alte "bunatati" pe care copiii abandonati nu le prea cunosc)...
dar stii pe ce ma bazez eu ? pe o vorba pe care am citit'o/auzit'o undeva (si din pacate nu mai tin minte unde). cand ai mai multi copii, dragostea nu se imparte intre ei ci se inmulteste...
si eu chiar cred, din tot sufletul, ca - cel putin in cazul copiilor - dragostea chiar le rezolva pe toate...
khrisu spune:
quote:
Dar nu ma voi considera o mama rea fiindca l-am lasat sa plinga cind a facut isterii seara dar pentru asta a invatat sa adoarma singur si sa doarma toata noaptea.
L-ai lasat sa planga doar ca sa-l "inveti" sa doarma singur??? DE CE?? Tie iti place sa dormi singura?
Eu nu suport sa-l vad cum plange si sa nu fac nimic...Nu suport sa vad nici pe strada copii plangand..pur si simplu imi vine si mie sa plang. Mama mea daca m-ar fi lasat sa plang ca sa "invat" sa dorm fara ea as fi considerat-o mama rea.
porumbita80 spune:
quote:
Originally posted by khrisuquote:
Dar nu ma voi considera o mama rea fiindca l-am lasat sa plinga cind a facut isterii seara dar pentru asta a invatat sa adoarma singur si sa doarma toata noaptea.
L-ai lasat sa planga doar ca sa-l "inveti" sa doarma singur??? DE CE?? Tie iti place sa dormi singura?
Eu nu suport sa-l vad cum plange si sa nu fac nimic...Nu suport sa vad nici pe strada copii plangand..pur si simplu imi vine si mie sa plang. Mama mea daca m-ar fi lasat sa plang ca sa "invat" sa dorm fara ea as fi considerat-o mama rea.
iula78 spune:
Mai, simt ca iar se pune de o polemica. Da' macar sa fie ceva constructiv.
dianocica spune:
diana
ce inteleg eu prin ap? pai in primul rand sa ai incredere in copilul tau. in faptul ca el stie mai bine, corpul si creierul lui ii spun ce e mai bine pt el, la fel cum ale tale fac asta pt tine. apoi sa inveti sa il asculti. pt ca mai apoi sa ii fi alaturi. ma rog, apoi-ul asta neavand neaparat o conotatie temporala... de fapt cel mai si cel mai important mi se pare sa privesti lucrurile din perspectiva lui. toate lucrurile. pt ca mai apoi sa vezi ce si cum poti face tu sa ii fi de ajutor, sa ii fi alaturi.
in fapte...nu stiu..atunci cand el ar putea sa mearga dar nu o face sa il lasi. sa nu mearga. daca el nu e , psihic, pregatit pt asta. nu il iau de mana si il indemn (sau mai rau..) sa mearga. il las cat are el nevoie pana prinde suficienta incredere cat sa isi dea drumul singur. daca nu vrea sa manance, un tip de aliment sau deloc, atunci il las. pt ca corpul lui ii spune ca in acel moment fie nu are nevoie de asta, fie nu poate face asta. si orice incercare a mea de a-l convinge face mai mult rau decat bine. plus dragoste neconditionata. primul exemplu care imi vine in minte este acela al 'crizelor de isterie' (doamne ce nu-mi place formularea asta). atunci cand, dintr-un motiv sau altul, nu vrea sa faca ceva, sau vrea neaparat ceva si incepe acea manifestare, primul lucru pe care-l fac e sa-l iau in brate, sa-i spun ca-l iubesc, ca nu putem face ceva dintr-un anume motiv, sau ca putem sa punem mana pe pusculita de ceramica dar nu o putem lua de acolo pt ca...totul in brate, cu mult calm.
a, ok, daca copilul tau se simte ok cu dormitul in patul lui, si si tu te simti ok cu asta, ar fi o prostie sa zic sa-l iei cu tine in pat. dar in mom in care, - intr-un fel sau altul- copilul iti cere mai multa afectiune, sau apropiere, sau doar are nevoie de tine si tu i-o refuzi...atunci nu mi se mai pare ok.
ap nu tine doar de a-ti tine copilul in brate. asta e asa..un pas mic pt omenire as fi vrut sa nu ajungem sa dezbatem aspecte legate de ap, pt ca stiu ca subiectul va ajunge urgent la zz. bine, nu asta ar fi problema ca au fost gramada de subiecte infloritoare acolo ci faptul ca n-am mai apuca sa vb despre copiii nostri ... de unde pornisem> 
a, am vrut sa detaliez din niste motive de fulguiala.
totul ok, da?
diana si 
david 03.12.06
Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda
kokiy spune:
Chiar ma bucur pentru subiectul asta.Multe pentru dianocina . E bine sa stim ca exista mai multe persoane care gandesc si actioneaza asa cum simt pentru copilul lor si nu numai al lor (Alexa Ioana). Primul copil l-am privat de afectiunea pe care trebuia sa o dau din cauza de mama , soacra si sot. Acestia imi tot sustineau ca" nu trebuie sa ti copilul mult in brate ca v-a depinde de tine"," pune-l in pat cand ii dai sa suga ca sa nu se invete in brate","lasa-l sa planga caci altfel nu mai ai timp sa faci nimic in casa" si multe alte replici care m-au speriat.Neavand pe nimeni cu care sa ma sfatuiesc si sa-mi sustin argumentele am cedat in fata lor , iar copilul meu a fost privat de dragostea pe care trebuia sa o dau. Acum noroc cu DC pe care-l citesc de cand eram insarcinata , iar forum-ul l-am descoperit dupa aparitia lui BB2 cand aveam nevoie de sfaturi. Acum nu le mai merge cu mine pentru ca m-am desteptat si nu am de gand sa cedez sub nici o forma in fata replicilor care lovesc in afectiunea pe care o port bebelusului . Si ce daca il tin in brate pana la 2-3 noaptea, e problema si sacrificiul meu.Ce daca dorm cu el in pat , asa sunt mai aproape de el , pot sa-l calmez doar prin simpla prezenta.Ce daca il tin in brate si il pup toata ziua chiar daca nu plange , poate imi face placere. Sunt intrebata " cat ii mai dai sa suga ca e mare, are 7 luni " si eu le raspund ironic" pana la gradinita". Cand se trezeste si-mi zambeste imi trece toata oboseala, cand ne jucam si radem uit toate supararile .
Va 
si sunt alaturi de voi.
Kokiy
,mami de 
Claudia (12dec.2001)si Razvan (8 iunie 2007)