LMA!! -Fulguleti de noiembrie-decembrie 2006 (119)

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns adinazot spune:

OANA,DIA,sa-ti traiasca iubita si sa va aduca numai bucurii!!!


TUDOR
OCTAVIAN
sa cresteti mari si fericiti!!!


Adina si Alessia Maria(30.10.2006)
poze Alessia


"Life can give you a hundred reasons to cry,but you can give life a thousand reasons to smile"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns desiree spune:

Buna seara,

Copiii nostri cresc, de acum incolo cred ca trebuie sa ne luam foarte in serios rolul de parinti, sa incercam pe de o parte sa le intelegem sentimentele si sa le fim aproape iar pe de alta sa creionam acele limite ale universului si educatiei lor de care au nevoie pentru a deveni oameni adevarati.Educatia incepe din frageda copilarie.
stiu ca este cam lung, dar merita citit.
DISCIPLINA
Controlul exercitat de parinti asupra copiilor, ne aduce pe drumul unei discutii despre disciplina. Nu exista nici un motiv pentru care o mama sa nu impuna asa ceva unui “tinar mergator”, daca i se asigura un mediu potrivit necesitatilor sale. La stadiul primei copilarii copilul trebuie sa capete disciplina; o mama trebuie sa stie cum sa actioneze in aceasta privinta.
Va sugerez sa incepem discutarea acestei probleme stergind definitiv din vocabular cuvintele “sever” si “indulgent”, aceste cuvinte care ii deruteaza pe parinti. Nu ar trebui sa folositi aceste cuvinte. Reusita sau esecul unei discipline nu are legatura cu severitatea sau indulgenta dumneavoastra.
Primul lucru pe care parintii ar trebui sa il faca, in mod special cei care au copii de virsta despre care discutam, este sa distinga sentimentele de actiuni. Prin actiuni, inteleg comportamentul exterior al unui copil. Traverseaza strada chiar daca i-ati interzis sa faca acest lucru; loveste un alt copil chiar daca stie ca nu are voie; arunca cu nisip desi i-ati spus sa nu o faca.
Prin sentimente, inteleg emotiile interioare ale unui copil: un copil poate fi fericit sau enervat, poate sa-i fie teama, sa experimenteze timiditate sau afectiune.
Este foarte important ca parintii sa faca aceasta deosebire intre sentimente si actiuni, deoarece un copil poate invata sa-si controleze actiunile; nu poate in schimb sa-si controleze sentimentele. Sentimentele unui copil, cum ar fi gindurile sale, parvin in mod spontan spiritului sau. Nu poate controla nici momentul in care acestea apar, nici modul in care le simte.
Sa luam ca exemplu mania: un copil nu se poate impiedica sa se enerveze din cind in cand. Ce putem spera insa, este ca va invata sa-si contoleze actiunile asociate acestui sentiment: sa muste sau sa loveasca.
Primul lucru care trebuie facut cu un copil in stadiul primei copilarii este de a-l ajuta sa impuna limite rezonabile actiunilor sale. Din nefericire, multi parinti au inteles gresit psihologia moderna, crezind ca impunind limite unui copil echivaleaza intotdeauna cu a-l traumatiza sau a restringe dezvoltarea personalitatii sale. Psihologul E. de Leshan povesteste urmatoarea anectoda: sotul dinsei a fost chemat la telefon, intr-o zi, de catre unul dintre prietenii sai, de la o cabina telefonica din apropiere. Acest amic i-a spus: “nu te pot suna de la mine pentru ca Bobby inchide mereu telefonul.” Bobby avea 3 ani.
Care sunt totusi limitele rezonabile pentru un copil? Nu se poate enunta o regula absoluta. Incepeti prin a va pune urmatoarea intrebare: “Cite interdictii formale trebuie sa-i impun la aceasta virsta?” Veti fi surprinsa, ca enumerindu-le pe o foaie de hirtie, lista va fi mai scurta decit va asteptati.
In ceea ce priveste copilul dumneavoastra de doi ani, si ceea ce doriti sa faca, puneti-va tot timpul intrebarea: ce importanta are, ca face asta sau nu face cealalta? Merita macar sa vorbim despre asta? Sunt destule interdictii care trebuie impuse unui copil de doi ani, cum ar fi cele referitoare la foc si obiecte incandescente, la traversarea strazii, la lovirea altor copii, incit nu are rost sa va complicati viata cu un sac de interdictii fara cea mai mica importanta.
Multi parinti cred ca exista undeva o lista magica care cuprinde limitele pe care toti parintii trebuie sa le impuna copiilor lor. Aceasta lista nu poate exista, deoarece fiecare tip de parinte are calitatile sale personale si un stil de viata diferit. Unii parinti sunt relativ destinsi si considera numai citeva limite pe care le gasesc esentiale. Altii sunt mult mai stricti si impum mai multe interdictii. Aceasta ultima categorie s-ar simti foarte incomfortabil daca micutul lor ar face tot ce are voie sa faca copilul primei categorii de parinti.
Am sa va incredintez un secret. Dupa parerea mea, limitele pe care le puneti actiunilor copilului nu au prea mare importanta decit daca sunt gindite si logice si par justificate atit dumneavoastra cit si copilului.Bine inteles ca este o greseala, o atitudine contra naturii, sa nu impui absolut nici o regula sau limita actiunilor unui copil.
Majoritatea parintilor sunt perfect constienti de limitele pe care le impun actiunilor copiilor, dar, deseori, se simt pierduti cind vine vorba de sentimentele acestora.

TREBUIE SA TINETI CONT DE AFECTIVITATE

Pentru a avea copii sanatosi din punct de vedere psihologic, dotati cu un robust concept despre sine, trebuie ca parintii sa-i lase sa-si exprime sentimentele. Realitatea este, din nefericire, diferita, marea majoritate a parintilor nepermitind asta copiilor lor.
Sa luam un exemplu. Am surprins intr-o zi aceasta conversatie intr-un parc: era o mama cu cei doi copii ai sai, un baietel de vreo sase ani si o fetita de patru. Baietelul, care parea foarte suparat pe surioara lui, spunea: “Te detest, Susie!” Credeti ca mama i-a raspuns: “ Tommy, explica-ne ceea ce simti, spune-i surioarei tale ce se intimpla”? Nu. De fapt i-a spus: “ Hai Tom, ai o surioara asa draguta, nu detesti, o iubesti.” Aceasta este o minciuna si baietelul o stie. Mama este pe cale sa-i deturneze sentimentele. Bineinteles ca nu se pune problema sa ii transforme furia pe care o simte contra surorii lui. Tot ce poate reusi este sa-i imprime o atidudine falsa fata de ceea ce simte si sa-i “ingroape” impulsurile. In acest fel o bate pe surioara cind mama nu este de fata.Am putea cita numeroase alte exemple, ilustrind felul in care parintii impiedica, in general, pe copii sa spuna ceea ce simt. Acest lucru este adevarat pentru sentimentele pe care le consideram negative. Singurele sentimente de care nu incercam sa-i indepartam pe copii sunt cele pozitive: dragoste, afectiune, etc. Pina in prezent nu am vazut vreo mama impiedicind-ul pe copil sa-i spuna: “Te iubesc”
De ce aceasta atitudine din partea parintilor? De ce nu le dam voie copiilor nostrii sa-si exprime si sentimentele negative? Motivul este simplu. Fara indoiala atunci cind am fost copii, nici noi nu le puteam exterioriza. Si asa, fara voie, transmitem copiilor aceleasi inhibitii psihologice.
Ar trebui sa dam copiilor toata libertatea pentru a-si exprima sentimentele, atit cele rele, cit si cele bune. Daca nu-i lasam sa se elibereze de furie si ostilitate, nu va mai ramine loc pentru dragoste si afectiune.
Sentimentele reprimate favorizeaza o sanatate mentala defectuoasa. Ca regula generala, trebuie sa stim ca ai nostrii copii se exteriorizeaza pina in momentul in care le cerem sa ascunda ceea ce simt. Din aceasta cauza, doi copii se pot bate intr-o seara si pot deveni cei mai buni prieteni a doua zi dimineata. Din contra, daca parintii lor se cearta intre ei, pot ramine certati o buna perioada de timp.
Adultii care au probleme psihologice, invata gratie psihoterapiei, inainte de orice alt ceva, sa-si exprime normal sentimentele. Daca ar fi invatat asta de cind erau copii, nu ar mai fi ajuns sa aiba probleme la virsta adulta.
Copiii nu pot sa reprime numai anumite sentimente. Daca ii invatam sa-si reprime teama sau minia, vom sfirsi prin a-i invata, in mod inconstient, sa-si reprime si sentimentele de dragoste si afectiune. Copiilor nu le este suficient sa poata explica ce se intimpla cu ei. Trebuie deasemenea sa fie convinsi ca parintii inteleg intradevar afectivitatea lor. Cind sunt nefericiti, nervosi sau vexati, ei doresc sa fie intelesi. Si cum aratam unui copil ca intelegem prin ce trece?
Puteti sa o faceti in mod superficial, spunindu-i: “ Stiu ce simti.” Dar este prea superficial si risca sa nu il convinga. Exista un mijloc mai sigur sa convingeti copilul ca intelegeti ce simte. Aceasta metoda a fost descoperita in anii 40 de catre psihologul Carl Rogers. Este ceea ce a numit “sentimente reflectate”…..aratati unei alte persoane ca intelegeti intradevar ceea ce simte, traducand sentimentele sale prin cuvintele dumneavoastra si afisindu-i-le ca si cum ati fi o oglinda. Este foarte usor cu copii de doi ani, deoarece puteti folosi aceleasi cuvinte pe care le-au folosit ei ca sa le exprime.
De exemplu: copilul dumneavoastra de doi anisori soseste plingind si foarte nervos si spune : “Jimmy m-a batuuut….” . In loc sa ii puneti fata in fata pe cei doi copii, sa incepeti un adevarat procedeu judiciar, cine a inceput, de ce, etc., mai bine adoptati alta tehnica. Tehnica sentimentelor reflectate va deposedeaza de rolul de arbitru. In locul sau, in momentul in care copilul vine si spune: “Jimmy m-a batut”, puteti raspunde cu un aer compatimitor: “Oh, Jimmy te-a batuuut…” sau “Esti furios ca Jimmy te-a batut” sau “ Te scoate din minti faptul ca Jimmy te bate, nu-i asa?” Cuvintele dumneavoastra traduc sentimentele copilului, deoarece trimitind inapoi copilului propriile sale sentimente, ii demonstrati prin aceasta ca intelegeti intradevar ceea ce simte.


TOTUL SE INTAMPLA INAINTE DE 6 ANI





Alina,mami de Mihnea-Octavian
varsta Octavian;

www.pampers.ro/ro_RO/baita/gallery_view.php?page=1&id=2753&from=search&keyword=PETRE" target="_blank">votati un super-bebelush !!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns shoshika spune:

Dianarus, multumesc! Ai dreptate! M-am gandit si eu ca din cauza asta e atat de agitat... dar bineinteles ca m-am gandit si la lovitura aia. Eu sper sa nu fie de la lovitura totusi...
N-am plecat la culcare inca... Muncesc la o selectie a pozelor din ultimul an (asta dupa ce-am facut o tocanita de cartofi).
Apropo de poze... stiti ce cadou le fac eu nasilor? Fotografii cu finutul lor... Incerc sa selectez pe luni cate-o poza, sa o printez si sa le adun pe toate intr-un album. Mi se pare potrivit mai ales ca unii nasi (avem 2 perechi) sunt destul de departe si-l vad la cateva luni...


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns shoshika spune:

Desiree, multumim pt informatii! Foarte interesant! Chiar am citit pana la sfarsit... Si iti multumesc si ca mi-ai amintit si de cartea asta. O am si eu pe calculator, dar apuc s-o deschid?!
Multumesc!


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns desiree spune:

quote:
Originally posted by shoshika

Desiree, multumim pt informatii! Foarte interesant! Chiar am citit pana la sfarsit... Si iti multumesc si ca mi-ai amintit si de cartea asta. O am si eu pe calculator, dar apuc s-o deschid?!
Multumesc!


Da o sansa acestei zile: sa fie cea mai frumoasa din viata ta... (Mark Twain)



pai io la ce sunt buna? aduc mamicilor care nu au timp sa citeasca ( decat forumul) un mic ajutor sa invete in timp ce se delecteaza


Alina,mami de Mihnea-Octavian
varsta Octavian;

www.pampers.ro/ro_RO/baita/gallery_view.php?page=1&id=2753&from=search&keyword=PETRE" target="_blank">votati un super-bebelush !!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns shoshika spune:



Toate astea... pentru Desiree!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns shoshika spune:

Daca tot m-a apucat vorbaria... acum 11 luni... ma chinuiam... sa nasc...
Iaca petrec singura pe-aici...
Va pup! Noapte buna!

PS: am rezolvat cu pozele. acum imi mai trebuie doar bani sa le pot scoate pe toate. s-au adunat mai multe decat ma asteptam...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ktrinel spune:

LA MULTI ANI DE SF ANDREI !!!!

PT TOTI ANDREII SI ANDREELE (inclusiv eu !!!


LA MULTI ANI ADA NATALIA SI KAAN CRISTIAN!! FELICITARI MAMICI BEBINUTA SI LEYLA!!!


asizabine ca veniti cu vesti bune.Denis arata f bine pt cate a suferit.

yagmur 150%???wow....dar ce randamente aveti frate....cool...eu sper la un 5% anul asta...adica de fapt nici nu sper, ca abia m-am angajat la ei, deci prima marire ar fi abia in 2009...

cam slaba actiunea pe aici...nu mai simt atmosfera de sarbatoare...ce se intampla? v-ati hotarat toate sa ne parasitzi? ...

aici ninge iar...desi nu e f multa zapada, dar tot atmosfera de iarna este...vad din ce in ce mai multe decoratii la case, luminitze...e "racoare"...si cand intram in casa obrajorii arata cam asa

in leg cu vaccinurile, eu nu am facut si nici nu voi face vaccinul anti-gripal...prefer sa ma "imunizez" cum pot, din surse proprii ..si nici Juliei nu i-as face vreodata. toti copii fac acele 4 vaccinuri aici la 1 an, nu a fost ceva special la noi...desi ma tot intreb de ce nu le-a pus pe toate intr=o doza , sa nu intepe de 4 ori.. deocamdata nu avem nici o reactie.


Ktrinel si Ana Julia (24.11.2006)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adinazot spune:

KTRINEL,LA MULTI ANI,ANDREEO!!!JULIA e totala,plesnaste de sanatate,iti vine sa musti din obrajii ei!!!

ADA,BEBINUTA sa iti traiasca minunea!!!
KAAN,LEILA sa va bucurati de odorul vostru!
Va dorim numai fericire si impliniri!!!

Tuturor ANDREELOR si ANDREILOR!!!

DESIREEf interesant materialul!

Adina si Alessia Maria(30.10.2006)
poze Alessia


"Life can give you a hundred reasons to cry,but you can give life a thousand reasons to smile"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lizzy spune:



desiree, m-am delectat. si nu e prima data.
cand am timp poate vin si cu comentarii, cele din propria-mi experienta, ca de citit... ciu-ciu



Marc (17.12.06) si Ianis (14.09.04)

Pozele noastre / www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=52587" target="_blank">Nasterea lui Ianis


www.helpsonia.com/" target="_blank">Pentru Sonia

Mergi la inceput