Durerea unei pierderi de sarcina (54)
Raspunsuri - Pagina 5
irinabobe spune:
Marianne pe prima pagina e listuta cu sarcinile pirdute de fiecare. o sa vezi ca au fost fete care au pierdut sarcina si la 40 de sapt si acu sunt mamici, mai unt si multe aspirante care iti vor pune ce au facut... insa avand in vedere ca tu ai zis ca bebe a avut o problema la inimioara ma gandesc ca a fost doar o intamplare nefericita nu cred ca e vreo problema la tine, mai ales ca am inteles ca mai ai un copilas.
alinushca spune:
ariana si mariana, stiu povestile voastre ca v-am urmarit zilele astea. Daca ati venit la noi foarte bine ati facut fetele de aici va vor primi cu siguranta si va vor ajuta in felul in care veti avea nevoie, cu o mangaiere, un gand bun, o informatie. Asa cum zicea si irina, zilele astea am fost bucuroase peste masura pentru irlandeza si laura care si ele au pierdut sarcini si acum sunt mamici. o sa va simtit bine aici, sunt sigura! Bine ati venit... desi... mai bine nu veneati.
mariana, sunt multe fete pe prima pagina care au pierdut sarcini la finalul sarcinii. si soacra mea a pierdut 2 sarcini mari inainte sa o reuseasca pe a treia. e un chin prin care unele dintre noi trecem. explicatia doctorilor e simpla: asa functioneaza natura. eu as spune si ca ... fetele care nu au pierdut niciodata o sarcina isi imagineaza -majoritatea- ca nici nu se poate intampla nimic rau (si eu eram asa ignoranta la suferintele celorlalte fete care sunt foarte multe si ele)... ei bine, pentru fetele care totusi au pierdut o sarcina e foarte bine ca au parte de atata companie 
de atatea alte fete care pot sa le inteleaga si sa le sprijine. repet, uita-te pe prima pagina si ai sa vezi o multime de povesti de succes dupa pierderi care mai de care. vei reusi si tu sa ai al doilea copil sanatos, daca ti-l doresti.
ariana, imi imaginez ca fiind departe de tara iti este si mai greu. am stat doar 2 luni peste granita, eram singura, si a fost cea mai nasoala perioada ever! ma simteam absolut singura printre o multime de fantome... mai intra pe la noi si haide sa vorbim mai mult. sigur o sa te simti putin mai legata de tara.
Idaira spune:
Ariana73 activeaza-ti PM,te rog!
alinushca spune:
quote:
Originally posted by ariana73
[miha74 , multumesc ca mi ai raspuns,sincer eu am luat utragestan cat a zis doctora adica 3 luni , urma dupa trei luni sa repet analiza , exact la o luna dupa ce am intreupt tartamentul am ramas insarcinata, nu siu daca intreruperea tratamentului a fost un lucru bun sau nu tinand cont de faptul ca am pierdut sarcina la 7 saptamani,o singura zi m am bucurat de sarcina ca abia aflasem si urmatoarea zi am pierut o. Nu am mers la doctor sa mi fac analiza respectiva si de aceea doream sa aflu sa iau in continuare sau nu utrogestanul.Acum am trei luin de la avort si pot incerca o noua sarcina , pana acum am avut interdicitii.Sunt in dilema sa iau sau sa nu iau?Stiu doar ca doctora a zis sa le iau ca am o insuficienta si pastiele ma vor ajuta sa mentin sarcina.... Multumesc oricum pt raspuns.
despre intrebarea ta, pot sa iti spun cam asa: doctorii cu cu care am vorbit eu (destul de renumiti) nu s-au hazardat sa zica ca din cauza progesteronului am pierdut cele 2 sarcini. pur si simplu nu au cum sa verifice daca asa a fost. la o noua sarcina, imdeiat ce o vei depisa, o sa iei Utrogestan, probabil 4 sau 6 pe zi, dimineata 2, pranz 2, seara 2. Asta in functie de cum te va sfatui medicul tau. Citeste si tu prima pagina a topiclui sa vezi cu cine ai de-a face pe aci!
saryta spune:
Mariaanna - am trecut si eu printr-o astfel de tragedie numai ca la mine s-a descoperit la echo cand aveam 27 sapt. - nu stiu sa-ti spun diagnosticul exact, dar iti spun cu cuvintele mele ... un ventricol nu pompa sange cum trebuie si aorta hepatica absenta(asa scrie pe bilet)... mi s-a spus ca nu este compatibila cu viata si mi-au provocat nasterea.
Am nascut o fetita de 900g care a trait aproximativ 24 ore. Cauza nu se stie exact ... se presupune ca am facut o forma usoara de rubeola.Asa a fost sa fie.
Oricum am fost daramata am suferit enorm, era un copil dorit, dar asta e mergem inainte. Cu ajutorul lui Dumnezeu am mai nascut 2 frumuseti perfect sanatoase.
Nu te da batuta, Dumnezeu nu uita, o sa rasara soarele din nou si pe strada ta. Ai grija de baietelul tau drag si in timp o sa-ti recapeti increderea in tine si o sa incerci din nou sa faci un bb. Eu asa am facut nu m-am dat batuta si am castigat.
Multa sanatate.
LA MULTI ANI !
Mariana - mamicuta de 3 
- ANDRA('99), SARA('05) si ANTONIA(21.11.2006)
IreneCAM spune:
Mariaanna, si eu am fost intr-o situatie asemanatoare cu a ta. In februarie anul trecut, la 38s, s-a nascut baietelul meu...a trait numai o zi, din cauza unei malformatii la inima, arterele erau pozitionate incorect, iar la creier ajungea sange neoxigenat. Nici mie nu mi-au spus nimic la eco. Nu se stie cu exactitate cauza, poate fi orice, de la un factor viral pe care eu nici nu l-am simtit, pana la un stress foarte puternic sau un accident genetic. Ca analize, nu mi-au fost recomandate decat cele genetice, pe langa cele uzuale pt sarcina. Luni de zile m-am framantat si m-am invinovatit, am tot incercat sa gasesc o explicatie, am analizat tot ce am facut in primul trimestru si care ar fi putut duce la aparitia acelei malformatii. Doctorii mi-au spus ca malformatia a aparut probabil inca din primele saptamani, posibil cand eu nici nu stiam ca sunt gravida. Din perioada aceea nu-mi aduc aminte decat ca am fost extrem de suparata, extrem de stresata din cauza unor probleme...acum nu stiu daca de la asta mi s-a tras, stiu multe gravide care au trecut prin momente grele in sarcina si au avut bebei sanatosi.
E cumplit ce ti s-a intamplat, ma doare sufletul de fiecare data cand aud ca a mai trecut cineva prin asta
"Daca pamantul pe care il cauti nu exista, Dumnezeu il va crea pentru a-ti rasplati indrazneala" - Isabela de Castilla catre Cristofor Columb
dan_ny spune:
ariana, mariaanna 
_
priveste mereu lumina soarelui si nu vei mai vedea umbrele- helen keller
poze filmuletz
iarna 2007-2008
IreneCAM spune:
Ariana, noi suntem reale si suntem alaturi de tine cu tot sufletul, imi pare rau ca ti-am lasat o alta impresie. Nu esti singura, suntem alaturi de tine
Idaira, pentru mine cel mai greu in perioada dupa pierderea copilului a fost ca trebuia sa ma comport normal fata de ceilalti, care imi tot spuneau ca trebuie sa trec peste asta, ma rog, ce se spune de obicei. Abia dupa vreo 4-5 luni mi-am dat seama ca eu nu avusesem o perioada de doliu, practic toata durerea a rabufnit. Lasa-ti timp sa suferi, e normal...sotul o sa inteleaga ca ai nevoie sa nu fi presata sa iti revii, nu e vorba de egoim , e o necesitate.
Stiu cat ti-e de greu, poate dincolo de durere, la fel de cumplita e senzatia de neputinta, frustrarea ca nu poti face nimic, ca vrei sa aduci pe lume o viata si ai parte de atata durere. E bine ca incerci sa gasesti solutii, e primul pas, primul lucru care te ajuta sa-ti gasesti cat de cat un echilibru. Pe mine ceea ce ma "tine" acum e hotararea de a adopta, stiu ca voi face asta si ca in acelasi timp voi incerca sa am si un copil nascut de mine. Indiferent ce hotarasti, important e ca acel lucru sa-ti aduca tie multumire si liniste sufleteasca.
"Daca pamantul pe care il cauti nu exista, Dumnezeu il va crea pentru a-ti rasplati indrazneala" - Isabela de Castilla catre Cristofor Columb
ingeras26a spune:
Laura Ioana si Irlandeza, felicitari din tot sufletul! Sa dea Dumnezeuv sa fiti sanatoase impreuna cu bebelushele voastre si sa le puteti oferi tot ceea ce este mai bun pe lume.
Fetelor care au pierdut sarcini vreau sa le spun ca imi pare tare rau, stiu cum este (am avut o sarcina gemelara - una intra, alta extra, cea intra s-a oprit din evol, cea extra mi-a spart trompa, am avut hemoragie interna si m-am operat de urgenta, scotandu-mi si trompa) - le spun sa spere, ca speranta moare ultima. Si sa aiba incredere in Dumnezeu, pt ca daca este scris sa fim mamici, vom fi toate!
Pupicei, Ingeras 
de 
Maya Maria (16.12.2006)
Idaira spune:
quote:
Originally posted by IreneCAM
Ariana, noi suntem reale si suntem alaturi de tine cu tot sufletul
Idaira, pentru mine cel mai greu in perioada dupa pierderea copilului a fost ca trebuia sa ma comport normal fata de ceilalti, care imi tot spuneau ca trebuie sa trec peste asta, ma rog, ce se spune de obicei. Abia dupa vreo 4-5 luni mi-am dat seama ca eu nu avusesem o perioada de doliu, practic toata durerea a rabufnit. Lasa-ti timp sa suferi, e normal...sotul o sa inteleaga ca ai nevoie sa nu fi presata sa iti revii, nu e vorba de egoim , e o necesitate.
Stiu cat ti-e de greu, poate dincolo de durere, la fel de cumplita e senzatia de neputinta, frustrarea ca nu poti face nimic, ca vrei sa aduci pe lume o viata si ai parte de atata durere. E bine ca incerci sa gasesti solutii, e primul pas, primul lucru care te ajuta sa-ti gasesti cat de cat un echilibru. Pe mine ceea ce ma "tine" acum e hotararea de a adopta, stiu ca voi face asta si ca in acelasi timp voi incerca sa am si un copil nascut de mine. Indiferent ce hotarasti, important e ca acel lucru sa-ti aduca tie multumire si liniste sufleteasca.
"Daca pamantul pe care il cauti nu exista, Dumnezeu il va crea pentru a-ti rasplati indrazneala" - Isabela de Castilla catre Cristofor Columb
La fel gandesc si eu... e greu de invins impotenta si frustarea dar nu imposibil.Fiecare tre sa caute si sa-si gaseasca in ei insisi forta de a merge mai departe!
Alinushca
!