stress, emotivitate, neadaptare la gradi
Raspunsuri - Pagina 2
mamitzica spune:
Ma bag si eu in discutie-ce am observat la al meu(care are numai 2 ani jumate)e ca invata chestii in joaca.Ce vreau sa spun cu asta e ca nu il pune nimeni la masa sa-i spuna "acum face lectii"ci cinta sau se joaca si asa invata variate lucruri.De exemplu i-am luat saptamina trecuta o chestie cu alfabetul cintat si dupa 2 zile deja invatase singur jumate din alfabet.
Poate ca fetitei tale i se pare plictisitor sa stea intr-un loc sa invete si ar fii util sa gasesti o metoda amuzanta pentru ea.Desi multi romani considera ca in Nord America scoala e de nivel foarte jos,eu consider ca metodele lor sint mai naturale-totul e un joc,dar din acest joc invatam.
Probabil ca fetita ta este timida;nu stiu daca mutind-o la o alta gradinita e bine pentru ca abia s-a adaptat la asta.
Din mesajele tale poate gresesc dar mi se pare ca o compari prea mult cu ceilalti copii-cu totii ne dorim copilul nostru sa fie cel mai cel-dar ma intreb daca nu cumva simte ca te dezamageste,ca astepti prea mult de la ea.
A doua chestie aia cu urecheatul sau palmele-daca ea vrea sa dea inapoi a lovi i se pare raspunsul la palma primita.Si mie mi s-a intimplat sa-i mai trag una la fund cind a fost complect isteric si de necontrolat dar a fost metoda extrema;cred ca incercind sa-i explici unui copil ce are de facut sau de ce e mult mai benefic pentru toata lumea decit sa-i tragi una la fund.Crede-ma ca nu te condamn si nu judec metodele voastre ca parinti ci doar iti dau niste sugestii.
mariamunteanu spune:
quote:
Originally posted by sorana
Si la noi la gradi se fac "fise". Tot ceea ce se face la gradi este conform programei Ministerului Educatiei.
Personal sunt de parere ca este foarte mult, exagerat de mult dar raspunsul directoarei si al educatoarei este intotdeauna aceeasi "aceasta este programa Ministerului" "toate astea trebuie sa le stie copilul cand intra in clasa I".
Fata mea (acum la grupa mare, are 5 ani si 2 luni) face la "romana" notiuni ca "sinonime si antonime", recunoasterea literelor de tipar (de fapt ea a inceput deja sa citeasca, fara ca noi sa incercam sa o invatam) iar la matematica adunari si scaderi pana in 10, multimi, siruri crescatoare si descrescatoare, etc. In plus fata de mate si romana mai fac "cunoasterea mediului", "cunoasterea corpului" "educatie civica", "cerc de arte plastice", "muzica" etc. Pentru ca e gradi bi-lingva au si engleza intensiv. Mai au si optionale (germana, calculator, dans) - eu le-am refuzat ca mi se pare si asa prea mult dar pana la urma a tras fi-mea de mine si am inscris-o la calculator.
Pana acum copilul face fata dar eu nu lucrez deloc cu ea acasa, tocmai pentru a n-o stresa suplimentar. Pana la urma are doar 5 ani si ceea ce face la gradi e mai mult decat suficient asa ca acasa ne jucam, pictam, ne uitam la desene, in principiu face ce are ea chef!
Sorana si Monica (5 ani)
Mi se pare enorm, eu n-am facut asa ceva la gradi. Tin minte ca am invatat sa scriu abia la scoala la 7 ani, iar de multimi nici n-am auzit pana la scoala.Daca asta invata la 5 ani, ce vor invata in clasa I ?
Nu stiu cum se face aici mai tarziu pt ca baietii mei sunt in grupa cea mai mica la 2 ani 1/2, dar stiu ca le place la gradinita si au tot felul de activitati interesante.
Maria
turtita fermecata spune:
Cred ca sunt putin off-topic si-mi cer scuze, nu se va mai repeta.
Maria, la noi crizele au inceput mai serios o data cu gradi. Se manifesta foooaaarte interesant, adica tipa din suflet, se trantea pe jos, arunca jucariile si nu te puteai intelege cu ea. Chiar mi-aduc aminte de o dupa-masa in parc, cand din cauza ca n-am putut sa-i scot o castana din fantana arteziana, a fost un circ de se uita tot parcul la noi, eu i-am explicat intai frumos, apoi i-am zis ca eu nu vreau sa ma cert in parc, asa ca plec, si ea tipa mai tare, si se tinea de cracul meu, si lumea se uita ca la o mama rea care masocheste copilu',...ce mai, a fost de vis!
La inceput incercam sa-i explic atunci, pe loc. Nu mergea, pentru ca era fixata pe problema ei si nici nu cred ca ma auzea. Pe urma, am inceput s-o iau cu altceva, in paralel cu precizarea ca scandalul ma supara si eu nu vreau sa ma cert degeaba cu nimeni. Si cum ea tine foarte tare sa nu ma supar pe ea (ca stie ca daca ma supar, ies din camera si nu mai vb vreo cateva minute cu ea, nu mai citim vreo ora, nu ne mai jucam impreuna, de fapt cred ca nici forma sprancenelor mele nu-i place cand am cate un nerv 
), a mers.
Acu' e bine, o mai apuca toate alea cand nu-i iese cate ceva, si pe undeva o inteleg, ca si eu sunt asa, daca nu-mi iese imi vine sa ma dau cu capul de pereti, insa eu sunt mare si ma pot controla, iar pe ea cred ca o si sperie nervii pe care-i are.
Una peste alta, n-a ajutat la nimic morala in momentele alea, ci distragerea atentiei. Si statul de vorba mult, si explicatul ca are si ea dreptul, ca toti oamenii, sa fie nervoasa, atata vreme cat nu se manifesta in sensul lovirii ei sau a celorlalti, sau a distrugerii jucariilor.
Ar fi multe de zis, da' ne bagam peste alte probleme.
mariamunteanu spune:
Turtita, multumesc pt. explicatii. Cred ca aceste crize sunt inevitabile la un moment dat, am auzit ca multi copii le au. Si la noi mai apar, dar numai cand suntem intre noi - fata de straini baietii mei sunt intotdeauna cuminti.
Si la noi functioneaza tot cu distragerea atentiei, in rest nici o metoda nu reuseste.
Scuze pt. off-topic,
Maria
simali spune:
quote:
Din pacate la 3ani si 8luni a fost bagata la grupa mijlocie,la un loc cu copii cativa de varsta ei, restul mai mari-pana la 6 ani.
quote:
Eu cred ca majoritatea problemelor isi au sursa aici. Si baiatelul meu a fost intr-o grupa cu copii mai mari(mergeau la scoala in anul urmator iar el avea 5 ani). Exista unii copii care pusi in vecinatatea celor mai mari incearca sa tina pasul si se adapteaza foarte bine. Dar exista si copii perfectionisti sau mai sensibili. Ei nu vor sa fie ultimii, nu vor sa nu stie, nu inteleg de ce ceilati stiu (normal, au mai facut cifra aia si anul trecut), isi dau seama ca uneori se descurca mai prost si se sperie, cred ca este ceva in neregula cu ei. Se uita in sus la mama si-i vad privirea dezaprobatoare. Si nici nu pooti sa fii altfel cata vreme vezi ca NU VREA. Atunci te trezesti ca nu mai vor sa faca nimic si devin din ce in ce mai anxiosi. Cam 7 luni cat a stat la aceasta gradinita, cuvantul de ordine la el a fost "nu vreau".
Este foarte usor sa spui "dar lasa-l in pace si nu-l mai forta". Dar numai pentru cine nu stie cum este sa te duci la gradi si vezi caietul gol al copilului tau sau cu niste mazgalituri urate, sau gaurit cu ceva ascutit, sau vezi cum, la "colorati puisorul" a luat o culoare neagra si a mazgalit puisorul peste tot. Caietele mazgalite ale copilului tau ies in evidenta de la o posta. Si tu stii ca el stie ca un pui e galben, ca stie culorile, ca bine, nu vrea sa coloreze, dar macar daca-l mazgalea cu galben!!! Si el pare sa fie singurul intr-un continuu protest. Si trec zilele si nimic nu se schimba, iar pe tine te apuca disperarea, pentru ca nu stii cum sa ajuti. De fier sa fii si nu poti sa nu remarci in fata lui "puiul parca era galben, nu? De ce te-ai gandit sa colorezi cu negru?". Sau "caietul este facut pentru scris, de ce l-ai gaurit?".
Dar vestea buna este ca daca ai rabdare, totul trece. Daca duci copilul intr-o clasa cu altii de varsta lui, vei vedea cum, dupa ce reia in prima faza aceleasi scheme, incet incet situatia se normalizeaza. Intr-o zi, brusc, copilul tau ia creionul in mana si face ceea ce fac si ceilati copii. Ca si cum s-ar fi plictisit de un joc vechi.
alice
buciurlerica spune:
Draga Simali, ai inteleles exact frustrarea mea de mama dar si in ceea ce priveste copilul. Citind randurile tale aveam impresia ca este vorba de fetita mea, doar ca a mea era si mai mica-doar trei ani si 8 luni-la inceputul gradinitei. Intr-adevar, copilul s-a descurajat de la bun inceput.
Eu mi-am dorit-o f.mult, si am obtinut-o f.greu, si recunosc am gresit cocolosind-o . De ex., ea nefiind o mancacioasa, i-am dat noi sa manance -ma refer la mancarea gatita. La gradi era autoservire, ea statea si se uita cum mananca ceilalti. O singura educatoare, ingrijitoare f.putine, deci decalajul a plecat de la bun inceput, si chiar cu mancatul, imbracatul apoi lucrul cu creionul, etc.Doamna educatoare nu are prin definitie prea multa rabdare,si a fost singura pe toata ziua in primul an de gradi, daramite cu un copil neputincios ca al meu.Cred ca s-au pronuntat si cuvinte gen "codas" si intr-adevar s-a descurajat si a devenit anxioasa. Eu vazand ca la gradi nu face, am inceput sa lucrez cu ea si asa cum spuneai si tu de multe ori mi-a vazut privirea dezaprobatoare sau am criticat -o.Eu o si laud o si critic. Desigur ca 'nu vreau' este la ordinea zilei.Pe langa faptul ca s-a vazut mai neputincioasa, ca nu a avut in educatoare o persoana mai mamoasa sau mai pe placul ei a luat cunostinta si cu violenta celorlalti copii. A incasat-o sau a asistat la scene. Ea nu ridica mana la nici un copil, nici macar cand este in legitima aparare nu isi manifesta protestul decat rozandu-si unghiile. Daca eu am educat-o sa nu bata, sa nu ridice mana, vazand-o moale am inceput sa ii spun 'mama, daca un copil te bate, dai si tu; te duci la doamna si-i spui,' etc. Ea tace, si nu spune nimic, isi roade unghiile, sau o data si-a muscat buza.Frustrarile acestea acumulate, se aduna multe, si acasa, cu familia, face tot ce la gradi nu are curaj. Ridica mana, intoarce vorba, tipa. Desigur si noi ne enervam, mai tipam si noi, aplicam pedepse gen luat papusile pentru o perioada, pus copilul la colt sau in baie pana se linisteste. Oricum, ne este greu pentru ca nu mai stim cand sa apasam pe pedala si cand nu, cum e bine si cum nu. Este limpede ca se simte stinghera in tovarasia copiilor la gradi, mai ales cand sunt multi si mai ales a unor copii. Dupa primul an ne-am gandit sa schimbam gradi. Am tot cautat chiar in vacanta de vara am dus-o la o gradi particulara pentru vreo 2 saptamani. Nu erau decat 3 copii in toata gradi-era noua- si aceia mai mici ca ea. Ii placea, pentru ca era o gradi frumoasa, si nu era concurenta pe jucarii, dar a luat gradinita aceea ca pe un loc de joaca. Din pacate, nu ne putem permite sa o ducem la o gradi particulara la program lung. Alta gradi de stat insemnau tot f.multi copii intr-o grupa. Ne-am gandit ca de bine rau pe copiii di grupa ei ii cunoaste deja, si ca va veni si o a doua educatoare. Intr-adevar a venit, si este o persoana tanara, care nu o lasa in plata domnului, ci sta mai mult cu ea si nu o lasa pana nu lucreaza sau mananca, sau o pune sa spuna poezia pana o zice tare. Oricum se implica mai mult si in ea imi este nadejdea ca sa isi mai dea si fata mea drumul. In curand vom aniversa implinirea a 5 ani de viata si vor veni copii de la gradi, tot in ideea de a se simti bine cu ei la gradi. Sper ca va fi bine. Tu, Simali, ai schimbat gradi sau a inceput copilul scoala?
simali spune:
quote:
Tu, Simali, ai schimbat gradi sau a inceput copilul scoala?
quote:
Am schimbat gradi (era o particulara la care grupa mijlocie, mare si pregatitoare erau tot acelasi lucru) si ne-am inscris la o gradinita de stat dar la grupa lui de varsta.
Anul trecut, la gradinita la care este acum (el e la anul pregatitor) avea printre colegi si copii de 5 ani (mamele lor le cunosteau pe educatoare si au tinut mortis sa-i inscrie la grupa aceea). Chiar i-am urmarit o perioada, de curiozitate, sa vad cum se adapteaza. Ei bine, nu faceau fata. In primul rand erau mai mici cu un cap decat toti ceilalti, de aici poti sa-ti imaginezi ca erau tratati drept "cantitate neglijabila". In al doilea rand nu faceau fata cu "lectiile". Se vedea din lucrarile lor. Anul acesta i-au multat la ceeasi gradinita dar la grupa lor corespunzatoare de varsta. Este ceva ce poti sa faci si tu.
Intreab-o pe fetita ta daca are prieteni. Daca tragi concluzia ca nu exista nici un copil in clasa cu care sa se joace constant (nu o fetita cu care sa vrea ea sa se joace) nu-ti mai fa griji ca schimba colectivul. Gaseste-i o educatoare draguta la grupa mijlocie si muta copilul. In felul acesta are sanse sa termine anul pregatitor cu copii de varsta ei, cine stie, poate cu unii va ajunge chiar colega la scoala.
Imi aduc aminte ce aiurea a fost serbarea de "adio gradinita" la care a trebuit sa participe copilul meu in ciuda faptului ca el mai avea doi ani pana la scoala!!!
alice
ni-na spune:
Si eu din motive independente de vointa mea l-am dat de la inceput la grupa mare.A urmat pregatitoarea,apoi iarasi grupa mare si acum pregatitoarea.De anul trecut cand a ajuns la grupa potrivita varstei a evoluat fenomenal.Nici el nu era prieten cu creionul la 5 ani si nu picta decat peretii.Asculta fetele ca mare dreptate au.
Saso spune:
va salut fetelor.
si eu la voi in gasca! tot asa am o fetita care acum are 4 ani si 7 luni anul trecut la 3 ani si 5 luni am inceput gradinita! a fost ca la toti copii.. la inceput i-a placut apoi, a vazut ca e mai comod sa stai si sa dormi si sa nu pleci nicaieri dimineata. asa am avut vre-o 2 sapt tot asa prin oct anul trecut in care a rioostat ca nu mai mkerge la gradi apoi totul a decurs normal mergea fara scandal si chiar ii placea!
anul asta la ac gradi.. nu-i mai place! am schimbat gradinita, am facut tot ce a zis ea.. si azi dim imi spune ca de fapt ea nu mai vrea la nici o gardinita ca mai bine sa o invat eu tot ce stiu.
nu mai stiu cum sa vb cu binisorul sau cum sa fac . am fost acolo am stat cu ea.. dar ea nu vrea sa stea acolo numai daca stau si eu cu ea.am stat 2 zile la noua gradi! doamna e chiar draguta
acuma .. despre celelate : cu adultii e mult mai prietenoasa decit cu copii. copii spune ea ca o plictisesc ca nu stiu nimic.
de aia .. o vrea pe educatoare numai pt ea. si asta nu se poate. si de aia nu mai vrea sa mearga. nu vrea sa accepte jocurile altor copii. uraste daca cineva o impinge sau ii i-a jucaria din mina. se joaca doar cu copii mai mari.. vecina noastra are 6 ani si 2 luni e tot fetita si au jocuri cu animale pe care la spla le panseaza daca sint ranite etc. nu se prea joaca cu papusile sau mai bine zis doar cu cele mici de la playmobil.. daca sint si animalele lor prin preajma.
acum eu nu mai pot nu mai stiu ce sa fac.
oare sa ajungem la faza ,cu lasatul copilului acolo si noapte buna?
sa nu ma mai intereseze ca nu vrea.
ma santajeaza pe mine?
eu nu suport sa o cert sa o bat .. sau sa o pedepsesc. pina acum .. am descurcat toate situatiile numai cu blindete si explicatii.. si mers.. dar acum sint depasita! NU VREA LA GRADI!
o iubesc din tot sufletul si nu stiu cum sa mai procedez. nu vreau sa-i produc traume. vreau sa fie fericita .
AJUTATI-MA
simali spune:
quote:
eu nu suport sa o cert sa o bat .. sau sa o pedepsesc. pina acum .. am descurcat toate situatiile numai cu blindete si explicatii.. si mers.. dar acum sint depasita! NU VREA LA GRADI!
quote:
Va vani, mult mai devreme decat crezi, momentul in care va spune "nu vreu la scoala" sau "nu vreau sa-mi fac lectiile".
Gradinita este o pregatire, ceva ce face trecerea mai usoara de la viata de copil fara nici un fel de griji la viata responsabila.
Copilul tau iti spune de fapt "nu vreau sa cresc, nu sunt pregatita pentru asta". Si iata o doleanta pe care tu nu o poti indeplini. Exact asa cum baiatul meu voia in copilaria mica sa bage obiecte mari pe gauri mici si se enerva ingrozitor ca noi nu putem sa invingem legile fizicii pentru el. Uneori copiii pot fi absurzi sau exagerati in cererile lor. Pentru ca nu inteleg lumea in care traiesc si nu pricep legile dupa care este ea guvernata. Si treaba noastra, ca parinti, este sa le explicam cum sta treaba.
Daca in ciuda faptului ca plange ca nu vrea la gradinita, tu o duci totusi pentru ca este la varsta potrivita, arati copilului ca lumea este asa, si ca tu nu poti sa faci nimic sa o schimbi. Ea va trebui sa accepte si realitati care nu-i plac.
Incercati ca dimineata sa pleacti toti din casa impreuna cu ea. Fetita va vedea ca uite, nu ramane nimeni acasa. Toti au treburile lor, iar treaba ei este sa mearga la gradinita. Daca ar vrea sa ramana acasa ar trebui sa ramana singura.
Dar inainte de toate trebuie sa te convingi ca gradinita la care duci cpilul este potrivita. DE multe ori m-am gandit ca la baza tuturor neadaptarilor este copilul meu. Dar cand m-am distantat putin de problema am vazut ca-mi scapau cateva detalii esentiale si ca bietul copil avea perfecta dreptate.
Citez din memorie din Dr. Spock "cum sa alegi gradinita potrivita"
- sunt spatiile largi, aerisite si luminoase?
- prefera educatoarele sa vorbeasca mai degraba cu fiecare copil in parte decat cu intregul grup?
- se duce copilul cu incredere spre educatoare cand are o problema?
- educatoarea are puterea sa asculte?
- sunt programe interesante, menite sa atraga copilul?
Si asta este de la mine: este el in grupa de varsta potrivita?
alice