Parinti AP

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 12

Sabina spune:

Tipatul este cel putin la fel de traumatizant. Eu am tipat la sofia prima data cand avea 2 ani, in ziua in care a murit bunicul meu.
dupa aia n-am mai tipat la ea f multa vreme, aproape tot 2 ani de zile.
insa acuma in ultimele saptamnani am comis-o rau de tot, si efectiv din cauza mea, ca sunt extrem de obosita si depresiva.....
e f f rau, deci atentie, niciun tipat!

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Sabina, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

monica70 spune:

Daca asta cu strigatul e asa de rea,suntem denaturati rau.
Noi (eu si sotul) suntem cam colerici,ne enervam destul repede (mai ales cand suntem stresati ),deci mai si strigam,in plus vorbim si tare de felul nostru.La fel au fost si parintii mei. Deci am mai strigat la Diana,inca de cand era si mai mica - e foarte zburdalnica si capoasa,ca sa nu zic naravasa de-a dreptul.Si acum cand e cu mami efectiv sare in pat si se arunca in cap - mami e terminata de frica sa nu isi rupa gatul si mai striga la ea. Dianei putin ii pasa de strigatele noastre.Cand chiar o certam mai rau,sau nu o lasam nicium sa faca ce vrea si se enerveaza, ne striga si ea un DU-TE LA LUP! - suprema insulta Asta cand nu incepe sa zbiere si sa planga fara lacrimi ca sa obtina ce vrea .
NOE am ctitit de mama ta,imi pare rau ca ai avut asa trecut cu mama ta,dar cred ca s-a mai calmat cu varsta si o poti lasa linistita cu Bia.
Cum ziceam si la noi au mai strigat cand eram mici,dar n-am simtit asta ca pe o agresiune,nici nu ma gandeam la ea,daca nu citeam acum ce ati scris ... Dar sunt oameni si oameni,copii si copii.Sunt copii ,la care doar daca ridici un pic vocea,izbucnesc in plans.Depinde cum s-au obisnuit acasa.Cred ca Diana s-a obisnuit inca din burtica cu vocile noastre mai puternice

MONI SI DIANA (01.01.2006)
www.dropshots.com/DIA1" target="_blank">DIA MEA
" Fiecare om pe care il întâlnesc in drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea incerc sa invat cate ceva pe langa fiecare." ( Sigmund Freud )

filofteia spune:

Eu cred ca fiecare trebuie sa ne si adaptam un pic la felul nostru de a fi.
Este normal in opinia mea sa te enervezi. Poti avea zile mai proaste sau mai bune. Eu i-am explicat copilului ca sunt momente in care ma enerveaza si chiar daca tip la el tot il iubesc. Daca s-a intamplat sa-l cert fara sa fie vinovat mi-am cerut intotdeauna scuze de la el.
Asa cum este la fel de normal ca si el sa se enerveze pe mine. L-am invatat sa-mi spuna cand il enervez, sau il deranjeaza ceva din ceea ce fac eu.
Intotdeauna dupa un moment tensionat intre noi ne pupacim si ne impacam.
Eu i-am vorbit deschis despre sentimente si i-am permis sa isi manifeste deschis orice sentiment. Oricare dintre noi poate avea momente mai bune sau mai rele.

In ce priveste dormitul cu el... Am dormit in camera cu el pana la 6 ani, eu aveam alt pat. Am incercat in dese randuri sa ma "mut", dar nu era pregatit. Nu am fost in stare sa-l las sa planga, chiar daca asta a insemnat sa dorm cu el in brate sau sa ma plimb noaptea cu el prin camera. Dupa 6 ani lucrurile au mers de la sine cu dormitul singur. Acum are 7 ani si nici nu mai este necesar sa stau cu el pana adoarme. Il pup si am plecat.
Fiecare copil are ritmul sau.

sirod spune:

Asa e, tipatul nu face nimic bun.Mai mult, invata si copilul sa tipe si iese un balamuc pe cinste, pigmentat cu nervi, care nici astia nu sunt buni.
Am simtit-o pe pielea noastra, cand era Irina mica, pana a inteles Oti ca nu a pierdut locul I in viata noastra, ci ca de acum o sa fie impreuna cu surioara ei pe podum.Au fost scene in care oboseam, imi uitam rabdarea si tipam la Oti.Urmare?Toata lumea tipa - eu la ea, ea la mine si Irinuca deranjata de bilcul nostru se ''isteriza'' si ea!!!!
Cand mi-am dat seama de dezastru, vorba aia, am tras aer in piept adanc, am numarat pana la 5 si am rezolvat problema.Si uneori stateam pe canapea cu Irina al san si Oti langa mine, lipita de mine...cand schimbam sanul, faceam rocada si era un mare distract.Si toata lumea era fericita!Incet-incet am renuntat la tipat.
Acum, cand amandoua au tendinta de a lupta pentru intaietete se mai lasa cu oareshce zbierete...si eu mai tip. Dar in secunda 2 le spun ca am facut o prostie, ca nu e bine sa tip...si ma topesc toata cand le vad ca si ele se iau in brate si incep cu ''iata-ma, te iubesc, hai sa ne impacam!''.

lizzy spune:

urmaresc cu interes postarile, mai ales ale celor care au doi copii
as aprecia f.mult daca la semnatura ati pune si varsta copiilor.
sirod, se poate?

Marc (17.12.06) si Ianis (14.09.04)

Pozele noastre / www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=52587" target="_blank">Nasterea lui Ianis

www.helpsonia.com/" target="_blank">Pentru Sonia

kokiy spune:

Dupa cum am scris in prima postare, fetita mea cand era bebe nu prea a beneficiat f.mult de afectiunea mea de teama "consecintelor" . Acum incerc sa mi-o apropii mai mult implicand-o in ingrijirea celui mic. De multe ori doarme cu noi in pat , se face ca suge si ea la tzatza . Pana sa se nasca bebe2 era o persoana foarte rece , nu ne dadea voie sa o , sa o mangai , iar acum constat ca ea cere aceste lucruri ,afectiune din partea mea si a sotului . Nu cred ca este gelozie pentru ca il iubeste mult pe bebe , toata ziua ar sta sa-l pupe si sa-l alinte.Credeti ca acum isi da seama ce pierdea refuzindu-ne afectiunea ?Daca sotul uita sa treaca pe la ea inainte de culcare , se duce si-i zice " da pe mine ai uitat sa ma iubesti".
Ma bucur totusi ca la varsta ei s-a schimbat f.mult, e mai afectuasa , de multe ori o aud vorbindu-i lui bebe " ce ai mama , de ce plangi?" sau imi zice " hai mami mai repede, nu vezi ca bebe are nevoie de tine". Voua vi s-a intamplat sa isi schimbe primul copil comportamentul (in bine sau in rau)?Cum credeti ca trebuie sa reactionam ca sa-i multumim pe amandoi?

Kokiy,mami de Claudia (12dec.2001)si Razvan (8 iunie 2007)

khrisu spune:

Mmmmm ma tot gandesc la gelozia intre frati. Acum sunt insracinata cu bebe2. Invat de la voi... Diferenta nu va fi prea mare (doar un an si 9 luni). Tre' sa ma inarmez cu rabdare.

dianocica spune:

in primul rand khrisu bravo! felicitari! v-ati si pus pe treaba si ati si rezolvat din prima . bravo, sa ai o sarcina usoara si un bb sanatos, ca de crescut stiu o vei face bine

despre tipat...pai mie nu imi place cand o face cineva deci nici d nu primeste...da, am scapat-o de vreo doua ori cand era cu degetele la priza, dar a fost ceva instinctiv...si foarte bun, pt ca s-a oprit instant. in rest..cred ca cu cat e folosit mai des cu atat are un efect mai mic, adica zero. deci nu folosim, numaram pana la 5-10-20 mississippi sau hipopotami si un pahar cu apa

diana si david 03.12.06

Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda

sirod spune:

Diana, sper ca am nimerit cu semnatura, am editat profilul.

Fetelor, help!
Oti are o placa stricata in fiecare seara de fro saptamana - ''nu mai merg la gradi, nu-mi place!!!!!''Am incercat cu diverse - povestioare, fabulatii despre mine si gradinita mea, explicatia ca numai ''bebeii fraierici''stau acasa, despartirea de prietenele ei de la gradi,etc. Credeti ca am impresionat-o cu ceva?nu.
Aseara, in sfarsit am aflat motivul(asta dupa ce mi-a spus ca x-ulescu nu o lasa sa doarma, z-ulescu nu o lasa sa manance, nu are timp sa termine ciorbita si toate discutiile se terminau cu ''nu-mi place si gata, nu stiu de ce nu-mi place, dar nu ma mai duc'') - deci, motivul: la gradi nu fac ce vreau eu!!!!M-am uitat mirata la ea, Oti fire introvertita, intr-una m-am gindit ca ii e greu la gradi, ca niciodata nu spune cand o deranjeaza ceva(doar isi schimba mutritza - asta mi-a spus educatoarea).Ori acasa nu are retineri de genul asta.
Fetelor, e o varza in mintea mea, va rog, ce sa-i mai spun?Am senzatia ca efectiv, nu ma asculta.Mai mult, de aseara s-a pus pe jelit...dar jelit, nu gluma, ca ei ii e dor de Otica-bebelush(am zis acu doua seri ca le citesc din Jurnalul Otiliei de cand avea doua luni,sa le potolesc seara la culcare ca se facuse 11 si ele nu aveau gand de somn - tzopaiau si kiuaiu ca la nunta).Si ce-am facut?Mi-a cerut poza cu ea mica, a dormit cu ea sub perna, plingea de tise rupea inima ca mai vrea sa fie bebelus.Na- tinut nimic-i-am zis ca mie imi place ca acum a crescut si mergem impreuna la cumparaturi, si isi alege singura hainutze, si ma ajuta si pe mine sa aleg pt mine, ca am ajuta la bucatarit, ca putem sta de vorba, etc, etc.Nimic nu a impresionat-o...ea jelea dupa Otica-bebelush........si eu sunt cu nervii prastie, nu inteleg unde am gresit si nu gasesc rezolvare.
Ta-su sustine ca e criza care va trece cu timpul, tre sa avem rabdare, sa fim linga ea...mi-a zis ca exagerez lucrurile...asa o fi?
Help.

scuze pt lungo-mesaj.

: Otilia(02.08.2002) si Irina(10.05.2005)

a_deju spune:

quote:
Originally posted by sirod

Diana, sper ca am nimerit cu semnatura, am editat profilul.

Fetelor, help!
Oti are o placa stricata in fiecare seara de fro saptamana - ''nu mai merg la gradi, nu-mi place!!!!!''Am incercat cu diverse - povestioare, fabulatii despre mine si gradinita mea, explicatia ca numai ''bebeii fraierici''stau acasa, despartirea de prietenele ei de la gradi,etc. Credeti ca am impresionat-o cu ceva?nu.
Aseara, in sfarsit am aflat motivul(asta dupa ce mi-a spus ca x-ulescu nu o lasa sa doarma, z-ulescu nu o lasa sa manance, nu are timp sa termine ciorbita si toate discutiile se terminau cu ''nu-mi place si gata, nu stiu de ce nu-mi place, dar nu ma mai duc'') - deci, motivul: la gradi nu fac ce vreau eu!!!!M-am uitat mirata la ea, Oti fire introvertita, intr-una m-am gindit ca ii e greu la gradi, ca niciodata nu spune cand o deranjeaza ceva(doar isi schimba mutritza - asta mi-a spus educatoarea).Ori acasa nu are retineri de genul asta.
Fetelor, e o varza in mintea mea, va rog, ce sa-i mai spun?Am senzatia ca efectiv, nu ma asculta.Mai mult, de aseara s-a pus pe jelit...dar jelit, nu gluma, ca ei ii e dor de Otica-bebelush(am zis acu doua seri ca le citesc din Jurnalul Otiliei de cand avea doua luni,sa le potolesc seara la culcare ca se facuse 11 si ele nu aveau gand de somn - tzopaiau si kiuaiu ca la nunta).Si ce-am facut?Mi-a cerut poza cu ea mica, a dormit cu ea sub perna, plingea de tise rupea inima ca mai vrea sa fie bebelus.Na- tinut nimic-i-am zis ca mie imi place ca acum a crescut si mergem impreuna la cumparaturi, si isi alege singura hainutze, si ma ajuta si pe mine sa aleg pt mine, ca am ajuta la bucatarit, ca putem sta de vorba, etc, etc.Nimic nu a impresionat-o...ea jelea dupa Otica-bebelush........si eu sunt cu nervii prastie, nu inteleg unde am gresit si nu gasesc rezolvare.
Ta-su sustine ca e criza care va trece cu timpul, tre sa avem rabdare, sa fim linga ea...mi-a zis ca exagerez lucrurile...asa o fi?
Help.

scuze pt lungo-mesaj.

EU cu doua minuni: Otilia(02.08.2002) si Irina(10.05.2005)

iaca..si eu..la dat cu presupusul :)
este posibil, oare, ca la faza cu ciorbita, sa i se dea spre ex un alt copil..ceva de genul "uite, copilul X a terminat deja de mancat.. vai, ce fetita/baiat mare e!!".. chestie care, pe orice ton ar fi zisa, pt un copil e tot un fel de observatie (adica X e mai bun ca e mai mare..deci eu nu-s ok asa..pai atunci vreau sa fiu din nou mica, cand era bine ca eram asa cum trebuie :) ..se intelege ceva..??

). din ce povestesti tu acolo, faza asta tine numai de gradinita, sunt convinsa ca acasa stie ca este iubita si apreciata chiar si "mare" fiind (pt ca atunci n-ar mai fi vrut sa nu mearga la gradi, si sa ramana acasa.. n-ar fi vrut nici la gradi, nici acasa..ar fi vrut la buni..sau in parc.. intelegi tu ideea..)... deci se intampla ceva pe la gradi acolo, care-i lucreaza la sentiment... ai discutat cu tovarasa educatoare pe larg?? sa-ti descrie in mare o zi, comportamentul otiliei pe parcursul respectivei zile..?? nu prea stiu ce sfat sa dau, pt ca..evident..nu am ajuns inca la etapa asta...
ce as face eu, insa: as discuta cu tovarasa. poate s-ar rezolva sau s-ar dezlega misterul doar printr-o simpla discutie... as merge cu fata la cumparaturi, sa-si aleaga o papusa bebelus, pe care o s-o numim "oti bebe". oti bebe o sa fie bebele lui oti mare, si o sa mearga cu oti mare la gradi, si cand vin de la gradi, oti mare o sa imi povesteasca tot ce s-a intamplat cu oti bebe pe parcursul zilei... si o sa vezi ca multe din chestiile (sa zicem) negative (in felul in care le percepe ea ca fiind negative), se vor regasi in pataniile lui oti bebe :) si in functie de ce aflu de aici, astea sunt chestiile la care trebuie sa lucrez...
si revin la ceea ce am zis la inceput..imi dau pur si simplu cu presupusul.. daca balivernez fara gratie, scuza-mi naivitatea :)

Deea, mami de