Parinti AP

kokiy spune:

Noe si pe mine mama m-a corectat destul cand eram mica , dar cu nepotica ei sincer s-a comportat exemplar. Poate virsta le mai calmeaza. Fetita am tinut-o la mama de la 8 luni pana la 3 ani si nu cred ca a dat in ea vreodata,in plus i-a facut toate poftele . Cand o luam sa stea cu noi in weekend mereu ne intreba cand o ducem inapoi la bunica. Eu cred ca un copil daca e abuzat nu mai vrea sa se intoarca acolo unde este batut sau unde nu este lasat sa faca ce vrea. Tatal meu o singura data mi-a aplicat o corectie prin clasa a XII-a , dar am meritat-o. Pe fata mea chiar a alintat-o prea mult de ajunsese sa dea in el sa-i faca tot felul de faze urate (nu-l lasa la tv schimba canalul, cand dormea se trezea cu ceva in cap si multe altele), iar daca o certa venea la mama si-i spunea" m-a batut tataie "(nefiind batuta ea asocia cearta cu bataia). Acum fata mea mereu ma cearta ca nu o mai las sa stea si la ai mei .
In perioada asta iti poti da seama daca fetitei tale ii place sau nu in compania bunicii.

Kokiy,mami de Claudia (12dec.2001)si Razvan (8 iunie 2007)

Qamar spune:

quote:

---

Originally posted by kokiy

Noe si pe mine mama m-a corectat destul cand eram mica , dar cu nepotica ei sincer s-a comportat exemplar. Poate virsta le mai calmeaza. Fetita am tinut-o la mama de la 8 luni pana la 3 ani si nu cred ca a dat in ea vreodata,in plus i-a facut toate poftele . Cand o luam sa stea cu noi in weekend mereu ne intreba cand o ducem inapoi la bunica. Eu cred ca un copil daca e abuzat nu mai vrea sa se intoarca acolo unde este batut sau unde nu este lasat sa faca ce vrea. Tatal meu o singura data mi-a aplicat o corectie prin clasa a XII-a , dar am meritat-o. Pe fata mea chiar a alintat-o prea mult de ajunsese sa dea in el sa-i faca tot felul de faze urate (nu-l lasa la tv schimba canalul, cand dormea se trezea cu ceva in cap si multe altele), iar daca o certa venea la mama si-i spunea" m-a batut tataie "(nefiind batuta ea asocia cearta cu bataia). Acum fata mea mereu ma cearta ca nu o mai las sa stea si la ai mei .
In perioada asta iti poti da seama daca fetitei tale ii place sau nu in compania bunicii.

Kokiy,mami de Claudia (12dec.2001)si Razvan (8 iunie 2007)

---

multu' pentru raspuns
de fiecare data cand a fost maica-mea in vizita sau noi la ea, Bia era si este topita dupa ea...ii place foarte mult sa stea cu ea si sa se joace/plimbe impreuna..., deci pare ca o place mult...
insa aici intervine probabil copilul din mine...care uneori inca mai este foarte, foarte trist cand isi aminteste...

---

Ce mai citim noi

pe ulitza noastra magica
The moment scatters.
Motionless, I stay and go: I am a pause

dianocica spune:

noe, te inteleg perfect. si mi se pare normal sa ai teama asta. am incercat sa gasesc niste explicatii pt comportamentul asta 'coleric' al unor mame punandu-ma cumva in locul lor. adica transformand niste mici neajunsuri, cum le vad eu, in probleme majore. gandesc ca maternitatea te schimba mult, din multe puncte de vedere, dar pt o persoana obisnuita ca totul sa se invarta in jurul ei, sentimentul asta ca ccc copilul devine cel mai important lucru poate fi o povara. poate fi vazut ca ceva ce sta in calea afirmarii tale, sau chiar ca un obstacol in viata ta. si incerci sa il transformi in acel mic robotel, care mananca cand i se da, doarme cand e pus in patul lui, se joaca cand, unde si cu ce ii spui. dar cred ca 'piedica' asta :( e mai mare in tinerete, cand vrei sa faci o gramada de lucruri, sau doar sa le ai. dupa 20-30 de ani cred ca aceste mame se mai tempereaza, devin bunici mai blande decat au fost ca si mame, tocmai pt ca nu mai au atatea...'as[piratii'. plus ca noul copil nu ii mai cere atentia, dragostea, ajutorul, 24/24. vine la bunici o zi-doua, cateva ore, nu are suficient timp cat sa devina un impediment ci e, mai degraba, o metoda de relaxare. numai tu poti sa iti dai seama care e riscul ca mama ta sa reactioneze la fel si acum sau, mai important, dupa cat timp. dar da, eu una consider temerea ta perfect justificata.


diana si david 03.12.06

---

Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda

Qamar spune:

Diana, danke pentru raspuns...
eu am ramas insarcinata la 22 de ani,deci destul de frageda ca varsta insa cred ca a fost momentul ideal pentru mine; asa mi-am dorit mereu, nici eu nu stiu de ce...
nu stiu daca si pentru maica-mea a fost, desi avea 28 cand m-a avut...
problema mea e cauzata de diferentele astea, intre ce imi amintesc/stiu eu,...pe de o parte- si modul in care vad ca se comporta cu Bia -f grijulie, atenta, calma- pe de alta parte
probabil ca aici e raspunsul: "plus ca noul copil nu ii mai cere atentia, dragostea, ajutorul, 24/24. vine la bunici o zi-doua, cateva ore, nu are suficient timp cat sa devina un impediment ci e, mai degraba, o metoda de relaxare. "

ma retrag sa imi termin tema la araba
noapte faina!

---

Noe & Anne-Bianca(14.03.2006)
Ce mai citim noi

diana21 spune:

Eu zic ca pentru a fi un parinte AP nu este suficient sa stai non-stop cu bebe in brate si sa-l alaptezi ani la rand. Eu cred ca astea sunt consecinte ale unei inteligente emotionale dezvoltate armonios si, implicit, ale empatiei de care da dovada parintele. Fara asta, tinutul in brate si alaptatul nu fac mare lucru. Ma gandesc doar la zecile de femei sarmane de pe strada, care isi tin copiii non-stop la san...dar, din pacate asta nu e AP. Pentru ca bietii copiii aia numai echilibrati nu vor fi.
De ce am scris asta? Pentru ca incerc sa inteleg si eu de ce unele mame si-au traumatizat in asa hal copiii, iar altele nu, facand totusi, in mare, aceleasi greseli...Si singura explicatie pe care o pot gasi eu este ca diferenta consta in empatie.

Si mama era mai severa cu noi, am primit si eu jordite la fund, etc. DAR eu si mama am avut si avem o super relatie. Pentru ca ea, desi a mai facut unele greseli, a fost mereu cu sufletul langa mine. M-am simtit mereu cea mai cea, si am simtit mereu, din plin, dragostea ei coplesitoare...De cand ma stiu, mama e primul om pe care-l sun ori de cate ori am vreo problema. Chiar si acum, chiar si cand copilasul meu are febra...pentru orice, exact ca pe cea mai buna prietena.

In sfarsit, nu stiu daca am fost coerenta pt. ca sunt la birou si fac zece lucruri deodata, insa ideea e ca daca o mama nu are capacitati ematice dezvoltate, nici nu poate invata sa fie AP. Si atunci ce face? Pentru ca totusi, isi iubeste copilul si ii vrea binele, nu? Parerea mea e ca aceasta mama va adopta modelul "copil crescut strict dupa carte". Pentru ca ea nu stie, nu simte ce trebuie sa faca. Aceasta mama va citi pe undeva ca e bine sa culci copilul singur in camera, inca de la inceput, si va urma pasii recomandati de psihologul xulescu. In prima seara il va lasa sa planga (neconsolat) cinci minute, in a doua, zece...si tot asa. Si va fi convinsa ca ea e o mama buna.


Noe, uite o carte minunata despre bunici...citeste-o si ai sa vezi ca dupa aceea, vei privi lucrurile altfel si vei intelege mai multe.

[url=http://www.humanitas.ro/carti/carte.php?id=2469]Cartea cu bunici[/url]

http://textier.blogspot.com/2007/11/gaudeamus-humanitas-aavv-cartea-cu.html
http://www.formula-as.ro/2007/795/eveniment-17/cartea-cu-bunici-8819



Dialoguri strumfesti

Qamar spune:

Diana, multzu pentru link am sa profit de weekend si o sa citesc, ca deocamdata sunt in plin avant muncitorescSa stii ca nu am uitat nici de intalneala, insa dragos nu se simte f bine -ceva dureri de gat, gripa, nu stiu ce e...- si nu vreau sa il aduc in zona copilasilor (iar fara el, e mai greu sa venim), sper sa isi revina cat mai repede...

in legatura cu empatia, tinutul in brate si ce spuneai mai sus: am citit undeva sau am vazut la TV -nu mai retin - un reportaj facut in Africa, in niste sate unde intr-adevar mamele isi tineau mai mereu bebeii in brate - in wrap, sau in spate cand erau mai mari-, ii alaptau la cerere, dormeau numai cu ei, erau nedespartite de ei...si totusi, au observat domnii cercetatori ca acesti copii nu cresteau foarte armonios dpdv psihic; nu stiu cum sa explic mai bine, dar cand cresteau aveau manifestari evidente de agresivitate fizica, etc...
Cand au studiat mai bine chestiunea, si-au dat seama care era explicatia; de la o anumita varsta -6-7-8 luni- mamicile incercau sa isi invete copiii sa anunte cand trebuiau sa faca pipi sau kk si sa nu mai faca pe ei, deci implicit si pe ele; so, de fiecare data cand bebele facea pp/kk fara sa anunte, le trageau cate-o palma la fund sau ceva de genul -corectie fizica- asa ca bebeii isi creau un reflex: de fiecare data cand trebuiau sa faca pp/kk, isi aminteau de palma si incepeau sa planga; astfel ele anticpau momentul si ii puneau jos in momentul respectiv. Am scris asta aici ca exemplu de "asa nu" si pentru ca mi s-a parut interesant.

La fel, si eu sunt pe fuga cu mai multe treburi de rezolvat, poate mai vorbim pe seara.

Pup fetele

---

Noe & Anne-Bianca(14.03.2006)
Ce mai citim noi

dianocica spune:

diana da, ap nu tine doar de a-ti cara copilul in brate non stop. mi-a placut ce ai scris


diana si david 03.12.06

---

Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda

sirod spune:

Nu ma-m gindit vreodata ca ma incadrez la AP.Da' eu zic ca acolo sunt!

Sabinelu, sustin ca nu e greu cu doi, e posibil sa fi avut noroc, nu stiu.Intre copiii mei e diferenta de aproape 3 ani le-am impa, cit era Irina bebel, de exemplu, cand veneam d ela plimbare o lasam pe Oti sa se joace in apa, intr-un lighean, eu alaptam, Irina adormea si apoi ii dadeam si Otiliei sa manance.Nu am avut obiectiuni de nici o parte!exemplul asta mi-a venit acum in minte.
Acum, se mai intimpla sa vorbeasca amndoua in acelasi timp, in acelasi ton...tre sa le acopar: ''vorbiti pe rand, ca nu inteleg nimiiiiiiic!Si ma zabauciti de cap!''
Aplicam ''trasul la sorti'' daca amandoua vor in acelasi timp sa faca un lucru.
Stam cu randul cu ele seara la nani, pana adorm, in functie de optiunea lor. Uneori le explicam ca vrem sa stam si noi doi la un film.Daca nu comenteaza, am si eu norocu' sa vad un film.Dar de cele mai multe ori comenteaza...


Am citit tot subiectul imi place si cred si eu la fel ca diana21, ca fara empatia parintelui nu poti dezvolta o relatie de acest gen cu copilul.
Mi-e drag de nu mai pot sa negociez cu ele, uneori arata ca niste sorcove pentru ca isi aleg ele hainele(am mai spus-o demult la un subiect veeeeeeki - atata timp cand nu vor vara in cojoc si iarna in tricou si sandale afara, le las sa se imbrace cum le place).
Imi aduc aminte cat sufeream ca mama vroia sa-mi puna rokite cand eram mica (biata mama, o eleganta si o finutza, ii placea sa fie si fie-sa asa!ori fie-sa nu iesea din pantaloni sub nici o forma).

Mai bine ma opresc acum din scris, ca toate mi se invalmasesc in minte si nu reusesc sa ma organizez.Oricum sunt aici!

cylyche spune:

mi-au dat lacrimile cand am citit ce-a scris Felicia ,mi-a placut si de postarea Diananei21.In legatura cu mesajul lui Sirod mi-am adus aminte de o intamplare.
Am o prietena care a fost babysister in anglia.Avea grija de un baietel de 3 ani.Mi-a povestit ca baiatul in plina vara vroia sa-si ia manusi si fular,ea ia explicat ca e cald si acum nu se folosesc dar el insista si ea l-a lasat.Iesind afara logic ii era cald si le-a dat jos.Ea din nou ia explicat menirea acelor articole...

Cand am auzit faza asta am ras in sinea mea ... si acum imi dau seama ca a procedat corect.

dandusa spune:

stim asa multe lucruri despre corectie...,stim ca nu-i buna la nimic...,stim efectele de dupa...,dar am si eu o intrebare...,tipatul,cat de periculos este?...,la fel de daunator ca si bataia?
mi s-a intamplat de cateva ori...,sa ma enervez si sa tip la Crinuta...,fie ca era o chestie care mi s-a parut pe marginea prapastiei...,gen degete bagate in priza...,fie ca eram eu prea plina de altele...si-mi pierdusem rabdarea...
dupa...,m-am simtit ingrozitor de prost...,pentru ca nu-mi place deloc atitudinea abordata de mine...,dar nu stiu cum de nu m-am putut abtine...,urasc sa mi se tipe...,urasc sa tip...,iar Crinuta este ultimul om la care as tipa vreodata...si regret asa de tare acele iesiri...,vreo 3 la numar...
azi a fost una dintre ele...,de cateva zile refuza categoric sa manance de la mine...,vrea sa manance singura...,am lasat-o..., a fost ok...putin in gurita...,putin pe pereti...,putin pe ea...,asta e...,asa invata...
masa de dimineata la fel...,prinz la fel...,dar la cea de seara mi-am pierdut rabdarea...,pt ca din prima a inceput sa arunce pe pereti...si pe mine si in plus refuza sa stea in scaun...,offf,m-am enervat si-am zis GATA!
ea a inceput sa planga...,eu m-am simtit ca un nimic...si ma intrebam..."ce-am rezolvat?"...,m-am enervat,ea s-a suparat...si nici nu a mancat...
asa ca am lasat-o cu tati sa ma calmez...,apoi am luat-o ,am reusit s-o pun in scaun si am inceput pictatul cu papa...,ne-am facut varza amandoua...,dar a meritat...,ea era super fericita ca a mancat singura...,iar eu super fericita ca a mancat...


Micuta chinezoaica