* Mamici de Ianuarie-Februarie 2008 (87) *

ginnette spune:

Multumesc Shose,

Numai bine si tie, si tuturor, s-aveti o nastere usoara, sau macar cum am avut-o eu, ca n-a fost chiar asa rau!

Roxana, mami Adelei, si Adela , 6 zile!

nemary spune:

Roxana, multumim mult pentru povestea nasterii minunii Adela. sa fiti sanatoase si cat mai mult laptic.

---

Mari 33+ bebe

odiseea
www.onetruemedia.com/shared?p=3d1513077dbe4d8dc619f9&skin_id=402&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">montaj bebelina

Daca ai vointa, poti sa muti si muntii din loc.Daca ai creier, ii lasi acolo, ca nu te deranjeaza.

Shose spune:

Miri ce petrecere pe cinste a fost acolo.




32+
AMR Max 8 saptamani !!!
http://www.flickr.com/photos/10814074@N07/

http://image.lafemmebonita.com/c/p595247.png

docdecap spune:

buna fetele,

felicitari petnru Ginger, am vazut pe prim apagina ca mai avem o mamica!!

n-am apucat sa citesc din urma, sunt de 3 zile racita cobza, am capul mare-mare si greu-greu, febra bine ca nu am, dar e naspa rau de tot...
stau numai in casa, si acuma si-au gasit astia sa taie netul, nu stiu daca e de la ei sau pentru ca n-am platit de vreo cateva luni...
oricum, acum m-am conectat pe mobil ca sa va mai dau de veste, suntem la oferta, asteptam vreumri mai sanatoase, va pup pe toate si sa auzim numai de bine!

nu stiu exact cum o sa fie cu netul asta pe GPRS, sa traiasca smat-phone-ul lu' barbatu', il felicit pentru alegerile tehnologice!!

maine facem 37 saptamani, intram in linie dreapta!

Monica 36+ cu Serban

alina023 spune:

Iubitele mele zuzici,

Desi nu am citit inca nimic din ce zti scris cat am lipsit, Laura D a fost o scumpa si mi-a spus cat de multe mesaje ati scris pentru mine si pentru Ana Antonia (tot Laura mi le-a si printat insa nu am apucat sa le iau de la ea). VA multumesc din suflet!!!! Gandul ca voi imi sunteti alaturi si ca va ganditi la noi cu drag, mi-a dat putere si m-a ajutat nespus de mult. VA MULTUMESC!

Azi am revenit si noi acasa. Ii multumesc lui Dumnezeu, am avut cea mai minunata nastere pe care mi-o puteam dori. Ma simt excelent, am o printesa sanatoasa, grasunica, cuminte si mancacioasa (am trimis cateva poze pe contul de yahoo al zuzelor2008).

Nu stiu daca voi avea timp sa scriu in seara asta povestea completa, insa voi incerca sa o fac. Ma gandesc ca povestea noastra atat de frumoasa va va incuraja si pe voi. Au fost o nastere si o experienta absolut minunate.

Pai...sa incepem. O sa folosesc capitole pentru cazul in care nu termin totul acum.

Cap. I. Dimineata de Mos Nicolae, 06.12.2007
Am programare la o ecografie Doppler si apoi consult la doctora mea ginecolog. Plec din timp ca nu cumva sa intarzii din cauza traficului si apoi sa nu ajung la timp. In masina realizez ca imi este foame si ca nu am mancat absolut nimic. Norocul meu, aveam in geanta o ciocolata Twix pe care o pregatisem pt Luca. Mananc un baton si ma declar satisfacuta. Acum pot merge linistita sa vad ce mai face Ana.
Ajung la Polizu, intru in sala de asteptare si ma asez la vorba cu cele doua paciente care erau deja acolo. Daaaa....linistea si pace. Nimic care sa ma puna pe ganduri ca ceva ar fi in neregula. In sfarsit vine doctora si intru la ecograf. Ma asez pe masa, doctora incepe sa plimbe sonda pe burtica si...vad o figura ingrijorata...mai trece putin si iar o crispare... Aveam deja inima cat un purece. Nu aveam curaj sa intreb ce se intampla. Doctora dicteaza asistentei: "bigeminism atat ombilical cat si cerebral". Inghet! Habar nu am ce inseamna dar sigur nu suna bine! Doamne!!! Ma rugam in gand sa nu fie ceva grav. Nu mai auzeam ce imi spunea doctora. Ca prin vis aud ca trebuie sa fiu f atenta la miscarile fatului. Ies pe hol si ma asez. Aveam picioarele moi si inima imi batea rau de tot dar cel mai enervant era ca nu mai auzeam nimic in jur. Il sun pe sot si ii spun. Nici lui nu-i era bine dar incerca sa para tare. Ma incurajeaza; ce ar putea face cand eu boceam la telefon. Reuseste sa ma calmeze putin. Raman sa o astept pe doctora mea.

In sfarsit apare si intru in cabinet. Ii arat diagnosticul de la eco si vad aceiasi figura ingrijorata. Si ma anunta ca asta poate insemna o suferinta fetala sau poate sa nu fie nimic. Dar ca ea ar vrea sa o scoata pe Ana din burtica; cat mai repede; azi!
Azi! Azi! Azi! O scoatem din burtica! Azi??? Dar nu am nimic la mine. Bagajul meu, kitul pentru celule stem, banii...sunt acasa. Traficul este infernal iar eu trebuie sa intru in operatie in maxim o ora. Tremuram deja. Doctora ma trimite la garderoba si apoi ma lasa in grija unei infirmiere care imi face toaleta. Inainte de asta apuc sa o sun pe soacra sa vina sa-mi aduce bagajul de acasa (sotul este la serviciu si fiind in ISU nu poate sa se invoiasca).
Revin la garderoba. Apuc sa scriu un mesaj catre Creata si primesc inapoi un raspuns rapid care ma mai incurajeaza. Doamne ajuta!

Fetele...va trebui sa revin fie mai tarziu fie maine cu restul povestii. Am multe de scris iar acum imi pleznesc sanii de laptic...trebuie sa trezesc cumva soricica sa pape.

Vreau doar sa stiti ca ne simtim excelent amandoua. Operatia nu ma doare decat daca fac cine stie ce miscari bruste. Ana este minunata si eu ma simt minunat.

Aaaa...dimensiunile Anei la nastere: 3250 g, 52 cm, apgar 9.

Va sarut si abia astept sa citesc tot ce ati mai scris.

Multi pupici pentru zuze dragi!


Si fetelor, va doresc din tot sufletul o nastere asa de usoara ca si a mea! Doamne ajuta!

Capitolul I, continuare:

Nu v-am spus cum a fost cu infirmiera care mi-a facut toaleta: clisma si …frezat. Ma gandeam cu groaza la povestile citite de multe ori chiar aici pe DC despre “teribila” clisma si despre macelaresele care fac freze la budunici. Nu a fost nici pe departe asa. Nu a fost chiar nimic special, doar niste manevre absolut necesare si fara a crea cine stie ce disconfort.

Asaaaaa….ajung si la garderoba. Pluteam si parca habar nu aveam ce mi se intampla (chiar nu aveam #61514;)). Tipa de acolo, de o dulceata de mi-a facut gura punga, mi-a dat o camasa de noapte si o pereche de papuci. “Cum, nu aveti o punga sa va puneti pantofii????” Ce chestie! Trebuia sa fiu pregatita in permanenta cu o punga in care sa-mi pun pantofii la garderoba in caz ca ajungeam sa nasc (asta apropos de bagajul de spital ;) ). In fine…ma imbrac si revin in tinuta sexy la cabinetul de internari de unde ma preia doctora mea. In drum catre salile de travaliu, vorbeam cu doctora si ea incerca sa ma linisteasca (insa fara sa ma menajeze si asta am apreciat fff mult la ea). Am intrebat-o daca exista vreo posibilitate ca Ana sa aiba vreo malformatie la inimioara si mi-a spus ca in cel mai rau caz …da. Nu exista nici o certitudine pana nu vezi bebelul afara (in cazul nostrum, pentru ca iesise asa Dopllerul).

Ajung si in una din salile de travaliu unde mi se monitorizeaza inimioara Anei (in asteptare sa se elibereze sala de travaliu). Monitorul ala…m-a bagat in toate bolile lumii (alea mai nasoale, zau!). Baa rata 180, 175 160, 153…etc, ba arata liniuta ca si cum s-ar fi oprit inima. Abia mai respiram. Tot miscam centura aia pe burta, doar doar o sa se auda iar. Iar se auzea…iar inceta. Am murit si am inviat de nu stiu cate ori. Eram singura in sala aceea. La un moment dat aud un plans de bebe din sala de langa. Doamne!!! E divin! Ma rugam la Dumnezeu sa apuc sa o aud si eu pe Anita mea plangand asa la nastere. Intra o asistenta sa caute nu stiu ce prin dulap si prind si eu curaj sa o intreb ce se intampla cu monitorul. Zic: “Liniutele acelea apar din cauza ca se misca centura pe burta sau se opreste inimioara lui bebe?” Raspuns: “Mmmmda!” Ma uitam consternata la ea. Cat sictir!!! I-am tras cateva injuraturi de toate cele sfinte in gand si m-am incurajat singura. Nu stiu cum si de ce dar acela a fost momentul in care mi-a disparut frica si am inceput sa ma incurajez singura. Probabil pentru ca am realizat ca daca nu fac eu asta, nimeni nu o va face in locul meu. Si a fost buna tactica asta!

Apare doctora mea. “Hai iubita! Mergem la sala de la 1 pentru ca aici intra alta cezariana.” Ok! Carevasazica gataaaaa…. Mergem coane Fanica, mergem. Oricum noi avem coraj, dom’ne. Avem si de dat: unu’ la primarie….unu’ la scoala de fete…unu’ la primarie… Ajung in holul de la sala de operatii. Vine si soacra mea (mai speriata decat mine desi nu vroia sa-mi arate), ma linistesc ca acum am kitul de cellule stem. Apare si anestezista. O tipa absolut minunata care m-a ajutat fff mult in timpul operatiei si chiar si inainte. Cu o figura f senina si zambitoare mi-a explicat ca urmeaza sa-mi faca rahianestezie pentru ca am mancat (nici nu as fi vrut generala; eu abia asteptam sa o vad pe Ana, nu sa dorm).

Capitolul II. Cezariana

Intram in sala de operatii. Ce chestie…nici nu arata asa de inspaimantatoare pe cat as fi crezut! Este doar un cabinet medical cu o masa mai mare cu niste reflectoare deasupra si….nu ma intrebati ce mai era acolo ca nu stiu #61514;)) Oricum nu m-a speriat cum arata…
Urc pe masa ajutata, mi se instaleaza perfuzia (aici a durut un pic dar nu de speriat), aflu ca sonda urinara va fi pusa dupa efectuarea anesteziei (Doamne ajuta!) si apoi anestezia. O intepatura in coloana, dureroasa cam cat o intepatura in popou. Serios! Eu ma asteptam sa fie groaznica si strangeam din dinti impunandu-mi sa nu scot nici un zgomot de durere. Nici nu am avut de ce. M-a durut insa la fel…nimic de speriat.

Ma intend repede (cat inca imi mai simt picioarele) si apoi incep sa simt ca….nu mai simt. Mi se spune ca voi fi amortita de la sani in jos si ca nu voi simti nici un fel de durere. Asa a fost. Intra si soacra mea in sala. Anestezista ma tinea de vorbe, apare si neonatoloaga si atunci realizez ca se apropie momentul. Vad ca se aduce si un incubator (cica limuzina, asa ii spuneau asistentele). Ooooffff…Doamne sa nu fie nevoie de limuzina asta pt Ana mea!

Si…..aud glasciorul mai intai incetisor…pana apuc sa o vad si apoi….tare nene!!! Sa auda toata lumea ca am aparut in lumea voastra, oameni buni!!! Sunt Ana Antonia si sunt sanatoasa tun sin u-mi place ca m-ati deranjat de la caldurica unde dormeam asa de bine si m-ati scos aici unde ma controlati pe toate partile. Uffff!!! Este bine Ana mea. Plange tare tare si are o figura tare furioasa. A fost deranjata de la cadurica unde ii era tare bine. Ma uit cu ochii iesiti din orbite si ma intind cat pot (totusi sunt legata de masa aia…au stiut ei de ce ma leaga). Vreau sa ma asigur ca este bine. Mama nebuna…mi se pare ca are urechile turtite, strambe. Ei si ce? (ma gandesc) E fata si isi lasa parul lung. Macar sa fie doar asta…inca mi-e teama. Neonatoloaga rade de mine cand ii spun ca mi se pare prea mica. Mica???? Are 3250g. Si uite la ea ca are cute la manute si picioare. Si ce suparata e!!! Gogosica lu’ mama!!! Doctora intreaba ce nume ii vom pune. Si soacra ma salveaza: Ana Antonia (sotul meu nu era de accord cu Antonia insa pentru ca s-a decretat chiar la nastere ca asa va fi…nu a mai avut incotro ;) ) Asadar…salvata de soacra ;) Si aud ca se spune sa fie pusa in patut. Asadar nu are nevoie de limuzina… Doamne ajuta!

Raman sa se lucreze la mine. Anestezista ma intreaba daca nu vreau sa dorm. Cum sa dorm??? Sunt atat de fericita! Trebuie sa savurez momentele astea, nu am cum sa dorm, nu vreau sa dorm. Si totusi mai am inca urme de ingrijorare. Mi se spune ca ramane sub supraveghere in ziua aceea si in noaptea care urmeaza. Ma rog sa fie bine.
Operatia mai dureaza maxim 30 min. Tot personalul medical se declara absolut fericit ca totul a decurs extreme de bine si repede. Sunt felicitata si apoi plimbata cu patul pana in sala de reanimare unde va trebui sa raman pana a doua zi cand aveam sa o vad iar pe Ana mea iubita. Ce noapte lunga va fi…..


Am fost “cazata” impreuna cu o alta proaspata mamica ce a nascut prin cezariana. Am stat la taclale toata ziua si toata seara pana au venit asistentele si ne-au amenintat cu sedarea daca nu dormim. Durerile au fost surprinzator de mici (ma asteptam la ceva mult mai rau). A doua zi am reusit sa ma ridic singura si imediat ce am ajuns in rezerva in care am stat cu Ana, am si mers. La inceput mai greu si apoi…mai aveam putin si alergam pe holuri.
Mi-au adus ingerasa si am uitat de orice durere. Asta pana au inceput sa apara ragadele. Astea ma omoara si acum. Am momente in care alaptez si plang. Dar stiu ca pentru iubita mea este foarte importanta sap ape laptele meu, asa ca trebuie sa resist. Ma rog la Doamne Doamne sa nu mai dureze mult ragadele si apoi….totul va fi perfect.

Ultima parte a povestii am scris-o expeditiv pentru ca altfel as fi postat-o cine stie cand. Si-asa am scris la ea de luni…si azi e sambata. Noroc ca am scris-o in word si am salvat imediat ce am mai scris cate ceva.

Pe DC nu am mai intrat. Ziua dorm si eu de cate ori doarme Ana sau stau cu Luca.
Ma intrebau fetele cum a reactionat Luca. Minunat! Asa cum ma asteptam. Este un iubaret si o iubeste mult pe Ana. Prima data cand a vazut-o s-a intamplat sa fie si ea treaza si se uitau unul la celalalt de parca erau doi amorezi. Luca era fascinate iar Ana…nu stiu …cred ca i-a recunoscut vocea pt ca se uita in directia lui…nu stiu cat vedea ea in a doua zi de viata.
La urmatoarea vizita la maternitate mama mea tragea de Luca sa plece iar el racnea pe holul spitalului: “Mamaaaaa….sa ai grija, daca ii iese vreun dintisor Anei sa ii dais a pape mancarica!!!” (eu i-am spus ca Ana papa numai lapte pentru ca nu are dinti).
Sau alta perla… Vorbeam cu el la telefon si Ana a inceput sa planga iar el ma intreaba de ce plange. I-am spus ca de foame. “Mama, te rog sa ii dai surioarei mele sa pape chiar in clipa asta!” “Ii dau imediat ce vorbesc cu tine la telefon” “Aaaaa….bine! Nu mai vorbim la telefon!”.
Cam asa este Luca. Nu cred ca este nevoie sa va spun cat de mult isi doreste sa o pupe. Il mail as insa nu prea mult pt ca mi-e teama de cine stie ce microbi ar aduce Luca de la gradi.

Sper ca in curand sa ma linistesc si eu …si noi…si sa mai intram pe forum. Mi-e tare dor de voi si ma gandesc in fiecare zi cine a mai nascut, ce mai fac gravidutele…

Va pupacim si va dorim nasteri usoare si bebei sanatosi!

Alina mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

poze Luca nazdravan

poze Ana mica in burtica


AMR maxim 2 saptamani!!!!

numeioana spune:

Alina, ai frumos nu aveai cum sa scrii! M-a impresionat f mult povestea ta si a Anei! Sa fie sanatosi copilasii tai si sa ii cresti asa cum iti doresti!

Va pupam!

Ioana
29+ si David

---

Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.

carmen e spune:

Ginette si Alina sa fie sanatoase bebelinele voastre , mancacioase si sa va bucurati de ele, m-au emotionat povestile voastre si mi-au dat lacrimile

cum creste
Carmen 33 + David Alexandru

AMR 7 SAPTAMANI

Adryana_4u spune:

Fetelor, inainte sa ma duc sa citesc din urma, sa va povestesc: ca simt nevoia sa ma racoresc... azi am fost la ginecoloaga..mi-a spus ca bebita este cu capul foarte jos, se grabeste spre iesire...m-a speriat...as vrea sa mai stea acolo, sa iasa cand trebuie, nu inainte...in plus, pentru cine nu stie, va povestesc un picut despre aceasta doctora....din luna a saptea m-am mutat la ea, dupa ce am fost toata sarcina la un alt medic ginecolog ( m-am mutat pentru ca am auzit eu ca medicul la care am mers inainte nu vine la nastere)....acum regret enorm, pentru ca m-am lamurit ca asta la care m-am mutat nu-si bate capul deloc, nu-mi place deloc...inafara faptului ca se poarta frumos, zambeste frumos (ar fi culmea sa se poarte altfel, ca doar noi ii dam ei bani, nu ea noua, nu?), nu imi zice nimic despre bebe...or eu la ce ma duc la ea???? sa o vad cum zambeste? NU...sunt foarte suparata pe ea...azi m-a tinut numai 2 MINUTE la eco, a zis ca o intereseaza femurul, si atat...daca nu o intrebam eu cate kg are bebe, probabil ca nici asta nu mi-ar fi spus...si imi zice : CRED ca are CAM 2,300 - 2,400 kg...pai pentru CRED ma duc eu la ea??? asa, puteam sa zic si singura: CRED ca are 2 kg si ceva..NU ???
Nu pe bune, fetelor, nu am dreptate? Si mi-a luat bani si pe consultatie si pe eco...pai, consultatie..IOC, ca nici macar nu m-a intrebat cum m-am simtit, nu mai zic de altceva...iar eco, v-am zis...2 minute, in care nu mi-a spus EFECTIV NIMIC...la 11,30 am intrat la ea in cabinet, la 12 fara un sfert eram deja acasa...pai cand ar fi avut ea timp sa-mi faca si eco si consultatie asa cum mi-a luat banii???? Vai ce suparata sunt, nu-mi mai trece...si cum v-am zis, mi-a spus ca bebe se grabeste sa iasa, si cu toate astea, mi-a spus sa mai vin la consult pe 15 ianuarie...pai vorba lu maica-mea..si intre timp daca nasc?????
Am venit acasa fierband de furie, de ciuda, nu stiu cum sa va zic, si am pus mana pe telefon si m-am programat la primul meu doctor, cel care mi-a vazut sarcina de la inceput (dl. Lutescu)...poate am noroc si vine si la nastere, daca nu....vad eu...o moasa ceva, un medic de garda s-o gasi si pentru mine in spitalul ala, nu m-or lasa sa ma chinui cand bebe o hotari sa iasa...
Dar macar stiu ca la medicul asta nu ma duc degeaba...adica mi-l masoara pe bebe..poate nu chiar complet, dar fata de astalalta....imi da hartie cu masuratorile, poza, imi explica ce si cum, nu sta cum sta asta ca muta in fata ecranului( mai are si un aparat vechi de cand lumea, zici ca te uiti la tvr1, fara cablu, printr-un televizor alb-negru de-ala vechi, pe lampi, de pe vremea lui Pazvante Chioru, unde nu se vad decat purici...eu nu stiu ce naiba o citi ea acolo...)
M-am mai racorit un picut, dar inca nu complet....asta v-am povestit asa, ca sa vedeti ce diferenta am vazut eu intre medicii ginecologi....
Va pupic, ma duc sa citesc din urma si revin cu comentarii..


Adriana S.
AMR maxim 8 saptamani
-32 sapt + BIANCA
acte
bebe evolueaza
www.flickr.com/photos/adryana_4u/1468720937/in/photostream/" target="_blank">Bianca-22sapt.

Tinna S. spune:

Zuzelooor, ia uitati ce mesaj am primiiiit de la Lala_20. Mi l-a trimis acum cateva ore, dar eu am dormit in dupa amiaza asta si de-abia acum l-am citit:

"Azi noapte la 12 fara 15 min mi s-a rupt apa. Am venit la spital imediat dar singurul lucru kre putea sa fie facut era mentinerea unui travaliu kt mai lung, pt a putea face lu' bibi cele 2 injectii de maturare a plamanilor, dar nu a apukt dekt una. Am nascut natural la 7.30 o bibi de 2050 gr. Dar are probleme momentan e intr-o stare nu prea buna, dar e la incubator si sunt sanse sa-si revina. Poop si promit sa revin cu vesti cel tarziu maine. Doamne ajuta!"

Fetelor, sa ne rugam la Dumnezeu pentru fetita Lalei sa fie bine!

Tina 31+ cu si mami de Andrei (6 ani si 11 luni)

Bb2 e tot baietel!
Povestea nasterii lui Andrei
www.flickr.com/photos/21493362@N02/sets/72157603366051910/" target="_blank">Poze cu iubirea mea Andrei

AMR 9 saptamani !!!

kalosalina spune:

Roxana si Alina multumim pt minunatele povesti! Suuuuper! Abia asteptam sa citesc povestea nasterilor voastre! Sa fiti sanatoase si voi si fetitzele voastre!

Poze
A venit Bebica!!!

33+

AMR maxim 7 saptamani!