In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 11-a)
Raspunsuri - Pagina 4
Arhistefy spune:
Ori de cate ori descoperim ca viata noastra religioasa ne face sa simtim ca suntem buni - si mai ales ca suntem mai buni decat altcineva - cred ca putem fi siguri ca in noi lucreaza cineva, numai ca nu este Dumnezeu, ci diavolul. Adevaratul test pentru a afla daca esti in prezenta lui Dumnezeu este fie ca tu uiti cu desavarsire de tine insuti, fie ca te vezi mic si murdar. Cel mai bine este sa uiti de tine insuti. Este un fapt ingrozitor ca cel mai rau dintre toate viciile se poate strecura pana in centrul vietii noastre religioase. Mandria este un cancer spiritual: ea distruge insasi posibilitatea de a iubi, de a fi multumit, ea distruge chiar si judecata sanatoasa.
Daca cineva ar vrea sa dobandeasca umilinta, cred ca pot sa-i spun care este primul pas. Primul pas este sa-ti dai seama ca esti mandru. Este adevarat ca este un pas destul de mare, dar nu poti face absolut nimic altceva inainte de a face pasul acesta. Daca tu crezi ca nu esti infumurat, inseamna ca esti, de fapt, foarte infumurat.
C.S.Lewis - Crestinismul redus la esente - cap. Pacatul cel mare
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
Diavolul si magia
SFANTUL IOAN GURA DE AUR
"Nimic nu lauda si iubeste atata Dumnezeu ca sufletul bland, smerit
si recunoscator"
Partea I
De ispitele cele mai puternice se slujeste la sfarsit
Si de ce zice Luca ca a trecut toata ispita? Eu cred ca daca le-a
spus pe cele mari, de fapt, le-a spus pe toate, pentru ca in
ispitele mari mai sunt cuprinse si altele.
Patimile cele mari, in care se cuprind mii de alte rele, sunt:
lacomia pantecelui, a lucra indemnat de slava desarta si a fi
stapanit de patima iubirii banilor. Cunoscand aceasta spurcatul,
cunoscand ca cea mai grea patima este lacomia, a lasat-o la sfarsit.
A pastrat-o ultima, pentru ca e cea mai puternica dintre toate.
E o lege pe care diavolul o urmeaza in toate luptele sale. Ispitele
cele mai tari, acelea care pot dobori, le lasa la sfarsitul luptei.
Asa a facut si cu Iov. Asa si acum, a inceput cu ispitele ce par a
fi cele mai neinsemnate si mai neprimejdioase si a sfarsit cu cea mai
puternica.
Cum sa-l infruntam pe diavol?
Cum il vom putea birui? Asa cum Domnul Hristos ne-a invatat: alergand
si gasindu-ne scaparea numai la Dumnezeu. Nici de foame sa nu ne
simtim zdrobiti, ci sa ne incredem in Acela Care si numai cu
cuvantul Sau ne poate hrani.
Primind bunatati, sa nu-L ispitim pe Acela Care ni le-a dat, ci sa
fim multumiti cu slava cea cereasca si deloc sa nu ne ingrijim de cea
omeneasca.
In sfarsit, intotdeauna sa dispretuim ce nu ne este cu adevarat
necesar. Pentru ca nimic altceva nu ne face sa cadem in mainile
diavolului decat dorinta de-a avea mai mult si lacomia fara sat.
Vedem ca toate acestea sunt adevarate din ceea ce se intampla in
zilele noastre. Exista unii care zic: “toate acestea vor fi ale
tale, cazi doar dinaintea noastra si inchina-te noua”.
Acestia sunt oameni dupa fire, dar unelte ale diavolului. Pentru ca
de Hristos diavolul nu s-a apropiat singur, ci impreuna cu altii, si
ne-o spune lamurit Luca: “s-a indepartat de la El pana la o
vreme” (Luca 4, 13). Vrea sa impuna ca dupa aceea s-a apropiat de El
prin uneltele sale.
www.bconsulting.3x.ro
Arhistefy spune:
"Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi! Luati jugul Meu asupra voastra si va invatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre."
Astfel ne cheama la sine Hristos, fagaduind preadulce odihna sufletelor noastre. Ca si cum ne-ar spune: "O, pacatosi sarmani si osteniti de desertaciunile lumii, destul v-ati obosit impovarandu-va cu ganduri, planuri, nanzuinte si griji si intristari lumesti. Nicaieri nu veti gasi adevarata odihna si fericire afarea de Mine. Oriincotro v-ati intoarce, nicaieri nu veti afla adevarat folos. In afara Mea, pretudindeni va intampina nevoia si raul. Bogatia, cinstea, slava si desfatarea lumii acesteia pe care le cautati, mai mult va apasa decat va usureaza, mai mult va ostenesc decat va odihnesc.
Cautati binele? Tot binele este la Mine si de la Mine vine. Cautati fericirea? Nu este nicaieri in afara Mea. Cautati frumusete? Ce este mai frumos decat Mine si in afara de Mine? Cautati noblete? Cine este mai nobil decat Fiul lui Dumnezeu? Cautati lucruri inalte? Cine este mai inalt decat Imparatul Cerurilor? Cautati slava? Cine este mai slavit decat Mine? Cautati bogatie? La Mine si in mana Mea este toata bogatia cea nestricacioasa. Cautati intelepciune? Eu sunt Intelepciunea lui Dumnezeu. Cautati prietenie? Cine este mai placut si mai iubitor decat Mine care mi-am pus sufletul pentru toti? Cautati ajutor si ocrotire? Cine va va ajuta si va va ocroti, daca nu Eu? Cautati doctor? Cine va va vindeca daca nu Eu, doctorul sufletelor si al trupurilor? Cautati desfatare, veselie si bucurie? Cine va va desfata si va va veseli daca nu Eu? Cautati tihna si pace? Eu sunt pacea si odihna sufletului si nicaieri nu le veti gasi decat numai la Mine. Doriti lumina? Eu sunt Lumina lumii si oricine imi urmeaza Mie nu va umbla intru intuneric. Vreti sa veniti la Dumnezeu, nu vreti sa va amagiti si sa va rataciti, nu vreti sa muriti si sa traiti in veci. Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nu indrazniti sa va apropiati de mine? De cine poate fi mai lesne sa va apropiati? Pe toti ii chem si ii primesc: veniti la Mine. Va temeti sa cereti? Cine a cerut de la Mine cu credinta si Eu nu i-am dat? Pacatele va opresc sa veniti la Mine? Eu pentru pacatosi mi-am pus sufletul. Multimea pacatelor va tulbura? Milostivirea Mea covarseste toate pacatele intregii lumi. Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi!"
(Sf. Tihon din Zadonsk)
Arhistefy spune:
Credinta fara fapte este moarta, lipsita de roade duhovnicesti (...). "Caci de vor fi fratele sau sora goi si lipsiti de hrana de toate zilele si le va zice cineva: mergeti in pace, incalziti-va si va saturati, si nu le vor da cele de trebuinta trupului, ce folos ar fi?" (Iacob II,16). A iubi pe aproapele nostru inseamna nu numai a indeplini o porunca, ci sa aratam prin fapte ca suntem crestini adevarati. Crestinul trebuie sa iubeasca cu adevarat pe Dumnezeu si aproapele in asa fel, ca dragostea sa rezulte din faptele savarsite de el. Sa duca alaturi de semenii sai o viata de dreptate si de adevar, de pace si de buna intelegere, de respect fata de persoana altuia si de bunurile aproapelui. Cei ce traiesc viata dupa porunca cea mare a dragostei crestine si implineste dreptatea ceruta de Dumnezeu si de legea Sa, in ziua cea infricosata a judecatii de apoi se vor face partasi cuvintelor:"Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, de mosteniti imparatia care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii".
Pr.Prof.D.Staniloae
Arhistefy spune:
"Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul: sa ne bucuram si sa ne
veselim in ea!" Psalmul 118:24
Gandeste-te o clipa: Traiesc conform indemnului din versetul de mai
sus? Daca raspunsul este nu, aplica unele modificari! Doar azi, ma
voi bucura de fiecare moment al zilei la maximum, neincercand sa
rezolv deodata toate problemele vietii. Doar azi, imi voi imbogati
mintea, aducand elemente noi lucrurilor pe care le cunosc; voi citi
Cuvantul lui Dumnezeu cu credinciosie, pentru ca este sursa mea de
intelepciune si putere. Voi fi atenta in special la versetele care-mi
cer supunere, actiuni corectoare si devotament mai inalt. Doar azi,
voi fi mai agreabil, asigurandu-ma ca amabilitatea imi va asezona
cuvintele. Doar azi, nu voi cauta sa evidentiez defectele cuiva, nu
voi incerca sa schimb sau sa "imbunatatesc" pe cineva, cu exceptia
propriei persoane. Doar azi, voi avea un plan si un tel. S-ar putea
sa nu le urmez cu exactitate, insa le voi urma. Facand acest lucru,
ma voi salva de doi dusmani: graba si indecizia. Doar azi, imi voi
cizela caracterul. Voi face un bine cuiva si voi tine secret acest
lucru; iar daca va afla cineva, nu va conta. Doar azi, voi face ceva,
ce n-as dori sa fac in mod natural: imi voi oteli spiritul pentru a-
mi conduce trupul si-mi voi intari vointa, pentru a-mi ghida
emotiile. Doar azi, nu-mi va fi teama sa iubesc sau sa risc; voi face
pasi prin credinta, care ma vor purta dincolo de nivelul meu actual
de confort; voi încerca sa ma bucur de toate binecuvantarile lui
Dumnezeu, crezand cu tarie ca fiecare samanta pe care o sadesc in
imparatia Sa, va fi inmultita de multe ori, fiindu-mi inapoiata
pentru a o sadi din nou. Asa voi trai, doar azi!
Arhistefy spune:
Mania
In sfarsit, un ultim simptom patologic esential in cazul maniei este
agitatia psihomotorie de diferite grade care o caracterizeaza si care
o apropie, si din acest punct de vedere, de manifestarile de nebunie
si de starile de posesie demonica.
Comportamentul omului manios devine dezordonat, lipsit de sens; omul
se deda celor mai ciudate purtari, pe care in mod normal le-ar
dezaproba. Cei maniosi sunt capabili de "porniri violente si
nestapanite" si de "apucaturi rele" si nimeni n-ar putea "descrie
chipul in care maniosii dau drumul maniei (...) tipa, se
salbaticesc, se napustesc cu tot atata furie ca si animalele (...);
tot ce vede ajunge o arma in mana furiei", arata Sfantul Vasile.
Mania, spun Sfintii Parinti, este pentru suflet un adevarat venin
prin care diavolul il roade cu cruzime pe dinlauntru.
Amintirea insultelor, ura si dorinta de razbunare mai ales sunt ca
un venin care se raspandeste peste tot in suflet, otravind inima.
Sfintii Parinti o mai numesc "viermele mintii" sau foc
atotmistuitor. Pastrand in suflet mania, amintirea raului, ura,
dorinta de razbunare, incetul cu incetul omul se distruge pe sine.
"De pastrezi ura fata de dusman, ti se pare doar ca te razbuni pe
el, dar te chinui pe tine insuti", constata Sf. Ioan Gura de Aur;
"ti-ai pus inlauntru mania ca un calau care te biciuieste, sau ca un
vultur care-ti sfasie maruntaiele".
Sub influenta acestor atitudini patimase, omul nu-si mai afla pacea,
fiind aruncat intr-o stare de mahnire si neincetata neliniste. "Omul
cuprins de furie nu cunoaste pacea; si tot asa cel care tine in
suflet ura impotriva dusmanului sau", afirma Sfantul Ioan Gura de Aur.
"Omul agitat de furie, spune tot el, se invredniceste de mii de
suferinte; si fiind tot timpul tulburat de navala gandurilor,
petrecand zi si noapte in tulburare si in nelinistea sufletului, el
sufera aici, pe pamant, toate chinurile iadului".
"Dumnezeu lipseste de stralucirea cunoasterii Sale sufletul pe care
mania l-a intunecat cu neintelegerea", scrie Sfantul Grigorie cel
Mare. Mintea nu mai este in stare de contemplarea duhovniceasca.
"Pornirea de manie aprinzandu-se din orice motiv intuneca ochii
mintii, caci, varandu-se in ei "barna" ucigatoare a unei boli mai
grele, nu le ingaduie sa mai vada soarele dreptatii", scrie Sfantul
Ioan Casian.
Iar Evagrie spune: "Dupa cum celor care au vederea bolnava, privind
la soare, li se impaienjenesc ochii de lacrimi si vad tot felul de
naluciri in vazduh, tot asa mintea tulburata de manie nu poate sa
ajunga la contemplarea duhovniceasca, ci un nor i se asaza peste
cele pe care doreste sa le priveasca". In special omul nu mai poate
sesiza prezenta lui Hristos in el.
In acest context, e de la sine inteles ca mania este o piedica in
calea rugaciunii care, asa cum spune Evagrie, este "vlastarul
blandetii si al lipsei de manie".
"Impiedicand rugaciunea", mania duce la pierderea sanatatii
sufletului, care este legata de ea, si-l impiedica pe om sa duca
adevarata viata pentru care a fost creat.
Mania care sporeste si intareste agresivitatea rea, necuvenita, duce
in acelasi timp la slabirea agresivitatii virtuoase a sufletului,
data omului pentru a lupta impotriva pacatului. Puterea sufletului
nu se mai exercita in razboiul duhovnicesc, fiind aproape
paralizata. Sufletul devine neputincios si tot ce face spre
indreptarea lui face cu multa truda.
Toate aceste consecinte patologice sunt catastrofale pentru om,
pentru ca, in fond, mania duce la moartea sufleteasca. Ea alunga din
suflet virtutile si mai intai de toate stinge iubirea. Incetand sa
se indrepte, potrivit menirii sale firesti, spre omorarea gandurilor
dracesti, ea "strica gandurile cele bune din noi". Lipsit de
virtuti, sufletul cade prada multimii patimilor, mai ales tristetii,
akediei, fricii si mandriei.
Jean Claude Larchet
zepellina spune:
Arhistefy, cum pot sa ajut eu un astfel de om???
Cu rugaciune, dar exista un sfant sau o biserica unde pot sa merg special pt asta??
Arhistefy spune:
cu rugaciune, draga mea
"Deoarece, cu ce judecata judecati, veti fi judecati; si cu ce masura masurati, vi se va masura". Aceasta afirmatie a Domnului nostru nu este o presupunere intamplatoare, ci este o lege vesnica care actioneaza de la tronul lui Dumnezeu pana jos pe pamant (vezi Psalmul 18:25-26). Masura pe care o aplici altora este apoi aplicata asupra ta. Isus se refera aici la critica. Daca ai fost priceput in a gasi defectele altora, exact aceea va fi masura care ti va aplica si tie - oamenii te vor judeca in acelasi mod. "Sunt absolut sigur ca omul acela tot critica". Hm, dar tu ce ai facut? Viata iti da inapoi cu aceeasi moneda; poate ca nu vei primi inapoi de la aceeasi persoana, dar legea ramane valabila: "Cu ce judecata judecati, veti fi judecati". Si la fel stau lucrurile in privinta binelui si, deopotriva, a raului. Daca ai fost generos, vei avea parte de generozitate; daca i-ai tratat pe altii cu critica si suspiciune, tot asa vei fi tratat si tu. Exista o deosebire intre razbunare si rasplata. Conform Domnului nostru, temelia vietii este rasplata, dar El nu lasa nici un loc razbunarii.
(O. Chambers)
porumbita80 spune:
Si ce parere aveti de mamele care isi blesteama copii, dar in cel mai ingrozitor mod. Asa face soacramea cu sotul meu de cand ne-am casatorit i-l blestea-ma ori de cate ori are ocazia.Supararea ei este ca sa insurat.Ma rog pentru ea s-o linisteasca Dumnezeu.Nu-i port pica dar nici n-o pot iubi.
Stela 
24s cu printesa 
Cleopatra+
Mario Gabriel(31.10.06)
Arhistefy spune:
Eu insumi sunt vinovat de ceea ce critic in altii. Orice rau pe care il vad in tine, Dumnezeu il localizeaza in mine; de fiecare data cand te judec pe tine, ma osandesc pe mine insumi. "De aceea, nu te poti scuza, omule, oricine ai fi tu, care judeci, pentru ca, in ceea ce judeci pe altul, pe tine insuti te condamni, fiindca tu, care judeci, faci aceleasi lucruri". Dumnezeu nu priveste la fapta, El priveste la potentialul de a o face. Noi nu credem ca afirmatiile din Biblie trebuie sa ni le aplicam in primul rand noua. De exemplu, credem noi ca ceea ce criticam in altii este lucrul de care suntem noi insine vinovati? Suntem intotdeauna in stare sa vedem pacatul in altii, pentru ca suntem pacatosi. Motivul pentru care vedem ipocrizie, inselatorie si neadevar in altii este pentru ca toate acestea se afla in inimile noastre. Noi nu avem nici un drept de a ne pune in postura unei persoane superioare si de a spune altora ce vedem rau in ei; aceasta este lucrarea Duhului Sfant.
(O. Chambers)