Parinti AP

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 13

khrisu spune:

quote:
Originally posted by dianocica

in primul rand khrisu bravo! felicitari! v-ati si pus pe treaba si ati si rezolvat din prima . bravo, sa ai o sarcina usoara si un bb sanatos, ca de crescut stiu o vei face bine

despre tipat...pai mie nu imi place cand o face cineva deci nici d nu primeste...da, am scapat-o de vreo doua ori cand era cu degetele la priza, dar a fost ceva instinctiv...si foarte bun, pt ca s-a oprit instant. in rest..cred ca cu cat e folosit mai des cu atat are un efect mai mic, adica zero. deci nu folosim, numaram pana la 5-10-20 mississippi sau hipopotami si un pahar cu apa

diana si david 03.12.06

Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda

MULTUMESC!!

Amethyst spune:

Am citit pe-aici, nu stiu daca ma incadrez exact la subiect dar ma consider un parinte aproape AP, de ce aproape, pentru ca atat timp cat bebe se joaca fericita si singurica, eu pot sa dau cu aspiratorul de exemplu- ea e foarte interesata si se uita cu placere la ce fac-, nu consider neaparat ca trebuie sa o tin agatata de mine in timp ce fac treaba, ea poate sta fie in scoica, fie in scaunul de masa si cand da semne de plictiseala, o iau, schimbam activitatea, ne plimbam, vorbim. Oricum de vorbit ii vorbesc tot timpul explicandu-i ce fac.

Sincera sa fiu si pe mine ma apuca nervii ca mananca foarte putin in ultimul timp, nici lapte nu mai bea la o masa decat 70ml, e adevarat ca are probleme cu dintisorii dar nici prin cap nu mi-a trecut sa tip la ea sau sa reactionez altfel, ma enervez la modul teoretic ca nu inteleg de ce nu vrea sa manance nici laptele, altceva cu greu cateva lingurite, nu o fortez bineinteles si nici nu fac scamatorii (ea are cateva jucarii pe tavita de la scaun) dar acum trebuie sa ii dau mancare mai des ca i se face foame mult mai repede cand mananca asa putin, la controlul de 6 luni inca nu am fost sa vad cat a luat in greutate. Dar daca revine la 7 mese in 24h nu stiu cat e de bine pentru stomacul ei.

dianocica, ai scris la inceputul mesajului ca "vrea sa manance ce si cand vrea el", eu nu consider ca e sanatos si ii face bine copilului sa manance ce vrea, cand vrea, adica daca ea o sa vrea ciocolata la 1 an si napolitane intre mese si carnati asta inseamna ca eu trebuie sa ii dau ca sa fiu un parinte bun? -nu vreau sa inteleg gresit, nu am avut timp sa parcurg toate paginile, de aceea intreb.
Eu cred ca e necesar sa le formam niste obiceiuri alimentare sanatoase, nu cu forta, cu blandetea, cu explicatii, etc. pentru binele lor viitor.

Cat despre partea cu luatul in brate si asa mai departe sunt total de acord cu voi.

Mommy to www.tickercentral.com/view/8i03/4.png" target="_blank">Jasmine

“A baby will make love stronger, days shorter, nights longer, bankroll smaller, home happier, clothes shabbier, the past forgotten, and the future worth living for”

sirod spune:

Deea, saru'mana pt ideea cu ''bebe oti''!S-ar putea sa functioneze, azi fiind vineri o sa prestez acest lucru. Saptamana viitoare o sa va povestesc.
In ceea ce priveste gradinita, am sa vorbesc din nou cu educatoarea azi, pentru ca s-a acutizat problema.Discutiile anterioare nu mi-au relevat mai mult decat v-am spus.In afara de faptul ca daca educatoarea nu o intreaba nu spune ce o deranjeaza....in fine, mai vorbim saptamana viitoare.

Un sfarsit de saptamana frumos va doresc.

: Otilia(02.08.2002) si Irina(10.05.2005)

MissParker spune:

Nici eu nu inteleg de unde pana unde s-a pastrat si se tot vehiculeaza ideea asta simplista ca AP s-ar reduce la a sta cu copilul lipit de tine si a-l alapta 5 ani. Pentru mine accentul este pe Attachment, deci pe notiunea foarte complexa de atasament, ori asta se exprima in mult mai multe feluri si nuante decat simplul tinut in brate. Sigur, pentru scopuri de polemica putem reduce totul la "ete, daca nu stau cu el lipit de mine sunt o mama rea?", dar nu asta e esenta.

Pentru mine esenta este concentrarea pe nevoile copilului, ori aceste nevoi nu sunt standard, o mama trebuie sa fie deschisa pentru a recepta modul cum copilul ei ii comunica non-verbal nevoile lui si trebuie sa raspunda adecvat acestor nevoi. Da, empatia e cheia. Un copil se poate agata de mama lui la un an si jumatate, altul poate deveni independent mai repede. Noi, adultii, suntem cei care trebuie sa ne adaptam la firea si nevoile copilului si nu invers.

monica70, nu vreau sa te supar, dar

quote:
Cum ziceam si la noi au mai strigat cand eram mici,dar n-am simtit asta ca pe o agresiune,nici nu ma gandeam la ea,daca nu citeam acum ce ati scris ...

explica pentru mine perfect

quote:
Noi (eu si sotul) suntem cam colerici,ne enervam destul repede (mai ales cand suntem stresati ),deci mai si strigam,in plus vorbim si tare de felul nostru.

Uite, tu spui ca n-ai simtit asta ca pe o agresiune, dar se poate foarte bine sa fi simtit-o totusi asa, sa fi reprimat atunci acele sentimente si tocmai de aceea sa fi devenit si tu cam colerica la randul tau. E o posibilitate. In plus, a fi coleric nu este (si nu trebuie sa fie) un cec in alb pentru iesiri verbale... Scuze si explicatii putem gasi pentru orice, dar pun pariu ca de exemplu cu seful tau sau cu oameni straini nu iti permiti asemenea iesiri.

dandusa , si pe mine m-a impresionat ce ai scris tu despre mama ta. Categoric ca te-a afectat si ca ai ramas si tu cu sechele sufletesti, insasi teama ta de ea si anumite consecinte pe care le resimti si azi iti arata ce traume ai trait. Si tipatul afecteaza copilul, ii provoaca teama si nu aduce nimic pozitiv. Tu poate crezi ca te-ai descarcat pentru 5 secunde, insa consecintele pot fi grave. Copilul invata sa se teama de tine, invata sa creada ca esti imprevizibila si labila si nu te poti stapani (si atunci ce exemplu ii dai?) Ce bine ca ai constientizat si tu pericolul si pe viitor vei incerca sa te infranezi. Stii, nu zice nimeni ca impulsurile agresive nu sunt normale, DAR sa facem tot posibilul sa nu le urmam!

noe,

Nu vreau sa torn gaz peste foc, dar sa stii ca daca mama ta iti spune ca te "zgaltaia" ca sa taci, poti fi convinsa ca te-a si pocnit, iar "zgaltaiala" o admite doar ca sa scape de remuscari. Cam asa e de regula. Pai daca si acum inca ai momente cand ti-e frica de o posibila corectie, inseamna ca in corpul tau sunt stocate niste amintiri in care corectiile erau cu adevarat si pe buna dreptate demne de frica. Sigur, Bia nu e copilul ei, nu poate apasa aceleasi "butoane" pe care le apasai tu, la fel sunt convinsa ca nu mama ta s-a schimbat, ci doar conditiile exterioare. Tragica este atitudinea ei in continuare rece si lipsita de iubire fata de tine, care totusi esti copilul ei, sange din sangele ei. Cred si eu ca te simti si mai prost cand vezi ca mama ta poate fi altfel cu Bianca, asta te doare si mai tare fiindca atunci cauti si mai abitir la tine insati motivele pt. care cu tine nu a putut fi asa. Totusi, ai grija de sufletul tau, nu-l incarca mai mult decat poate duce, mai ales cu poveri inutile. Nu ai facut tu nimic gresit, cauza problemelor era in ea insasi, iar tu erai doar ventilul prin care se descarca. Asa a fost si la mama mea. Chiar daca mama ta se comporta ireprosabil cu Bia (si nici macar de asta nu poti fi 100% sigura, caci nu esti tot timpul prezenta), din punctul meu de vedere trebuie sa-ti fie important si cum se comporta ea cu tine si sa fii foarte vigilenta. Ia-ti in serios tristetea si durerea pe care le simti din cauza iubirii mamei, constientizeaza-le, numai asa poti evita 100% vreun impuls de a cauta si tu inconstient ventile prin care sa-ti descarci anumite agresiuni.

Tu ai citit "Desteptarea Evei" (am vazut ca ai retinut perfect si exemplul ala cu bebeii africani batuti de mamele lor ca sa anunte cand faceau pe ei - bravo, uite asa dau roade semintele Alicei Miller!) si deci esti in tema despre faptul ca manifestarile agresive ale unor mame nu isi au cauza in prezent sau in trecutul recent, ci in trecutul foarte indepartat, in propria lor copilarie, in propriile lor amintiri dureroase de care fug.

Mama mea de pilda o idealizeaza si acum pe mama ei, ceea ce a dus la lipsa ei de empatie fata de mine, copilul ei. Un exemplu simplu: mama ei era analfabeta si a turnat pe banda rulanta 8 copii la cate 2 ani, mama mea a fost prima fata care a supravietuit (inaintea ei murise o fetita numita Dida, iar bunica a numit-o pe mama Alexandrina si o strigau numai Dida - avea deja de la nastere pe umeri povara de a o inlocui in inima mamei pe fetita moarta!!); ei bine, inca de la 8-9 ani mama mea spala rufe in copaie pana ii sangerau mainile, se baga intre parintii ei ca sa-si apere mama de bataile tatalui, se ducea seara la bordel sau la localuri sa-l aduca pe taica-su acasa, manca bataie zilnic, dormeau cate 7 in acelasi pat (lucru care a favorizat incestul) etc.

Ei, tragedia mare (pe care eu i-am explicat-o, dar ea a refuzat sa accepte) este ca parintii ei nu au iubit-o cu adevarat, nu i-au respectat copilaria, au folosit-o, nu au protejat-o, i-au pretins sa se maturizeze peste noapte, iar ea - crescand cu aceasta stare de lucruri si considerand-o normala - a ajuns ca la maturitate sa procedeze exact la fel, sa nu aiba nici pic de respect fata de un copil!! In ochii ei un copil nu avea voie sa cracneasca in fata parintilor, parintii stiau intotdeauna mai bine (eu argumentam mereu si asta o inraia si mai tare si o facea sa ma pocneasca) si tot asa. Ea incerca disperata sa-si obtina de la propriul ei copil (in sfarsit venise si randul ei!!) prin batai si autoritate "respectul" dupa care tanjise atatia ani.

Daca ar fi admis ca propria ei mama nu a fost in stare s-o iubeasca si s-o respecte in fiinta ei, s-o protejeze si s-o ingrijeasca asa cum trebuie sa faca o mama, atunci poate sufletul ei s-ar fi imblanzit si fata de mine; dar asa... s-a transmis mai departe abuzul

Iar eu o sa-l stopez!

Felicia 17+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

diana21 spune:

MissParker, mesajele tale sunt extraordinare mereu.

.............................

Da, si mie imi place Alice Miller. Noe, am cartea in format electronic, daca vrei, ti-o trimit. Eu am citit-o intr-o noapte, efectiv nu ma puteam desprinde de ea.

Dialoguri strumfesti

dandusa spune:

quote:
Originally posted by MissParker

Daca ar fi admis ca propria ei mama nu a fost in stare s-o iubeasca si s-o respecte in fiinta ei, s-o protejeze si s-o ingrijeasca asa cum trebuie sa faca o mama, atunci poate sufletul ei s-ar fi imblanzit si fata de mine; dar asa... s-a transmis mai departe abuzul

Iar eu o sa-l stopez!

incredibil...,asta-i mama mea...

dupa ce am citit mesajul...,m-am uitat la pozele tale...,simteam nevoia sa te cunosc mai bine...,santeti minunati...,se vede fericirea voastra in fiecare poza...,imi si imaginez cata fericire vor emana pozele impreuna cu David...

Micuta chinezoaica

dandusa spune:

quote:
Originally posted by Amethyst

eu nu consider ca e sanatos si ii face bine copilului sa manance ce vrea, cand vrea, adica daca ea o sa vrea ciocolata la 1 an si napolitane intre mese si carnati asta inseamna ca eu trebuie sa ii dau ca sa fiu un parinte bun? -nu vreau sa inteleg gresit, nu am avut timp sa parcurg toate paginile, de aceea intreb.
Eu cred ca e necesar sa le formam niste obiceiuri alimentare sanatoase, nu cu forta, cu blandetea, cu explicatii, etc. pentru binele lor viitor.

prin "ce vrea" eu inteleg TOT ce se incadreaza in limitele permise varstei ,prin urmare ciocolata nu va fi in raza ei vizuala mai devreme de 3 ani...,napolitanele & carnati,aceiasi poveste...,nu are voie?...,nici noi nu mancam!...,sau mancam pe furis!...
prin "cand vrea"...(aici este mult de vorbit...

),inteleg ca la varsta copiilor nostrii (1+),este mai greu sa-i respecti un program...,acum eruptiile dentare sant in floare...,motiv principal pt greva foamei...

,asadar...,daca ea avea masa la ora 14 si nu a mancat atunci ,de nervi c-o saciie o masea...,ii voi da la ora 15,pt ca ea sufera si-i clar ca nu mananca...,atunci sigur ca prefer sa manance "cind vrea"...,numai sa manance ceva...,decat sa-mi tin copil la regim ca nu-i voie sa manance intre mese...

acum fetita mea are un program...stabilit,in functie de necesitatile si starile ei...
avand in vedere ca-i ies dinti si masele incontinuu de cca 6 luni...,acest program s-a dus la gara cand a avut perioadele groaznice...si apoi a revenit cand ea si-a revenit...,totul in functie de ea...,de cat de sanatoasa este...
nu mai zic ca-i categoria musca...

,iti dai seama ca in perioadele de greva...,stam cu masa pusa non stop..,doar,doar...

Micuta chinezoaica

mcrmiki spune:

Buna seara!
Va citesc de cateva zile, in reprize, timpul nu-mi permite sa stau mult in fata calculaorului. Ca si voi si eu cred ca fac parte din conceptul Attachment Parenting. Cred ca momentan sunt singura mama de trei copii care a postat, de aceea vreau sa va intreb cum ati proceda in locul meu. Spunea cineva ca nu este de acord cu programul copiilor, sa manance, sa doarma si multe altele atunci cand doresc. Ei bine, eu nu sunt de acord, poate iti poti permite sa faci asa cand ai unul, dar in cazul meu... Asa ca mi-am crescut copii cu foarte multa iubire, au fost si sunt pupaciti, alintati, iubiti de cand s-au nascut. Tin minte ca in spital imi tot spuneau fetele sa nu-l mai pup atat, dar copii mei au fost copii doriti toti trei (poate va veti mira, dar chiar ne-am dorit trei copii), al treilea a fost dorit mai mult de noi, parintii, restul au fost cam socati, iar acum mezinul este cel mai alintat. Cel mare, Bogdan are 7 ani si vine si acum sa-l pupacesc, sa-l iau in brate, ce sa spun sunt toti trei foarte pupaciosi si atasati de noi. Dar, data fiind situatia, poate si pentru ca sunt baieti toti si destul de zvapaiati la noi sunt niste reguli destul de clare, in sensul ca: acum se mananca, acum se merge la baie, sau ca trebuie stranse jucariile. Sa nu va inchipuiti ca este ca la armata, dar eu nu imi pot permite sa le dau sa manance cand au chef fiecare, sau sa faca baie.
Cat despre tipat, eu una cred ca este mai traumatizant sa tipi la un copil, decat sa primeasca o palma la fund. Si noi am cam tipat la Bogdan, eram mai tineri, mai nestiutori, oricum pot sa va spun ca bine nu face. El este cel mai zvapaiat si am observat ca cel mai bine merge cu calmul si rabdarea, dau rezultatele cele mai bune. Acum suntem la faza in care incercam sa fim cat mai calmi (eu de fire sunt destul de calma) si sa-i facem sa priceapa cu vorba buna. Ma tot gandeam de ce tipa copii mei si am ajuns la concluzia ca tipa pt. ca au vazut la noi cum tipam la ei. Asa ca eu una spun NU TIPATI, ca ei sigur aud bine. Incerc sa fiu cat mai aproape de ei, le repet cat de des pot ca ii iubesc, ca ii iubesc neconditionat, chiar si cand ma supara, cred ca foarte mult conteaza pt. ei sa stie ca sunt iubiti neconditionat.
Si acum mai am o intrebare pentru voi. Cum sa procedez cu dormitul: seara adorm toti in patul lor, mai putin Alexandru care bea laptele la noi si apoi il mut in patut. Dupa cateva ore, daca am noroc vre-o 4-5, daca nu chiar si 2 ore se trezeste Alexandru si vrea la noi in pat. Plange si nu vrea deloc la el. Am zis "oK", nu sunt in stare sa-l las sa planga, ma gandeam ca va trece si il pun iarasi la el. Si uite asa facem ture noaptea, de la el la noi si invers, pana obosesc si-l las sa doarma la noi. Spre dimineata se tresesc Vlad si Bogdan, se duc la baie si se opresc la noi in pat, sa se incalzeasca si uite asa dimineata ne trezim cu totii la noi in pat. I-am certat pe cei mari, le-am spus cum sta treaba cu Alexandru, dar degeaba, tot vin, Pana la urma nu i-am mai trimis la ei in pat, de teama sa nu se simta respinsi. Dar ideea este ca avem noi pat mare, dar eu nu ma odihnesc cu ei in pat, asa ca ... ce sa fac? Mamici AP, sfatuiti-ma.
Mi-a placut foarte mult ce a scris cineva mai sus, ca, in momentele in care nu stie cum sa procedeze cu copilul se gandeste ca are in fata o prietena si ii este mai usor sa se hotareasca cum sa procedeze.
Miss Parker imi place tare mult cum scrii, cred ca esti o femeie foarte puternica, vorba aceea "ce nu te darama, te face mai puterinic". Si eu cred ca multe din copilarie iti raman imprimate si le copiezi instinctiv, de multe ori nu-ti dai seama.
Ma bucur tare mult ca am gasit acest subiect, felicitari pentru subiect! Cred ca fiecare are ceva de invatat de aici, dar cel mai important este sa ne iubim copii neconditionat.
Va doresc multa sanatate si fericire!

Un cuvant plin de iubire pretuieste atat de mult si totusi el costa atat de putin." N. Iorga
http://community.webshots.com/user/mcrmiki
Miha&Sorin&Bogdan(24.12.2000)&Vlad(17.11.2003)&Alexandru(29.09.2006)

a_deju spune:

quote:
Originally posted by mcrmiki

Si acum mai am o intrebare pentru voi. Cum sa procedez cu dormitul: seara adorm toti in patul lor, mai putin Alexandru care bea laptele la noi si apoi il mut in patut. Dupa cateva ore, daca am noroc vre-o 4-5, daca nu chiar si 2 ore se trezeste Alexandru si vrea la noi in pat. Plange si nu vrea deloc la el. Am zis "oK", nu sunt in stare sa-l las sa planga, ma gandeam ca va trece si il pun iarasi la el. Si uite asa facem ture noaptea, de la el la noi si invers, pana obosesc si-l las sa doarma la noi. Spre dimineata se tresesc Vlad si Bogdan, se duc la baie si se opresc la noi in pat, sa se incalzeasca si uite asa dimineata ne trezim cu totii la noi in pat. I-am certat pe cei mari, le-am spus cum sta treaba cu Alexandru, dar degeaba, tot vin, Pana la urma nu i-am mai trimis la ei in pat, de teama sa nu se simta respinsi. Dar ideea este ca avem noi pat mare, dar eu nu ma odihnesc cu ei in pat, asa ca ... ce sa fac?

Un cuvant plin de iubire pretuieste atat de mult si totusi el costa atat de putin." N. Iorga
http://community.webshots.com/user/mcrmiki
Miha&Sorin&Bogdan(24.12.2000)&Vlad(17.11.2003)&Alexandru(29.09.2006)

pai.. s-o luam strategic.. divide and conquer :)))
in primul rand, la intrebarea "ce sa fac?" ar trebui sa va raspundeti voi, mama si tata. o data hotararea luata, nu ramane decat sa actionati ca atare :) deci trebuie sa stiti foarte clar ce vreti voi, pt ca ce vrea alexandru este foarte clar, pe cat de evident este ce vor si baietii mai mari :) cu alexandru, problema e simpla (si pe cat de simpla, pe atat de complicata :)) ): aveti doua solutii - acceptati sa doarma cu voi, daca acesta este modul in care se odihneste si el, si voi, sau il obisnuiti in patut.
pt prima varianta, e foarte simplu, ii dati laptele la fel ca si pana acum, dupa care va culcati cu totii si (hopefully), aveti o noapte linistita si odihnitoare (macar nu va mai consumati energiile facand ture intre patul lui si la vostru :) ). partea (relativ) complicata intervine in abordarea baietilor mari... eu as incerca sa "creez" niste momente, fie ele si scurte, in care sa-mi petrec niste timp numai cu ei.. de exemplu, seara, cand tati ii face baita lui alexandru, i-as pregati pe cei mari de somn, cu povestea de seara (in fine..s-ar putea sa fie cam mari.. ar merge si o simpla discutie despre cum am petrecut ziua, ce facem maine... toate construite in asa fel incat ei sa fie constienti ca au un rol important in "programul" familiei, ca parerea lor conteaza, ca sunt la fel de iubiti ca si pana acum, si ca abia asteptati sa vina o noua zi pe care sa o petrecti cu totii. in discutie trebuie suplinita si absenta fizica a lui tati - care se ocupa acum de baita - si inclus si alexandru... si cumva, ajuns la un "pact" familial ca dimineata ne trezim, ne spalam, ne imbracam si avem ca punct de intalnire bucataria, de ex...). nu cred ca in cazul baietilor tai mari este neaparat vorba de teama de respingere (s-ar fi manifestat in diverse chipuri..). dupa cum ai zis si tu, sunteti o familie care si-a manifestat deschis afectiunea.. e posibil sa fie o nevoie de afirmare si in acelasi timp, o dovada a "attachement"-ului :) adica ceva de genul "stiu ca mami si tati ma iubesc..dar e dimineata, eu m-am trezit, si ei dorm inca cu alexandru.. ma duc sa le arat ce mult ii iubesc si azi, pt ca si eu sunt important!!". putina atentie suplimentara trebuie indreptata si catre personalitatea puternica dintre cei doi baieti mai mari (poate fi si mijlociul..). ei comunica intre ei, si unele.."temeri"..pot fi insuflate de la unul la celalalt :) mergand intr-un plan indepartat (in ideea ca v-ar putea fi teama ca alexandru nu s-ar dezobisnui decat foarte tarziu de dormitul cu voi in pat)..n-as prea crede. fratii lui o sa se dovedeasca o companie muuuult mai placuta, poate chiar de peste cateva luni incolo!!! de scris e usor sa scrii...situatia reala a familiei voi o stiti cel mai bine, implicit ce se poate aplica, si ce nu.. si oricum, de multe ori, teoria isi scoate palaria in fata practicii :)))
in cazul al doilea, in care hotarati sa-l obisnuiti pe alexandru la el in pat... o sa incepeti direct cu partea complicata. pe care banuiesc ca o stii foarte bine, nu are rost sa insir aceleasi bla-bla-uri din carti (nu-s ele chiar bla-bla, sunt foarte relevante si foarte la obiect, dar cer foarte multa vointa, si uneori, chiar daca copilul reactioneaza perfect ok in timp relativ scurt, parintele ramane cu o samanta de vinovatie.. care nu e deloc utila :)) ). cu baietii mari, oricat ai intoarce-o, ar trebui aplicata aceeasi schema (doar ca acum, asta e partea mai usoara :) ). daca va hotarati pe varianta asta, cu alexandru la el in patut, trebuie sa tineti cont ca si camera trebuie schimbata. este deja mare, si stie ca sunteti in aceeasi camera daca si patutul lui este acolo, si nu veti avea niciun rezultat (normal ca va vrea tot cu voi...gandeste-te daca ar vrea sotul tau sa te "deprinda" sa dormi singura, si ar aduce in dormitor o canapea, te-ar culca acolo, si el s-ar aseza linistit in pat, la 10 cm departare de tine!!! exact la fel percepe lucrurile si un copil :) ). si din pacate, pt inceput, nu ar functiona nici mutatul patutului in camera baietilor, v-ati lovi de mai multe "probleme" decat cele deja existente :)
..si revin la vorbele cu care am inceput.. incercati sa va raspundeti voi la intrebare, in functie de nevoile voastre ca familie. o data ce, cu sinceritate si fara niciun fel de rusine (nu este rusine sa-ti doresti sa dormi linistit la tine in pat, cu copiii in camera lor, la fel cum nu este absolut deloc rusine sa dormi cu copilul in pat pana la..10 ani..sau cat vrei.. atata vreme cat rezultatul este odihna si fericire de ambele parti!!!) va puteti raspunde intrebarii, veti sti si ce aveti de facut, si de unde sa luati taru' de coarne :)))

Deea, mami de