M-am hotarat.............adoptie(44)

Raspunsuri - Pagina 11

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns catty spune:

Buna seara dragele mele,
Multumesc mult de tot pt raspunsuri. Am reusit sa scapam de raceala si otita, numai ca ne dau dintisorii si iarasi e o problema. De 3 zile face treaba urata de 3 ori pe zi si este putin iritata la fundulet din cauza asta, insa ne cremuim de zor la fiecare schimpat de pampers si sper sa treaca repede. Este si mai agitata acum, de abia adoarme noaptea si azi de la ora 3 dupa amiaza pana undeva pe la ora 7 seara a facut voicalize si a plans din te miri ce. Treaba este ca s-a invatat sa o culc eu si sa o tin in brate putin cand ii dau lapticul inainte sa o adorm in carut, si din cauza asta desi simt nevoia de respiro cand se apropie ora de nani nu reusesc pt ca plange ca din gura de sarpe. Ma striga "mama sau mami", si aseara soacra-mea zice ca a spus " mama mea", desi eu am inteles numai partea cu mama, ca deh..... inca nu am invatat limbajul bebelusilor Plus ca atunci cand ii e foame spune "mama papa" sau "mama papi" pt ca acum al invatat sa il spunem pe "i" si toate cuvintele se termina asa. Una peste alta incepem sa ne acomodam unii cu altii si sa ne intelegem mai bine.
MAINUTZICA, parerea mea este sa ii dai o sansa baietelului. Copii se dezvolta asa cum ii invatam noi. Varsta lui este propice pt a invata si a se dezdolta normal. Stiu ca te sperie "inteligenta" mamei biologice, dar nu ai de ce. Uite fetele stiu dilema mea de dinainte sa o vad prima data pe Alexuta. Mama ei este rroma si tatal roman, si eu initial nu am vrut sa o vad si ma temeam sa cresc un copil cu un asemenea sange. Acum insa nu imi mai pasa pt ca este fetita mea si asta e tot ce conteaza. Sper sa iei cea mai buna decizie si sa fii fericita.
Fetelor haideti cu vesti bune ca de abia le astept.
Pupici tuturor

catalina

"Uneori ai suferit prea mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata SUNT PREA FERICIT"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ioanaalice spune:

aissa, noi nu avem carnet de vaccinari. Cred ca nu i-au facut lui Mihai niciodata un astfel de carnet. Si cred ca o sa-l declaram pierdut, daca vreodata ni-l va cere cineva. Pentru gradi, am avut o copie dupa fisa lui medicala, in care pediatra ne trecuse vaccinurile din fisele lui medicale mai vechi, la care a adaugat pe cele noi. Si gata. Si sunt de acord sa nu fac valuri acolo unde nu sunt necesare.

maimutzak, bag de seama ca pe pici il cheama tot Mihai......

ioana, mama lui Mihai

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sabineta spune:

maimutzakpermite-mi sa te contrazic. ai spus "Stiu ca aberez, ca nu ma pot astepta la minuni intelectuale de la un copil adoptat".
eu consider ca ne putem astepta la minuni intelectuale de la un copil adoptat la fel de mult ca de la orice alt copil. si daca nici nu noi avem incredere in ei, ce sa mai spun de ceilalti, care se uita cu mila afland ca sunt adoptati?
nu ai vazut copii extraordinar de inteligenti provenind din parinti analfabeti si alcoolici? nu ai vazut si copii neadaptati si fara cultura generala, chiar daca se trag din familii de prof univ?
eu cunosc din ambele cazuri si de aceea sunt convinsa ca educatia pe care i-o dau, increderea in el si toata dragostea cu care il cresc fac mai mult decat toate genele mostenite.

bble meu a crescut 7 luni intr-un spital, curat si hranit, dar doar atat. auzisem multe, m-am temut ca nu va fi destul de bine dezvoltat psihomotor, dar am fot hotarata sa recuperam impreuna.
nu a fost nevoie.
la 7,5 luni mergea in patru labutze prin toata casa, in ziua in care a implinit 8 luni s-a ridicat sa mearga in picioare pe langa mobila, iar in ziua in care a implinit 9 luni a pornit singur dvd-ul si a scos cd-ul.
stii unde am avut de recuperat? pe plan afectiv. nu fusese niciodata pupat si dragalit. dupa 3 sapt de stat acasa m-a surprins cand m-a luat de gat si a incercat sa ma pupe - a se citi baleasca -si imi venea sa plang de fericire.
nu are nici 2 luni de cand l-am adus acasa si pot sa-ti spun ca este un copil la fel de afectuos ca oricare altul.

multa incredere si noroc iti doresc

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns diciu spune:

Buna dragilor, de vineri avem si noi fetitza acasa in plasament de urgenta! O cheama Sabina Teodora si are 3 luni si putin si e f norocoasa, ne-am luptat ceva sa o aducem acasa, dar am reusit pana la urma si suntem f fericiti!
E insa un pic racita si suntem pe tratament dar ne vom face bine. De 2 zile deja putem spune ca am invatat multe si ne-am invatat deja unii cu altii...
O sa incerc sa pun si ceva poze mai incolo cand se strang cateva...

Sabineta..
Maimutzak..nu cred ca trebuie sa-ti faci griji...creierul uman are o mare posibilitate de dezvoltare si acumulare..trebuie doar sa fie stimulat, iar varstele mici sunt ideale, creierul e ca un burete in aceasta perioada! Succes
Catty..ma bucur ca v-ati acomodat si obisnuit si cel mai important, ca micutza ta e bine si sanatoasa!
Aissa..nici noi nu avem carnet de vaccinuri..
Alexa Ioana, Tzuni

Liliana, te rog sa ma treci in listuta cu plasament de urgenta - Sabina Teodora
Multumesc


Sunt mamica!!!!

anda




"daca dragoste nu e...nimic nu e"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aissa spune:

Felicitari diciu!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tzuni spune:

Felicitari diciu!

Doamne ce ma bucur! Ce veste frumoasa!


Tzuni mic si drag si scump si grasunel si... pisicos

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns asi spune:

Diciu felicitari mamicuta!
Sabina-Teodora bine ai venit in familia ta!



Mami de Razvan(07 martie 2004)
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Briantis spune:

Felicitari Diciu !


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns asi spune:

Briantis bine ai revenit!

Mami de Razvan(07 martie 2004)
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maimutzak spune:

Buna .Dragele mele, sunt in stare de soc.Poate ar trebui sa fiu fericita , dar sunt mai degraba speriata.Am zis azi da,dupa gindiri si razgindiri, adica vom continua cu Mihaita.Joi sau vineri mergem cu Mihai la un loc de joaca , sa vedem cum se comporta, iar in week-end il luam acasa sa vedem cum ne intelegem.Si apoi, DOAMNE AJUTA, daca e bine , au zis ca pot sa ni-l dea acasa de tot.M-am gindit in toate felurile, totzi isi dau cu parerea,mai avizati sau mai ales neavizati, si am sperat intr-un fel naiv, ca cineva macar ma va sprijini in hotarirea asta, dar se pare ca doar eu pot sa hotarasc, eu si sotul meu.Imi este ingrozitor de greu si am nevoie de foaaaaarte multa sustinere, sunt speriata si nu stiu de ce ,imi este teama.Teama ca nu o sa ma descurc, ca el are 2 ani si 3 luni si toata lumea imi vorbeste de nushce recuperari afective si cognitive...am senzatia ca nu voi fi fericita cu deciziile mele, desi ar trebui sa fie taman pe dos.Daca a mai trecut cineva prin asa ceva, va rog sa imi scrie si mie 2 vorbe, cineva cu copil de 1 an-2 ani, 3 ani, luat acasa...Mihai e un frumos blond cu ochi albastri, am sa va trimit niste poze cu el.Si nici concediu nu cred ca pot sa imi iau, ca proiectul ala pt copiii adoptati de peste 2 ani , mi se pare ca nu s-a finalizat...o sa imi iau 1-2 luni cred concediu medical, si mai vad eu, oricum eu am 4, max 6 ore pe zi la scoala, asa ca as putea sa ma descurc.Va multumesc ca m-ati ascultat.

Mergi la inceput