Parinti AP
Raspunsuri - Pagina 9
inaioana spune:
Eu banuiesc ca avem dificultati in a fi AP cu copilasii mai mari (indiferent cati copii avem) din motive care tin de modul in care am fost tratati/educati noi insine.
Cu alte cuvinte, suntem instinctual AP cand avem de-a face cu bebelusi pentru ca in general nu avem idei preconcepute despre cum ar trebui crescuti/educati bebelusii si nici nu ne aducem aminte cum am fost tratati ca bebelusi. Cand copilul creste mai mare, fara sa vrem din subconstient apar pattern-urile care ni s-au imprimat din propria copilarie si, tot fara sa vrem, alea ne vin mai la indemana fiind imprimate in subconstientul nostru.
Eu am observat ca ma ajuta enorm de mult cand nu-mi gasesc limitele cu Katja (nu stiu cum ar trebui sa tratez o anumite situatie) sa imi imaginez cum as proceda in acel moment daca in locul Katjei ar fi un adult (eu ma gandesc la una dintre prietenele mele). Si actionez cu respectul si atentia pe care le-as acorda aceleia. Functioneaza cum nu va imaginati de bine. De multe ori avem tendinta de a trata copiii in mod autoritar, fara sa ne dam seama ca este un mod autoritar (e adinc inradacinat in noi ca mod de comportament cu copiii in general). Abia cand facem comparatia cu modul de a trata un adult, ne dam seama de asta.
E usor sa spui: trateaza copilul cu respect dar in practica de zi cu zi, multi parinti nu pot sa faca deosebirea. De aceea am dat exemplu de cum fac eu.
De asemenea, privind emotiile copiilor si reactia noastra la ele, eu va recomand cu caldura urmatoarele texte (pe mine m-au ajutat foarte mult):
http://theparentingpit.com/alternative-parenting/solutions-are-not-the-solution/
http://theparentingpit.com/alternative-parenting/surviving-the-toddler-years/
http://theparentingpit.com/alternative-parenting/the-possible-and-impossible-in-parenting/
http://theparentingpit.com/alternative-parenting/aware-parenting-for-health/
Ioana cu 
Serghei (2 mai 2006) si 
Katja (30 martie 2004)
inaioana spune:
Cllaudia, de curiozitate, in ce calitate lucrezi la centrul pentru minori? (sper ca nu am inteles gresit)
Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)
Ingrid S spune:
Nu stiu daca ma incadrez in AP, dar stiu urmatoarele: NICIODATA nu mi-am lasat fata sa planga, indiferent de probleme, ca vroia sa doarma cu noi in pat sau ca nu vroia sa manance sau colici sau mai stiu eu ce. Am fost mereu atenta la ce-mi comunica si am ajuns sa am un copil cu incredere in el. De pe la 4-5 luni cand am lasat-o in tarc, (max o ora pe zi) statea si se juca singura, iar eu imi faceam treaba, pt ca STIA ca imediat ce scanceste, mama e la ea in 3 secunde. Astfel, am reusit sa am un copil cu incredere si independent. Cere ea singura sa mearga la bunici (drept e ca stau la 2 min de mine) sau la altii, se mai si joaca singura (dar cu mami e mai interesant), doarme insa cu mine si la asta n-am renuntat, pt ca nici ea nu e pregatita.
Cand avea un an, am primit sfaturi de la un foarte bun psihoterapeut din Timisoara (aici a dat gres), sa o las in camera ei sa planga cateva nopti sau s-o sedez o saptamana, pt ca eu trebuie sa dorm cu sotul si ea singura. Nici prin gand nu mi-a trecut sa-mi las copilul sa urle pana se invineteste, doar ca sa am...ce? Cu sotul am o relatie perfecta si fara sa dormim unul cu altul, asteptam momentul cand se va desprinde fetitza de noi si va dormi singura.
Am tinut-o in brate cand avea colici, cand cerea ea, dar nu prea mult, deoarece am probleme foarte serioase cu coloana si de multe ori, dupa ce am nascut, ramaneam intepenita in pat si trebuia sa vina sotul sa ma ajute sa ma ridic. Deci, n-am stat mereu cu ea in brate, mi se parea pueril s-o car dupa mine la bucatarie sau aspirat. Dar si acum cand vrea, o iau in brate, o alint si ii spun cat o iubesc, practic, e cu mine o mare parte din timp.
Imi place subiectul, e bun!
Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo
dianocica spune:
ioana, exact la asta ma gandeam si eu, ca ap-ul e ceva instinctiv dar care trebuie cultivat. si , sincer, mie mi se pare ceva greu. a, e frumos, e extraordinar dar e si f greu. normal, e mai usor sa iei lucrurile asa cum par, sa nu incerci sa iti intelegi copilul, sa te pui in locul lui. eu incerc sa ma pun in locul lui, sa gasesc situatii in care eu as reactiona similar, chiar daca la alt nivel...
ce ma deranjeaza pe mine sunt toate emisiunile alea pt parinti, in care te 'invata' cum sa gestionezi perioade de criza. toate acele sfaturi cu trimisul la col, inchisul in camera/baie , lasatul sa planga. :(( nu intelg de ce un copil ar trebui invatat ce inseamna resemnare, respingere :(( o sa aiba o viata intreaga ca adult in care sa descopere ca nu tot ce zboara se mananca. dar, pana atunci, n-ar fi mai frumos sa-l las sa copilareasca?
spuneam o data la alt subiect: traim alte vremuri decat parintii nostri. nu te mai obliga nimeni sa te intorci la lucru dupa 3 luni. in acest moment eu am un singur lucru de facut: sa imi cresc copilul. a, cum o fi cu 2? habar n-am, mult mai greu banuiesc, om ajunge si noi acolo...dar cat timp e doar unul, sunt a lui de fiecare data cand ma vrea. mancare facem impreuna seara, dupa ce adoarme el, curatenia in we toti 3. nu stiu, dar nu am alta treaba. chiar nu gasesc un motiv pt care sa nu raspund la ce imi cere el. si sa nu imi fac timp sa il inteleg. de asta si ziceam ca pt o mama care munceste e infinit mai greu. dar cred ca se poate, trebuie sa se poata si asa.
diana si 
david 03.12.06
Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda
Sabina spune:
nu totusi mult mai greu cu doi, sunt momente critice uneori in care nu poti sa te imparti, dar per total e mai simplu, pt ca la bebedoiu esti mult mai stapan pe situatie.
Monica, imi inchipui ca f greu [t tine...dar totusi, nu are de ce sa te sune patronul in afara orelor de serviciu! e f nasol ca in Romania e greu de impus limita...dar incet incet trebuie s-o faci, pt ca e spatiul tau personal.
Copilul se revolta cand nu te concentrezi pe el, si eu zic ca Sofia la 5 ani artrebui sa inteleaga...dar nu, nu poate intelege.....pt ei e f dureros sa fiue pe locu 2 dupa servici.
Adica, asta e in capsorul lor, nu zic Domane fereste ca pt vreo mama sau tataserviciul e nr 1 si copilul 2, ci asa percp piticii din pacate.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina, 
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia si 
bb Gheo
cllaudia spune:
[quote]Originally posted by inaioana
Cllaudia, de curiozitate, in ce calitate lucrezi la centrul pentru minori? (sper ca nu am inteles gresit)
Nu lucrez acolo, este ca un fel de voluntariat. Sunt studenta la sociologie si asistenta sociala, si fiecare ne-am ales unde sa facem practica, iar eu am ales centrul asta. Aici nu sunt copii abandonati de parinti, ci numai cei care au un comportament violent, un limbaj f vulgar, fata de parinti in special, fata de colegii de la scoala etc. Sunt adusi aici de parinti, din initiativa proprie, sau pe baza de dosar intocmit de scoala unde acesta are un comportament neadecvat.Cum spuneam si intr-un alt mesaj, copiii ajung aici pt ca nu au primit cum trebuie cei "7 ani de acasa", parintii nu au stiut sa le explice ce este bine si ce este rau....
sinzi_ana spune:
Eu nu inteleg de ce se numeste AP faptul ca iti respectii copilul si il tratezi ca pe o persoana egala tie...cred ca ar trebui sa se numeasca pur si simplu parenting...
Copiii nu sunt proprietatea noastra sa putem dispune de ei in functie de starea noastra de spirit...
Chiar daca nu vorbesc nu inseamna ca nu se pot exprima, ca nu au nevoi si ca le place tot ce le facem!!!!
Eu am invatat (pe parcurs, nu cred ca am stiut de la inceput) sa nu fiu un parinte care pune limite, care face reguli doar pentru copil, care ii vorbeste cu superioritate, care nu are timp, care amana rezolvarea problemelor lui in favoarea alor mele...si cred ca am ajuns destul de bine...
Sunt momente cand avem si scapari (
), dar incercam sa le controlam, sa le discutam, sa gasim soltuia cea mai buna pe care o vom putea aplica in viitor...
Invatam pe parcurs, in functie de copil, cum sa ne purtam cu el, invatam din greseli...
Nu cred ca este o metoda perfecta de a creste copii, dar cred ca atat timp cat iti tratezi copilul cu egalitate, cat te apleci sa il asculti, cat lasi totul deoparte sa fii langa el cand cere asta, cat il lasi si il inveti sa fie independent, sa caute rezolvari, , problemelor lui, cat iti ceri scuze copilului cand gresesti fata de el te apropii foarte mult de perfectiune...
“One test of the correctness of educational procedure is the happiness of the child.
Sinzi, Radu si David 
psihologul
: varsta, poze, 3000km prin Romania
dandusa spune:
quote:
Originally posted by cllaudia
Aici nu sunt copii abandonati de parinti, ci numai cei care au un comportament violent, un limbaj f vulgar, fata de parinti in special, fata de colegii de la scoala etc. Sunt adusi aici de parinti, din initiativa proprie, sau pe baza de dosar intocmit de scoala unde acesta are un comportament neadecvat.Cum spuneam si intr-un alt mesaj, copiii ajung aici pt ca nu au primit cum trebuie cei "7 ani de acasa", parintii nu au stiut sa le explice ce este bine si ce este rau....
nu este vorba NUMAI de explicat ce este bine si ce este rau...,este vorba despre mult mai mult...,ca sa intelegi mai bine,am sa-ti citez ceva din "Intelege-ti copilul" Kay Kuzma
"un ex emotionant cu privire la modul in care raspund copiii la incredere,il avem din partea unei fete,care invata la o scoala particulara,specializata in reeducarea si reabilitarea copiilor incorigibili.Aceasta fata,in virsta de 11 ani,activa pe post de ghid,pentru un grup care vizita scoala.Vizitatorii au fost impresionati de modul in care i-a condus si de explicatiile pe care li le-a oferit.
Unul dintre barbatii din grup si-a exprimat incantarea in fata directorului scolii spunand:"Fata aceasta este minunata!Este atat de responsabila!Are atat de multe lucruri minunate de spus cu privire la scoala!"
"Cu doua saptamani in urma ",ii raspunse directorul,"fata aceasta a fost trimisa la mine dupa ce fusese data afara din scoala de 8 ori.Incorigibila.Cu toate acestea ,noi i-am acordat incredere si i-am incredintat responsabilitatea de a fi ghidul scolii.Probabil ca,pentru prima data ,ea s-a simtit stimulata de increderea axcordata si a raspuns printr-un comportament responsabil."
Micuta chinezoaica
cylyche spune:
Buna fetele!!!
Am o carte din care as vrea sa va scriu cateva citate ..binenteles are legatura cu subiectul:
copilul rasfatat!
"exista multi oamnei care va spun "este normal ca un copil sa planga,i se dezvolta plamanii","lasa-l sa planga ,va obosi si va tacea" sau "Nu-l lua in brate la cel mai mic capriciu,vei face din el un copil rasfatat."
Un bebelul nu plange niciodata fara motiv,noi nu suntem capabili sal intelegem.El nu este capricios,acesata notiune care la varsta lui este complet straina.Are probabil un motiv intemeiat sa se exprime prin tipete....
...copilul care cheama sau se plange, asteptand de la parinte un raspuns afectiv ,plin de compasiune.Astfel se va simti iubit,va dobandi increderein el si in parintii lui,va deveni capabil sa daruiasca afectiunesi va fi mai independent.
Din contra ,copilul privat de afectiune care este prea des lasat in suferinta,risca sa se inchida in el insusi si sa dispere.Daca plange si nimeni nu-i raspunde la chemare incepe sa se infurie,apoi va inceta sa incerce sa comunice.
Ce mesaj se transmite unui copilas atunci cand este sustinut in momentele dificile?Se simte abandonat trist cum il ve-ti face sa creada ca il iubiti si ca viata este frumoasa.
Nu veti face din el un copil rasfata daca-i raspundeti la chemari,daca faceti ce va dicteaza instinctul.
...se afla in momente dificile cand trebuie sa se raspunda dorintelor si nevoilor sale,pentru a face din el un copil fericit si increzator ,nu un bebelus calm si tacut."
Imi cer scuze pt eventualele greseli.
diana21 spune:
quote:
Eu am observat ca ma ajuta enorm de mult cand nu-mi gasesc limitele cu Katja (nu stiu cum ar trebui sa tratez o anumite situatie) sa imi imaginez cum as proceda in acel moment daca in locul Katjei ar fi un adult (eu ma gandesc la una dintre prietenele mele). Si actionez cu respectul si atentia pe care le-as acorda aceleia. Functioneaza cum nu va imaginati de bine.
Inaioana, exact asa fac si eu. Mi-a placut mult ce ai scris si, daca nu te superi, as vrea sa te rog sa mai pui linkuri, daca mai ai.
Ma bucur ca ati deschis subiectul asta, sunt prin zona si va citesc.
Dialoguri strumfesti