M-am hotarat.............adoptie(44)
Raspunsuri - Pagina 12
carmens spune:
Irina (maimutzak), dar baietelul a fost evaluat de un psiholog ? Ce spun ei ? Daca nu de ce nu mergeti voi sa-i faceti o evaluare ?
Daca voi simtiti ca acesta este copilul vostru ve-ti lupta cu morile de vant si ve-ti recupera totul.
Noi cand am luat-o pe Otilia la aproape 7 luni nu statea deloc in fundulet. Ni s-a spus clar ca are o intarziere locomotorie din cauza faptului ca a stat in spital cateva luni. Ca si inteligenta iti dai seama ca prea multe nu prea am avut cum sa ne dam seama la acea varsta. Tin minte doar ca la un moment dat ne jucam cu ea ( in prima zi ) si i-am pus o batista pe fata. S-a speriat si a inceput sa dea din maini si din picioare. I-am luat manauta si i-am pus-o pe batista si i-am aratat cum se trage. Cand am repatat miscarea cu pusul batistei pe fata nu s-a mai speriat ci a dus repede manuta la batista si a tras. A fost un semn pentru noi ca daca vom lucra cu ea vom recupara.
Cand avea un an si trei lui i s-a facut evaluarea finala de catre psihologul DPC si concluzia a fost ca are comportamentul si mobilitatea unui copil de un an si sase luni. ( Imi aduc aminte cum ma intreba psiholoaga daca se catara pe scaun si eu i-am raspuns ca incaerca dar nu-i dau eu voie - mama paranoica 
- si cand am intors privirera ea era catarata pe un scaunel pentru copii si tinea mainile in sus ( stiti voi - mare, mare ...) Deci...
Mult curaj si fie ca Dumnezeu sa va lumineze calea!
maimutzak spune:
Multumesc , Carmen.Da , o sa mergem simbata si la un alt psiholog cu el.Dar vedeti, voi toate aproape, vorbiti de copii de 5 luni, de 6 luni, de 9luni,etc...pe cand eu vb de unul de 2 ani si trei luni!! Si eu nu as fi asa de reticenta, dar observ la altii reticenta asta, si chiar la cei dela DPC, mi-au dat de inteles de la inceput ca e mai greu cu cei mai mari, ca au de recuperat afectiv, etc. ca la mutarea de la asist maternala (cu care evident ca trebuie sa fi avut o relatie afectiva, cit de mica, si chiar m-as bucura sa fi fost asa)la noi in fam, el va suferi un stress,probabil, etc.Eu insa nu de astea ma tem ci de ceea ce ne-au zis de zestrea lui genetica, si stiu ca voi m-ati incurajat sa nu ma mai gindesc neaparat la asta, dar nu reusesc.Adica sper sa fie ok.Nu mai stiu ce-i cu mine.Oare fac bine ce fac??
carmens spune:
Irina, gandestete ca unele dintre noi ( vezi Cristina -aissa care a luat-o pe Alexandra cand avea doar o luna) am adoptat copii cu varste mici deci nu aveam cum sa stim cat de inteligenti sunt copii nostrii.
Prietenii nostrii cei mai buni ne spuneau ca naturala fetitei lor era analfabeta si daca ai vedea-o pe Daria acum ... Ei glumeau si spuneau ca naturala avea mintea "odihnita" si ca i-a transmis Dariei toata inteligenta generatiilor trecute.
Cine iti poate garanta tie, ca daca ai naste copilul tau, ar avea un IQ mare, ca va fi sanatos, ca va fi frumos ... Nimeni.
Sincer, in aceste momente trebuie sa cauti doar in sufletul tau si sa te intrebi ce vrei de fapt, vrei acest copil, in mod special acest copil sau vrei sa mai cauti. Doar tu iti poti raspunde pentru ca tu stii cel mai bine. Noi iti putem povesti doar ceea ce ni s-a intamplat sau ceea ce am auzit si nu e acelasi lucru.
Mai spun inca odata, cum spuneam mai sus : Dumnezeu sa va lumineze gandurile si sa va arate calea cea buna pe care trebuie sa o urmati ! ( noi asa ne-am rugat mereu si Dumezeu ne-a aratat calea )
Edit : sa nu crezi ca suntem super credinciosi dar in acele momente asa am simtit noi ca e bine.
gudinde spune:
Briantis
Nu pot sa-ti spun ce mult ma bucur ca ai revenit. Sper sa nu ne mai parasesti si succes la examene in sesiune.
Tzuni spune:
maimutzak, io zic ca mai ai o sannsa sa vezi daca acesta e copilul tau. Adoptia nu se face din ziua in care il iei acasa. Sunt 3 luni de incredintare in vederea adoptiei. Perioada in care, daca nu faci fata, daca nu e ok cu copilul, cu tine in raport cu copilul, poti sa revii asupra deciziei. Stiu ca suna urat, dar asta este.Ia-l macar pt o perioada de 10 zile (invoire maxima) si vezi si tu cum se comporta, cum se ataseaza sufleteste de tine si tu de el. Curaj! D-zeu sigur nu ti l-a scos degeaba in cale!
Noi suntem bine. Maria a mancat azi spanac cat pt o viata.
Era toata verde pe fata, pe hainutze si radea fericita! imi venea s-o pap toata. 
Adevarul e ca m-a facut sa ma simt om. Acum si cand merg sa pun apa la fiert pt ceai, ma simt importanta.
Multumesc Maria ca existi si ca ai venit in viata mea!
Tzuni 
mic si drag si scump si grasunel si... pisicos
diciu spune:
Revin cu cateva poze facute Sabinei Teodora..in primele zile acasa...
http://www.onetruemedia.com/shared?p=4dfaade12893646b285f7e&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url
Va multumesc tuturor pt gandurile bune!
anda
"daca dragoste nu e...nimic nu e"
dariastoica spune:
Buna ziua, numele meu este Daria si impreuna cu sotul meu ne-am hotarat pentru adoptie.Urmaresc de mult acest site si in special acest subiect,dar nu am scris pentru ca nu am avut curaj.As vrea va rog sa ma primiti si pe mine in clubul vostru.Va multumesc si mult succes tuturor.
Mmmaria spune:
Diciu, ai o minunatzie de copil. Sa va bucurati de el (cum e, asha-i ca bine?)
Maimutzak, ieri m-am infuriat cand am vazut expresia aceea a ta cu "ce poti sa astepti de la un copil adoptat". Am vrut sa iti scriu si sa iti spun ca, daca gandesti asa, poate e mai bine sa renunti, fiindca un parinte nu poate gandi asa.
Dar cum nu scriu mesaje cand sunt furioasa sau suparata, nu am zis nimic. Astazi ma gandesc ca esti speriata si sub avalansa evenimentelor, asa ca iti dau ceva circumstante atenuante. Si iti spun, asa cum iti spun si alte fete: va fi bine. Dar va fi bine daca vei avea credinta si daca vei lupta sa fie bine. Trebuie sa fii prima care sa creada in copilul tau. Strainii au dreptul sa spuna orice, tu insa, daca hotarasti ca el va fi copilul tau, va trebui sa crezi in el si in posibilitatile lui.
O sa-ti spun si eu o poveste despre un copil de doi ani si sapte luni. Era in grija maternalei la care a fost si copilul meu timp de o luna. Cand l-a adus acasa la maternala, la doi ani si sapte luni, nu stia sa faca pipi si caca la olita, nu stia sa vorbeasca, scotea doar niste tipete ciudate si chiar parea un copil retardat. Statea pe jos tot timpul, se legana si tipa, nu stia/nu putea sa doarma in pat. La mai putin de o luna, spunea "mama" si "tata", manca singurel la masa si facuse niste progrese de mie nu-mi venea sa cred. Stiu ca acum este un copil dezvoltat normal pentru varsta lui.
Eu zic ca totul se recupereaza, doar sa vrei. Si sa fii sigura ca asta iti doresti. Daca o vei vedea ca pe un sacrificiu sau ca pe o corvoada, mai bine nu te implica.
Imi pare rau daca ti-am parut dura, nu a fost intentia mea.
Si sa stii ca noi, cele care am luat copii de mici, am fost intr-o situatie chiar mai dificila decat tine. Multe nu am stiut mai nimic despre parinti si nu aveam de unde sa stim cum va fi copilul. Dar asta nu ne-a oprit.
Si apoi, gandeste-te: asa cum spuneau si alte fete pe aici, si copilul tau biologic sa fi fost, nu aveai garantia ca va fi grozav/perfect, cu un IQ acceptabil. Ce ai fi facut atunci? ai fi renuntat la el?
cons spune:
Maimutzak,
Tu nu ai scris nimic despre ce ti-au spus psihologii. Eu pot sa-ti spun ca dupa unii psihologii toti copii sunt egali la nastere (tabula rasa), iar cunostiintele le dobandesc in timp. Alti nu sunt de acord cu acest lucru. Eu sunt de parere ca mediul, unde traieste copilul are o foarte mare importanta asupra individului (copilului). Intr-adevar sunt si cazuri speciale, dar atunci vorbim de ratardati mintali. Ceea ce cred ca nu este cazul copilului tau pentru ca daca era asa observai cat de cat. Intr-adevar, el are foarte mult de recuperat deoarece a stat atat demult prin internate. Eu una, zic sa nu renunti.
Oricum totul depinde de tine si de familia ta. Succes.
maimutzak spune:
Multumesc tuturor pentru raspunsuri.Desi nu stiu de ce asa usor se infurie cite cineva pe aici pentru cite o chestie pe care o spui.Oricum, eu inca nu am copilul adoptat acasa, deci deocamdata vad lucrurile si gindesc ca o persoana care INCA nu a facut acest lucru, dar cu siguranta ca ma voi schimba.Mai spun odata, copilul pare a fi ok, si din evaluarea psihologului, desi au spus ca are o "intirziere cognitiva" , dar in nici un caz nu face lucrurile de care ati spus despre copilul de 2 ani si 7 luni, adica el alearga, face ce ii spui si chiar spune cuvinte,dar aceasta etichetare , as numi-o eu, m-a speriat, plus faptul ca mama era analfabeta si cu "usor retard" ,(sau poate retardul era tocmai din cauza ca nu avea nici macar o zi de scoala!!), asta a zis cica un psihiatru.Mai bine tacea.Nu stiu pe cine nu ar speria aceste lucruri.Una peste alta , vineri vine la noi, si daca e totul ok si se adapteaza, o sa ramina.Adica va fi al nostru.Parca azi incep sa ma simt mai bine, adica incep sa ma mai linistesc. Va multumesc din nou.