Parinti AP
Raspunsuri - Pagina 10
Qamar spune:
diana, 
ioana, super faine articolele!
Ce mai citim noipe ulitza noastra magica
The moment scatters.
Motionless, I stay and go: I am a pause
Laura25 spune:
Buna!
Ma bucur ca exista subiectul asta! Felicitari Diana!
Am o rugaminte; dati-mi si mie cateva sugestii si idei de aplicat AP la gemeni 
. Ai mei sunt un pic mai marisori (2 ani jumate), niste mamosi iremediabili si mai nou se imping si se iau la imbrancit ca vor amandoi in brate, dar exclusiv, celelat n-are decat sa stea pe jos (sau baiatul zice: "Bianca la tati!"). Multumesc anticipat.
Laura 
de shtrumphi gemeni, 
Bianca Andreea si 
Rares Mihai (13.06.2005)
Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=77878" target="_blank">Poveste cu shtrumphi , Jurnal de calatorie prin viata cu gemeni
Qamar spune:
Laura, welcome
eu nu am sfaturi de AP in cazul gemenilor, vroiam doar sa iti spun ca ai doi prichindei tare simpatici, daca nu ma insel vazusem demuuult un filmulet cu ei doi cand se jucau in pat, langa un perete...cred ca aveau vreo 9-10 luni...
La noi e maica-mea pentru o saptamana, asa ca 5 zile o sa fiu la munci la birou in prima parte a zilei....Din fericire ele doua se inteleg chiar bine, insa nu stiu daca o sa reuseasca sa o culce de pranz...Sper sa se descurce....
in rest, dormiti deja?
Ce mai citim noipe ulitza noastra magica
The moment scatters.
Motionless, I stay and go: I am a pause
Qamar spune:
si inainte sa fug la somn, ceva frumos de pe site-ul recomandat de Ioana:
" IF I HAD MY CHILD TO RAISE ALL OVER AGAIN
If I had my child to raise all over again,
I’d finger-paint more and point the finger less.
I’d do less correcting and more connecting.
I’d take my eyes off my watch, and watch with my eyes.
I would care to know less and know to care more.
I’d take more hikes and fly more kites.
I’d stop playing serious, and seriously play.
I’d run through more fields and gaze at more stars.
I’d do more hugging and less tugging.
I would be firm less often, and affirm much more.
I’d build self-esteem first, and the house later.
I’d teach less about the love of power,
And more about the power of love."
(Diane Loomans)
Ce mai citim noipe ulitza noastra magica
The moment scatters.
Motionless, I stay and go: I am a pause
dianocica spune:
legat de frati, de gelozii...eu as incerca sa ma pun in locul lor. si totusi , nu am frati nici surori. nu pot sa imi dau seama cam ce frustrari apar, nu pot sa ma pun in locul lor si sa incerc sa inteleg.asta e temerea mea cea mai mare cand e vorba de bb2. ca nu ii voi putea intelege in totalitate. imi aduc aminte totusi o faza din copilarie. eram maricica, in clasa I sau a IIa. aveam niste prieteni de familie cu o fetita cu cativa ani mai mica. mama, normal, ii facea tot felul de giumbuslucuri, hainute...si la un mom dat, imi aduc aminte perfect ca stateam la mama pe umar, seara, inainte de culcare si am intrebat-o de ce o iubeste pe andra mai mult? desi stiam ca nu o iubeste mai mult. stiam ca eu sunt prima, dar ...cumva cred ca am vrut s-o fac sa se simta vinovata...sa isi dea seama ca ma doare ca ii acorda atata atentie. dar stiam ca pe mine ma iubeste mai mult. cred ca voiam doar sa o aud mai des.
diana si 
david 03.12.06
Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda
MissParker spune:
Pai cum, fetelor, sa nu vin si eu la o adunare asa faina?
Si eu sunt fan AP tot de cand am citit pe nerasuflate subiectul deschis de Lordra si condus cu atata suveranitate si implicare de gazzella
Noe, pentru poezia impresionanta pe care ai citat-o. O sa-mi fac timp sa cercetez si toate linkurile puse de voi.
dianocica, inaioana, si pentru tot ce scrieti!
cllaudia si mamitzica, eu am fost unul din acei copii crescuti "dupa carte" (maica-mea era chiar mandra de ea pentru asta), unul din acei copii pe care mama nu-l pupa decat in somn, "ca sa nu-i creasca dupa aceea cornite", unul din acei copii pe care tatal insista sa-l lase sa planga, "ca sa-si fortifice plamanii" (la 6 ani am fost pentru 3 luni in preventoriu din cauza sensibilitatii plamanilor!), unul din acei copii "educati" prin corectiuni, frica si autoritate (ca "mama stie intotdeauna mai bine"), unul din acei copii asupra caruia parintii isi exercitau nelimitat vointa si prin asta reflectau "educatia" care le fusese data lor.
Am fost batuta, pedepsita, manipulata, respinsa, ignorata in nevoile mele emotionale, abuzata, tratata ca un obiect menit sa-i aduca lui mami fericire si lui tati mandrie, nu am primit iubire neconditionata de la ei, nu am primit gesturi de adevarata afectiune (iar mama se mira ca la 10 ani, cand voia sa-mi aranjeze parul, tresaream cat colo fiindca eu inca aveam in carne amintirea loviturilor ei care veneau din senin!)... si pot sa continui asa pana maine.
OK, ce-i drept nu am ajuns vreo drogata, vreo criminala, vreo iresponsabila etc.
DAR ... am crescut cu convingerea ca trebuie permanent sa-mi castig bunavointa altora si ca nu merit de la nimeni afectiune si caldura adevarata... cu convingerea ca nu trebuie sa las pe nimeni sa se apropie prea mult de mine ca sa nu-mi faca rau... ca oricum nimeni nu ma poate iubi cu adevarat si atunci evitam orice apropiere si intimitate autentica... ca trebuie sa fiu mereu de stanca si sa nu arat nici un fel de slabiciuni... am crescut cu teama in carne ca oricum toate persoanele pe care eu le voi iubi ma vor parasi si ma vor trata prost (si, culmea ironiei, tot pe acestea le cautam instinctiv si voiam sa le castig iubirea)...
Am crescut cu o masca de perfectionism dincolo de care sufletul meu se sfarama in bucati de fiecare data cand constatam ca inteligenta nu ma putea apara de ranile sufletesti prin care reinscenam inconstient cu prieteni si prietene scenariul copilariei mele, tot implorandu-i ca si pe parintii mei "dar de ce nu ma puteti iubi, cand eu va dau totul?"... am crescut cu o grava codependenta si o lipsa de incredere in mine care m-au costat enorm de mult...
Cam astea sunt efectele ceva mai inofensive ale unei educatii lipsite de empatie fata de copil si de atentie fata de adevaratele lui nevoi sufletesti, cand parintii se iau dupa carti, dupa ce zice X si Y si dupa ce li s-a facut lor in copilarie, in loc sa-si asculte inima si instinctul si sa fie deschisi sa invete de la copilul lor.
Eu am de gand sa nu repet asemenea greseli.
Felicia 
17+ mami under construction pentru 
- David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
inaioana spune:
quote:
Originally posted by cllaudia
[quote]Originally posted by inaioana
Cllaudia, de curiozitate, in ce calitate lucrezi la centrul pentru minori? (sper ca nu am inteles gresit)
Nu lucrez acolo, este ca un fel de voluntariat. Sunt studenta la sociologie si asistenta sociala, si fiecare ne-am ales unde sa facem practica, iar eu am ales centrul asta. Aici nu sunt copii abandonati de parinti, ci numai cei care au un comportament violent, un limbaj f vulgar, fata de parinti in special, fata de colegii de la scoala etc. Sunt adusi aici de parinti, din initiativa proprie, sau pe baza de dosar intocmit de scoala unde acesta are un comportament neadecvat.Cum spuneam si intr-un alt mesaj, copiii ajung aici pt ca nu au primit cum trebuie cei "7 ani de acasa", parintii nu au stiut sa le explice ce este bine si ce este rau....
Deci tu, ca studenta la sociologie, consideri ca daca parintii le-ar fi "explicat" ca e rau ce fac si le-ar fi "explicat" cum e "bine", ei nu ar mai fi ajus acolo? Te intreb pentru ca asta pare sa fie concluzia pe care o tragi.
Ce inseamna "cei 7 ani de acasa"?
Miss Parker, iti multumesc pentru pupici si floare, cred ca merti si tu multi
si multe pentru tot ajutorul pe care il dai fetelor de pe forum! Sarcina usoara si bebe perfect!Noe, Diana
Ioana cu
Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)
dianocica spune:
feliciaaa, te asteptam :) chiar ma intrebam daca m-am inselat atat de tare in privinta ta, ca nu mai apareai :) felicitari pt burtica :)
diana si david 03.12.06
Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda
dandusa spune:
Miss Parker,
am citit si-am recitit mesajul tau...
mi-a placut tare mult cum ai spus-o...,cumva m-am regasit acolo..., prin prisma fratelui meu drag...,el a fost cel batut,abuzat...eu doar respinsa...,pentru ca am fost un copil sensibil...,altfel imi primeam portia...,probabil...
mi-e atat de greu sa trec peste...,mai ales acum ca sint la randul meu ,mama...,abia acum inteleg de ce eram asa rece cu mama ...,de ce ne ascundeam de ea...,de ce ne simtem bine cind eram fara ea prin preajma...,abia acum inteleg de ce mi-e teama de intuneric...,de ce imi doresc multi oameni in jurul meu...,de ce nu pot sa vad/aud stiri triste...si muuulte ,muuulte altele...
abia acum inteleg cit de mult m-a afectat...
abia acum inteleg de unde repulsia fata de mama mea...
ma doare fff tare sa-l vad pe fratele meu cite probleme de personalitate are...,cite complexe...,cit de neancrezator este in el...
ma simt datoare fata de fetita mea...,fericirea si linistea ei,sta in puterea mea...
mi-aduc aminte de unul din mesajele Lordrei...,in care m-am regasit...
"Ma simt ultra-responsabila pt. viitorul acestei micutze ca sa-mi permit sa fac greseli. Pana acum s-a dezvoltat excelent si asta, in mare parte, sunt sigura, datorita faptului ca am tinut-o foarte mult in bratze. In aceasta faza ea are nevoie de atentia mea totala si sunt decisa sa i-o acord, fiindca nimic nu este mai important decat bunastarea ei. E total dependenta de mine si sunt datoare sa fac totul pt. ea. Asha imi dicteaza mie instinctul. Sunt sigura ca va ajunge un adult echilibrat, fara frustrari si traume (mi-ajunge cate am io, copil purtat prin creshe si camine comuniste ce au avut grija sa-mi distruga sistematic increderea in mine si ceilalti)."
Micuta chinezoaica
Qamar spune:
Felicia, ma bucur sa te gasesc si aici!sarcina frumoasa in continuare
citind mesajul tau si inca niste articole de pe askdrsears.com despre spanking si in general bataie, am inceput sa ma gandesc de ce s-a deteriorat atat de mult relatia mea cu maica-mea, mai ales de cand am ramas insarcinata si am inceput sa imi pun intrebari si sa ma documentez in ceea ce priveste relatia normala si frumoasa dintre parinte / copil
taica-meu e un om f calm, de la el am luat bataie de 2 ori- o data pe la vreo 9 ani si o data in clasa a 9-a
, pe motive aiurea, zic eu; insa maica-mea e f emotionala si temperamentala, se enerveaza usor, tipa, etc iar istoria noastra de palme, tras de par, pedepse la colt, batai e din pacate foarte bogata...Ultima data am primit cateva palme de la ea in anul 2!! de facultate, pentru ca motanul meu tocmai castrat si sub efectul anesteziei a facut pipi pe pilota ei...Cu seninatate imi mai si povesteste uneori cum o enervam cand eram bebe si uneori ma "zgaltzaia" sa tac...Acum nu va imaginati ca am trait numai cu batai..sau ca maica-mea ar fi de condamnat 100%. Nu. Insa mi-e foarte greu sa ma apropii de ea si imi amintesc, -acum de cand am si eu bb din ce in ce mai des- momentele de agresiune. Uneori cred sau as vrea sa cred ca am imaginatia prea bogata si ca, totusi, scenele acelea nu au fost chiar asa...dar si acum, va spun sincer, cand discutam in contradictoriu, simt uneori ca mi-e frica, iar la ea simt ca ar vrea sa imi aplice o "corectie" daca tot sunt asa de "rea de gura", numai ca probabil ii este jena de sotul meu si considera ca ar fi deplasat. OK, asta este insa problema noastra de rezolvat.
Ceea ce ma bantuie pe mine acum este relatia dintre maica-mea si Bia; saptamana aceasta e la noi si sta cu Bia, ca sa imi rezolv si eu cateva treburi la birou si in deplasare; a mai stat cu ea si pana acum, insa intotdeauna cateva ore pe zi si numai la noi acasa (parintii mei sunt din provincie si lucreaza amandoi, deci poate veni numai in concediu).
Mi-e teama, sincer, mi-e teama si ma intreb daca nu cumva este posibil ca Bia -care e f cuminte dar are o personalitate puternica si strong-will- sa nu ii atinga "butoanele" pe care cumva le atingeam eu si o enervam atat de tare incat simtea nevoia sa ma loveasca. Poate va intrebati de ce nu sunt acasa cu Bia daca am temerile astea; pentru ca pe de alta parte, vad -si sotul e de aceeasi parere- ca o iubeste enorm, in mod cert mai mult decat m-a iubit pe mine vreodata- si se inteleg de minune; nu am vazut-o niciodata sa se enerveze din cauza Biei sau sa tipe la ea, din contra, parca nu o recunosc.
Nu cred ca as avea incredere sa o las pe Bia la ei mai mult timp, fara mine sau husband, desi ma tot roaga sa o las. Nu, asta nu. Insa tot nu pot sa nu ma intreb daca e posibil ca un om sa se schimbe atat de mult ...sau sa ma intreb ce oare am facut eu atat de gresit incat a simtit si simte mereu nevoia sa imi arate ca sunt nerecunoscatoare si ca nu merit sa tina la mine mai mult.
As vrea sa cred ca imi iubeste fetita si ca poate regreta ca nu s-a comportat mai ok cu mine - eu as regreta daca as sti ca i-am gresit cu ceva vreodata, insa nu imi vine nimic in minte, ceva ce as fi putut face mai "rau" decat orice copil sau adolescent- si as vrea ca ele doua sa aiba o relatie normala de bunica-nepotica, sa am incredere sa o las la ei in vacanta cand e mai mare - ACUM NU AM, NU POT!-...credeti ca exagerez? -pentru ca ea asa imi spune cand incerc sa vorbesc cu ea despre lucrurile acestea- credeti ca "am citit prea multe?" si mai ales, credeti ca pot avea incredere ca, macar in orele acestea cat sta cu ea -4-5 ore/zi pentru 5 zile- se va comporta ok cu Bia?
m-am intins, dar profit ca sunt la birou si am net bun.
va pup si sa aveti o zi frumoasa
Ce mai citim noipe ulitza noastra magica
The moment scatters.
Motionless, I stay and go: I am a pause