In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 11-a)
Raspunsuri - Pagina 3
Arhistefy spune:
Era odata o femeie a carei unic fiu a murit. In marele ei necaz, s-a dus la un om sfant si i-a zis, "ce rugaciuni, ce formule magice cunosti ca sa-l readuci la viata pe fiul meu?"
In loc s-o dea afara sau sa incerce sa-i explice, i-a raspuns: "du-te si adu-mi o samanta de mustar dintr-o casa care nu a cunoscut niciodata vreun necaz. O vom folosi ca sa-ti scoatem necazul din casa ta".
Femeia a plecat in graba in cautarea magicei seminte de mustar. A ajuns mai intai la o splendida vila, a batut la usa si a zis: "Caut o casa care nu a cunoscut niciodata necazul. Am nimerit bine? E foarte important pentru mine".
Dar raspunsul a fost, "ai gresit cu siguranta adresa", si au inceput sa-i spuna toate evenimentele tragice care i-au coplesit in ultimul timp.
Femeia si-a spus, "cine este mai in masura decat mine sa-i ajute pe acesti bieti nenorociti? "A ramas sa-i aline, apoi a continuat cu cautarile ei. Dar oriunde se intorcea, in bordei sau in palate, ea auzea aceleasi lucruri: tristete si nenorocire.
In cele din urma s-a implicat atat de mult in slujirea celorlalti aflati in necaz incat a uitat de cautarea sa, nerealizand niciodata ca de fapt, si-a scos din suflet propriul necaz.
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
Odata un om rau a murit si a mers in fata tronului de judecata. In fata sa statea Avraam, David, Petru si Luca. O tacere de gheata s-a lasat in camera cand o voce a inceput sa citeasca faptele din viata sa. Nimic din ceea ce s-a amintit nu era bun. Cand vocea a tras concluzia, Avraam a spus: "Oameni ca tine nu pot sa intre in regatul paradisului. Trebuie sa pleci de aici."
"Tata Avraam" - a strigat omul - eu nu ma apar. N-am ales decat sa cer indurare.Desigur ca tu intelegi asta. Desi ai mintit ca sa-ti salvezi viata spunand ca nevasta iti era sora, prin gratia si mila Domnului ai devenit binecuvantat pentru toate natiile."
David l-a intrerupt - "Avraam a spus bine. Ai facut rau si crime ingrozitoare. Tu nu apartii regatului luminii."
Omul l-a privit pe marele rege si a strigat: - "Fiu al lui Isaia, este adevarat. Sunt un om rau. Si totusi indraznesc sa cer indurare. Te-ai culcat cu nevasta lui Uriah si mai tarziu ca sa-ti acoperi pacatul ai pus la cale moartea sa. Eu cer numai indurare asa cum ai cunoscut tu insuti.
Petru a vorbit in continuare. "Spre deosebire de David, tu nu ai aratat nici o dragoste pentru Dumnezeu. Cu limba ta ascutita si cu firea ta marsava l-ai jignit pe fiul lui Dumnezeu."
"Ar trebui sa taci" - a murmurat omul. "Singurul fel in care am folosit binecuvantatul nume al lui Isus a fost la manie.
- Si totusi, Simon fiu al lui Ioan, eu cer indurare. Desi ai umblat cu El si ai ascultat cuvintele de pe buzele Sale, ai dormit atunci cand El avea nevoie de tine in gradina, si te-ai lepadat de el de trei ori in noaptea in care el avea cea mai mare nevoie de tine."
Atunci a vorbit Luca evanghelistul. - "Trebuie sa pleci. Nu ai fost gasit bun pentru regatul lui Dumnezeu."
Capul omului s-a aplecat coplesit de tristete pentru moment inainte ca o licarire sa-i lumineze fata. "Sunt vinovat asa cum s-a spus. Si totusi stiu ca aici exista un loc si pentru mine in acest binecuvantat regat. Avraam, David si Petru vor pleda pentru cauza mea pentru ca ei cunosc rautatea omului si gratia divina. Tu binecuvantat tamaduitor, vei deschide portile pentru mine pentru ca tu ai scris despre marea dragoste a lui Dumnezeu pentru cei ca mine. Nu ma recunosti? Eu sunt oaia pierduta pe care Dumnezeu a adus-o acasa. Eu sunt fratele tau mai tanar risipitor, care L-a gasit pe Domnul inainte de a fi mult prea tarziu."
Si portile s-au deschis si Luca l-a imbratisat pe pacatos.
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
"Urmareste-o, caci o vei ajunge si vei izbavi totul" 1Sam.30:8
Dupa ce a pierdut totul la Ticlag, David ar fi putut spune: "Cred ca voi sta in acesta pestera pt tot restul zilelor mele si-l voi lasa pe Saul sa fie rege". In loc de asta, el l-a intrebat pe Dumnezeu ce sa faca in legatura cu armata inamica, iar El i-a raspuns: "Urmareste-o , caci o vei ajunge si vei izbavi totul." Dupa ce David s-a supus acestor cuvinte a recastigat tot ce pierduse inclusiv statutul de lider.
Trecerea de la vorbe la fapte inseamna forta! Un singur pas inainte poate inlatura puterea distructiva a esecului. Esecul ne paralizeza pentru ca nu cautam sursa lui si nu incercam sa schimbam lucrurile pe care le-am facut gresit prima data. Asteptam o forta exterioara sau o persoana sa ne salveze , cand de fapt Dumnezeu ne cheama sa actionam. Cand te ingrijorezi cu privire la esec cel mai rau lucru pe care-l poti face este sa nu faci nimic! Esecul poate avea un efect motivator extraordinar, mai ales atunci cand te conduce spre noi niveluri ale intelepciunii.
Referindu-se la "ciclurile letargiei", psihologul David Burns scrie: "Cand am de infruntat o problema dificila si nu actionez in nici un fel, aceasta lipsa a actiunii ma conduce catre ganduri care-mi sugereaza ca nu am puterea de a actiona, ca nu mai exista nici o speranta de rezolvare a problemei si ca nu-mi voi putea schimba niciodata acest mod de a gandi.
Aceasta mentalitate conduce catre sentimente distructive--pierderea energiei si a motivatiei, stima de sine alterata si sentimentul ca problema ma copleseste. Rezultatul este un comportament autodefensiv--amanare, evitare si fuga de realitate. Aceste sentimente negative se intaresc reciproc si intreg ciclul se repeta, agravandu-se de fiecare data."
Cand actionezi si castigi, victoria este glorioasa si rasunatoare. Cand actionezi si pierzi, resimti durerea infrangerii--insa aceasta nu inseamna ca ai esuat. Esecul insemna refuzul de a actiona!
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
Ridica-ti ochii, tu om descurajat,
Domnu-ti este ajutorul, nu uita;
Putere iti va da, caci Domnul te-a chemat:
„Vino la Mine, odihna vei afla".
Anonim
Curajul nu inseamna puterea de a merge inainte - ci inseamna
a merge inainte cand nu ai putere.
www.bconsulting.3x.ro
Natasa spune:
Vroiam sa te pup si sa-ti transmit un gind bun. N-am mai vorbit de mult, dar citesc de multe ori ce scrii~!
dolores spune:
imi place ce citesc. am notat cateva lucruri scrise de tine.am o intrebare, de ce scrii doar tu??
dolores si 
David Cristian -22.11.2006-
Arhistefy spune:
nu stiu de ce scriu doar eu :(
Potrivit traditiei ascetice, exista trei mari categorii de patimi
sau trei forme principale de iubire a lumii, care sunt pentru om
pricini de manie, atunci cand ii este rapita placerea care-i vine de
la ele, cand se simte amenintat s-o piarda sau cand este impiedicat
s-o dobandeasca: lacomia pantecelui (patima gastrimarghiei); iubirea
banilor si a bogatiei sau in general a bunurilor materiale (patima
arghirofiliei si pleonexiei); iubirea de sine (cenodoxia si mandria).
Insa acestea sunt numai principalele pricini ale maniei, cele mai
frecvente si mai raspandite, caci ea poate avea numeroase alte cauze,
pe care nu oricine le poate sesiza cu usurinta, asa cum arata
Sfantul Ioan Scararul, care, vorbind despre ele, se exprima ca un
adevarat medic duhovnicesc: "Precum fierbinteala trupurilor este
una, dar multe sunt pricinile infierbantarii, si nu una, la fel si
fierberea si miscarea maniei, dar poate si a celorlalte patimi, au
multe si felurite pricini si prilejuri. De aceea este cu neputinta a hotari despre ele intr-un singur chip. Imi dau mai degraba cu
parerea despre sarguinta plina de grija cu care trebuie sa caute
fiecare dintre cei ce bolesc de ele felul tamaduirii lor. Cea dintai
tamaduire ar consta in a cunoaste cineva pricina patimii lui. Caci
odata pricina aflata, noi, cei bolnavi, vom afla si leacul
tamaduitor prin purtarea de grija a lui Dumnezeu si prin iscusinta
doftorilor duhovnicesti".
In afara de patimile pomenite mai sus, trebuie sa mai numaram
intre principalele cauze ale maniei si patima desfranarii, ca si
prea multa odihna a trupului. Aceasta din urma poate fi pusa in
legatura cu etiologia maniei daca o privim ca pe o lipsa de
cumpatare: dand prea multa hrana trupului si odihnindu-l peste
masura, ii furnizam un "capital" de energie care poate fi usor
folosit la intarirea puterii agresive a sufletului, in acelasi timp
producandu-se o slabire a trezviei duhovnicesti si a vointei, care o
pot controla si stapani.
Dintre toate aceste surse ale maniei, in mod sigur slava desarta
si mandria sunt cele fundamentale. Vorbind despre ura, Sfantul Marcu
Ascetul spune: "Aceasta boala ii loveste pe cei care urmaresc
intaietatea in ceea ce priveste onorurile"; iar cand vorbeste in
general despre manie arata ca "patima aceasta se sprijina mai ales
pe mandrie; prin ea se intareste si se face nebiruita".
Atunci cand omul este ranit in amorul propriu, cand se simte jignit, umilit, desconsiderat (mai ales in raport cu parerea buna pe care o
are despre sine si pe care se asteapta ca si ceilalti s-o
impartaseasca), el este cuprins de feluritele forme de manie. Ceea
ce pare a fi cauza externa si motivul ei intemeiat, nu este in
realitate decat un revelator si un catalizator al acestei patimi care-si are originea in sufletul supus ei, in mandria ascunsa acolo.
"Nu cuvintele unuia sau altuia provoaca in noi supararea, ci mandria
noastra de a ne socoti mai buni decat cel care ne-a insultat,
pretuirea exagerata pe care fiecare o avem despre noi", arata
Sfantul Vasile cel Mare.
O dovada a contraria este faptul ca cel smerit ramane pasnic si
bland chiar atunci cand este lovit cu manie. Prin manie, prin
tinerea de minte a raului si prin dorinta de razbunare, omul cauta
sa-si refaca, inaintea celui care l-a jignit, ca si in proprii
ochi, imaginea pe care si-a facut-o despre sine, la care tine si
care socoteste ca i-a fost injosita.
Jean Claude Larchet
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
Doamne, Ti-am dat viata numai Tie,
Orice zi si orice ora este doar a Ta;
Fie dupa cum voiesti, asa sa fie;
Voia Ta este mai buna decît voia mea.
- Anonim
Cel care ii da lui Dumnezeu cel de-al doilea loc
nu-I da nici unul.
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
Pacatul de a nu face binele
In capitolul 25, cu Judecata din Urma, evanghelistul Matei vorbeste de cei care au putut sa faca binele si nu l-au facut. Aici nu se spune: „Duceti-va de la Mine banditilor, criminalilor, hotilor…“ Nu. Acestia s-au dus deja. Le va spune celor care au putut face binele, din Biserica si adunarea lui Dumnezeu, si nu l-au facut. Pentru ca este un mare pacat pentru care Dumnezeu va judeca pe cei credinciosi, nu pe cei necredinciosi. Pacatul despre care spune Sf. Ap. Iacov: „Cine stie sa faca binele si nu-l face savarseste un pacat“. Pentru pacatul asta multi credinciosi vor fi alungati din fata lui Dumnezeu. Au putut sa faca binele si nu l-au facut.
Sa va spun numai o intamplare. Nu demult am intalnit un frate care a venit, spunandu-mi: „Port de cinci ani pe sufletul meu povara unui pacat pe care n-o pot inlatura niciodata. Nu stiu ce sa fac. Cunosc pe Dumnezeu de douazeci si cinci de ani, m-am ferit de pacatele mari. Parintele, cand ma duc la marturisire, ma intreaba daca am aprins, am furat, am mintit si altele. Prin harul lui Dumnezeu, ma feresc sa fac astfel de pacate. Dar niciodata nu m-a intrebat daca am putut sa fac un bine si nu l-am facut. Si acuma vreau sa-ti spun ce ma apasa. Intr-o zi veneam de la serviciu si luasem salariul. Aveam punga plina de mii in buzunar. M-am dus la farmacie sa cumpar un medicament. In fata mea era o femeie amarata, pe care o vedeam ca sufera si are o durere mare pe sufletul ei. Sta cu reteta in mana la ghiseu si astepta sa-i calculeze farmacista costul medicamentului de care avea nevoie. Dar, cum se intampla de multe ori ca una vorbea cu cealalta, o lasa pe femeie sa stea cu reteta in mana la ghiseu si nu se ocupa de ea. Atunci femeia, nemaiavand rabdare, spune: „Doamna farmacista, va rog foarte mult, fiti buna si calculati-mi si mie costul. Am acasa pe cineva bolnav pe moarte si cred ca daca iau medicamentul acesta si ma duc sa i-l dau scapa“. Asta s-a suparat ca a oprit-o din discutiile cu colega ei, si spune: „Dar ce, dumneata il scapi? Daca e sa moara, tot moare. Da reteta!“ I-a smuls reteta din mana, suparata, si a calculat: doua sute de lei. „Doamna, zice femeia, mai amarata, va rog foarte mult, faceti-o numai jumatate. N-am sa platesc toat#259; reteta.“ Farmacista i-a aruncat reteta jos si i-a zis: „Dar ce, aici esti la aprozar, ca sa cumperi doi castraveti? Ai bani, bine, n-ai bani, altul!“
Am urmat eu. Pe femeie am vazut-o cum isi ia reteta de jos, a izbucnit in lacrimi si a iesit afara. Eu aveam buzunarul plin de bani… Nu stiu ce m-a orbit, ce m-a intunecat atunci, ca nu am zis: „Doamna, faceti-i reteta intreaga, ca pentru mine nu conteaza...“ Aveam atatia bani… Dar, n-am zis. Si am vazut femeia luandu-si reteta si iesind plangand afara. Se zguduia haina pe ea de plans. Femeie saraca, lipsita.
Dupa aceea a venit trezirea. Un gand puternic de la Dumnezeu m-a strapuns: „Ce-am facut eu? De ce nu m-am dus la farmacista sa-i spun sa-i faca reteta, ca platesc eu?“ …N-am zis. Cand m-am trezit si m-a framantat pe mine gandul acesta, am iesit repede in usa sa ma uit, s-o vad… Nu mai era… Dar de atunci s-a pus pe sufletul meu asa o povara ca nu mai pot s-o suport. Si m-am gandit atunci la Ziua Judecatii, cand eu voi fi de-a stanga si va zice Domnul: „Duceti-va, blestematilor, ca am fost bolnav, am fost necajit, am avut nevoie de un ajutor de la voi si nu mi l-ati dat. Eu v-am dat voua. V-am dat sanatate sa munciti, sa castigati, v-am dat posibilitate, v-am dat conditii, ajutor, pricepere sa ocupati un post pe care multi nu-l au si sa va puteti realiza. Bineinteles ca prin munca, dar conditiile toate celelalte au fost de la Mine, si tu ti-ai impietrit inima fata de Mine“. „Cum fata de Tine, Doamne? Cand ai fost Tu bolnav si eu am putut sa Te ajut si nu Te-am ajutat?“ Si-mi va arata Domnul pe ecranul vesniciei, ca o secventa de film, momentul petrecut in farmacie. O sa-mi spuna atunci: „Cunosti tu pe femeia asta? Eu eram. M-am prefacut o femeie saraca, bolnava, care are nevoie de un ajutor, pentru ca stiam ca tu, in buzunar, ai mii si mii de lei si ai fi putut sa ajuti, dar n-ai ajutat. Eu eram.“ Ce voi putea spune eu atunci? Si cate cazuri din acestea, la care nici nu m-am gandit inainte, s-au mai petrecut, oare, in viata mea? Si Domnul o sa-mi arate atunci: „Ti-aduci aminte de saracul ala, de nenorocitul ala?… Eu eram. Am luat chipul acesta ca sa pun la incercare credinta ta, ca tu zici ca esti credincios de douazeci si cinci de ani si cunosti Biblia si stii lucrurile scrise acolo…“Cine stie sa faca binele si poate sa-l faca si nu-l face savarseste un pacat.“
Pe multe milioane de credinciosi ii va arunca Dumnezeu din poarta Imparatiei Ceresti pentru acest pacat. Nu pentru ca au spart si pentru ca au desfranat sau pentru ca au facut nu stiu ce pacat, ci pentru ca au putut sa faca binele si nu l-au facut. Vedeti? Asa oameni ne vrea Dumnezeu. Asa ne cere El sa fim noi.
Traian DORZ
www.bconsulting.3x.ro