Copiluti de mai-iunie 2005 (57)
Raspunsuri - Pagina 11
gabitzam spune:
Hei, va multumesc frumos la toate si va dau un pupic la fiecare in numele lui Andrei 
Dimineata s-a sculat razand si m-am trezit cu el foarte vesel in mijlocul casei, cu Winnie in mana.
A primit cadourile si a fost foarte fericit, n-a mai avut rabdare sa-l imbrac, alerga in funduletul gol prin casa si radea. I-am luat o locomotiva Thomas si zicea "tenu...uuu...uuu...". I-a luat si Dora, bona lui, o masinuta cu chestii demontabile pe ea si cu o surubelnita in dotare, sa inceapa surubareala de pe acum. Si mai capata si dupamiaza de la nasi-sa inca ceva 
Cresterea copiilor este in parte bucurie, in parte razboi de guerilla
gabitzam spune:
Margott, zi-ne mai multe despre David, mi-e dor sa-l mai vad in pozici.
Nelia, bine ai venit acasa cu Lisandru. Zi-ne cand ai timp primele impresii cu bebe mic acasa, cum au reactionat fetele, cum te descurci.
Cresterea copiilor este in parte bucurie, in parte razboi de guerilla
Florentina G spune:
La Multi Ani Andreelor si Andreilor!
Sa aveti parte de mult noroc si sanatate cat cuprinde!
Nelia, bun venit acasa! Ma bucur ca totul s-a terminat cu bine si abia astept sa vad poze cu voi!
Mygirl, ce vaccin se face la 2 jumate? E obligatoriu? Eu habar n-am avut... n-am mai dat pe la medica de familie de cand i-am facut lui Patrick vaccinul la 6 luni.
Maya e bolnava... de trei zile vomita si face febra cu frisoane. Am fost la Budimex ieri, se pare ca are o viroza combinata cu o indigestie pe care a facut-o luni de la niste paste cu pui si smantana.
E asa de scumpa... ieri a facut febra 39.9 si dupa ce a stat in pat vreo jumatate de ora m-am trezit cu ea in camera unde incercam sa il culc pe Patrick, cica "mi-a scazut febra acum, gata, mi-am revenit!"
A facut si u herpes pe obraz, langa gurita, de la febra presupun, cu ce as putea sa dau pe el?
Va pup pe toate... imi pare rau ca nu pot sa stau mai mult!
Tina, mami de 
Patrick si 
Maya
www.nuntadelux.ro
Mercedes spune:
Sanatate bolnaviorilor, sa va refaceti repede repede.
La multi ani si Andreilor scuze am uitat sa i felicit si pe ei.
Este obligatoriu acel vaccin de 2 ani jumate si de fapt ultimul primit la cab med de familie. Urmatorul vaccin din schema de la stat este cel de la 7 ani la scoala. Stiu ca e cam nasol dar tb sa trecem si peste asta, bia va primi dupa 15 decembrie.
Fetele fiti atente sa lasati o luna sa treaca intre 2 vaccinari asta daca cummva le ati facut vaccinul antigripal in noiembrie. sa lasati sa treaca 30 de zile si doar apoi sa i vaccinati.
gabitzam- iti doresti ca bebe din burtica sa fie o ea asai?
Apropo de asta primul nostru copilas l am fi dorit sa fie fata atat eu cat si sotul si a iesit cristi. Si in ziua de azi unii mai imi spun ca are trasaturile de pe fata f fine de fetita. Na asta e...
nelia spune:
Am reusit sa pun www.dropshots.com/aurice" target="_blank">poze!
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/day.php?userid=132493&cdate=20070505&ctime=090808" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/day.php?userid=132493&cdate=20070530&ctime=103800" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/aurice#date/2007-11-26/18:33:35" target="_blank">LISANDRU
saryta spune:
LA MULTI ANI! pt. toti Andreii si Andreele
Nelia - sa-ti traiasca copilasii ... sunt minunati, iar Lisandru este o minunatie de baietel. Am vazut un tatic mandru cu cele 2 fete cucuiete si cu printisorul cel mic. Tu arati super bine ... iti prieste sa fii mamica de 3 ingerasi. Multa sanatate si rabdare.
Mariana - mamicuta de 3 
- ANDRA, SARA si ANTONIA(21.11.2006)
mygirl spune:
Florentina, vaccinul face parte din schema obligatorie si se face intre 30-35 luni. Noi am ales sa-l facem acum ca e totul in regula. Multa sanatate ptr Maya, scumpa de ea cum te-a anuntat ca e mai bine.
Mercedes, si mie mi-a fost teama de reactia la vaccin, citisem tot felul de minunatii despre el...dar a fost ok, a plans mai mult de teama intzepaturii, seara a mai amintit un pic ca o doare buba dar a refuzat sa-i pun compresa rece, i-am dat nurofen si azi mi-a spus femeia ca a amintit o data ca are buba la piciorus dar nu a mai avut alta reactie. Sa speram ca am scapat!
Nelia, am vazut frumusete de baiat, parca-l vad peste cativa ani cum va alerga fetele! Aveti o familie minunata , sa fiti sanatosi, ca fericiti sigur sunteti, se vede pe fetzele voastre!
Oana,
de 
Alexandra-Elena (18 mai 2005)
Ada_74 spune:
Nelia, bine ati venit acasa! Felicitari, sa va bucurati de Lisandru si sa va aduca numai bucurii.
LA MULTI ANI ANDREEA SI ANDREI! Sanatate si fericire cat cuprinde!
Ada_74 spune:
Io-te ca a plecat mesajul singur!
Voiam sa va mai spun de Sergiu, doar ce ziceam ca am scapat de rosu in gat si am dat peste o otita bilaterala. Asa ca serveste iar antibiotic. Saracutul a stat toata ziua numai la orizontala, cum il ridicam putin se lua cu mainile de urechi si urla. Noroc cu sora mea si cu nepotul meu, ea l-a tinut juma' de zi in brate, in masina, pana cand am gasit un doctor, iar nepotelul a fost ocupat sa-l inveseleasca. Bineinteles ca dr de familie nu mai avea program, iar 'celebra' dr. Munteanu nu ne-a primit ca nu aveam programare. Si l-a vazut nemernica cum zacea la mine in brate.
Laura, multumesc, am rezolvat-o la policlinica cu plata, nu stiu cum naiba nu mi-a trecut prin cap de la inceput. Inca mai stau cu grija, ca are si alte simptome care nu au legatura cu otita (somnolenta, il supara lumina si toata ziua nu a mancat nimic, a baut doar o cana cu lapte), dar dr. a fost de acord sa mai astept o zi, sa vad cum raspunde la tratament. Ma trimisese sa-i fac si un consult la urgenta spitalului de boli contagioase, dar mi-a fost frica de aia, sa nu se grabeasca sa-i faca repede o punctie (am patit-o pe pielea mea).
Va pup si petrecere frumoasa in seara asta daca aveti sarbatoriti. Noi am ratat una azi (prietena lui Sergiu, care face 3 ani) si probabil si pe cea de maine (fata sora-mii, care tot azi implineste 3 ani).
Lili
nelia spune:
Buna dimineata din nou la cafeluta obisnuita... mai diluata, mai mica, dar a ramas la locul ei!
Multumesc mult pentru comentarii, m-am emotionat si eu citindu-le... Ma uit la poze si nu-mi vine sa cred ca sint toti ai mei!
Acum am un pic de timp pentru ca i-am vazut in sfirsit pregatiti si iesiti din casa pe cei trei mai mari, Lisandru doarme, nu stiu pentru cit timp, dar scriu in word si il voi posta cind il termin... Voi stiti mai putin, fetele de la Sezatoare cunosc mai bine framintarile noastre legate de ceea ce vom face dupa ce se naste bebe, erau mai multe variante... ei, am ales-o pe cea cu serviciul de la 9 la 14, ca sa nu simtim nici prea mare lipsa la bani, cu alocatia si cu marirea de salariu obtinuta luna trecuta, iesim tot unde eram si inainte. Deci, Octav s-a dus la servici, ca e liniste si bine acasa si e pacat sa piarda niste bani, se va duce de la 9 la 2, sa fie disponibil pentru fete dimineata si dupa-amiaza ca sa se ocupe el mai mult de ele.
Voi incepe cu scurta poveste a nasterii (Androix, iti mai aduci aminte unde ai dat peste celelalte doua!?! Ca le-as pune si eu undeva, la pastrare..) Mare lucru nu am de povestit, pentru ca, asa cum am spus, totul a fost din scurt... Dupa ce simbata si duminica am avut un fel de contractii neregulate si nedureroase, simbata insotite chiar de o stare de rau, luni de dimineata m-am simtit dintr-o data foarte bine: usoara ca un fulg, cu chef de treaba, zimbitoare, m-am spalat, m-am ferchezuit, m-am machiat (!!!), am facut poze la burtica, am stat de vorba cu voi... Si, tinind cont de faptul ca Octav era sigur de vreo saptamina ca nasc luni si de ceea ce a zis doctorul la ultima vizita, cind ma plingeam cite ma dor, ca atunci cind ma voi simti foarte bine... nasc... pe undeva aveam si eu o presimtire ca mult nu mai e. M-am dus dupa fete, am stat un pic la aer, in parc, am venit pe jos acasa. Pe drum, Agata ma intreaba daca e adevarat ca bebelusii pot iesi din burta si printr-o operatie, ia mama ceva ca sa nu simta nimic si doctorul taie burta si il scoate pe bebe pentru ca nu era bine asezat ca sa iasa singur (va dati seama ce discutii au copiii de 6 ani si ceva la scoala, in pauze!). Ii spun ca da, ii explic toata procedura in cuvinte cit mai simple si ea imi spune ca tare ar vrea ca bebe sa iasa singur, cum au iesit si ele si sa nu-mi taie doctorul burta. Ma intreaba cind iese bebe, ii spun ca miercuri ar trebui, dar nu se stie, poate iesi mai devreme, dar poate iesi mai tirziu, iar Agata concluzioneaza scurt ca s-a cam plictisit sa il astepte si ca ea vrea sa iasa astazi... Zimbesc si ne vedem mai departe de programul nostru: ajungem acasa, le dau sa pape, facem lectiile, ne jucam, vine tati si le preia iar eu plec la curs. Acolo aflu ca trebuie sa stau patru ore in loc de trei (recuperarea de dupa greva), ma apuca un pic panica si ma gindesc daca am facut bine ca am venit, ca poate era mai bine sa stau acasa. Incepe cursul si uit de framintari, dar pe la 10 simt ca se intimpla ceva, bebe e mai agitat, nu ma doare inca nimic, dar dupa ultima vizita la toaleta, ceva e... altfel. Ma hotarasc totusi sa plec inainte de sfirsitul cursului, ii spun profesoarei si ies. Ajunsa la metrou, il sun pe Octav sa se pregateasca totusi, ca simt ca sint pe aproape. Ma urc in metrou cu o oarecare frica, dar ma gindesc ca nu e decit un sfert de ora si inca cinci minute pina acasa si apoi sint linga Octav, deci in siguranta. Ies de la metrou si dau nas in nas cu o vreme... ploua cu gheata sau ningea cu apa, ca nu pot sa precizez si batea un vint din ala canadian, pe la toate colturile. Ajung in sfirsit acasa unde gasesc o Agata adormita, dar un tati obosit de agitatia Tudorei, care ziceai ca are un motoras la gurita si altul la fundulet. Imi sare in brate, ba ma pupa, ba ma ciupea, imi tot spunea tot timpul bita mine (iubita mea), nu mai vrea sa doarma linga tati, vrea cu mami... pe la 10.45 reusesc in sfirsit sa-i opresc motorasele si imi adoarme epuizata in brate. Ma duc sa-mi incalzesc un castron de ciorbita la care visasem toata dupa-amiaza, apuc sa iau citeva linguri si, cind ma ridic sa-mi mai iau o felie de piine, simt ca e gata, nasc... Nu pot sa spun exact de ce am simtit asta, ca nu era vreun semn anume, dar asa mi-am zis: nasc! Ma duc spre dormitor, cu gindul sa-i spun lui Octav ca ar fi bine sa ne pregatim totusi, dar pina ajung acolo se schimba multe... Incep sa simt si fizic ca nasc, ma uit la ceas, e 10.50, am o prima contractie usor dureroasa, il trezesc incet si ii soptesc ca vine, el ma intreaba cine si apoi sare din pat ca ars... am o a doua contractie, ma uit la ceas, e 11... Ne gindim ca ar trebui sa trezim fetele si sa le imbracam, dar simt cum incepe sa curga ceva, nu era chiar apa, dar ceva era... ma duc spre baie sa fac un dus, dar deodata imi dau seama ca nu voi avea timp nici sa ma spal, nici sa le sculam si pregatim pe fete, contractiile nu sint foarte dureroase, dar sint la 5 minute, simt ca ma dilat... intru in panica si ii spun lui Octav sa sune pe oricine dintre prietenii care stau mai aproape si sa vina repede-repede. M-am gindit si ca le speriem pe fete si la vremea de afara, dar pe undeva eram sigura ca erau prea multe de facut si noi trebuia sa iesim din casa cit mai repede, daca voiam sa nasc in spital. Gasim o prietena disponibila, la 11.30 e la noi, la 11.40 eram in sfirsit in masina, cu contractii serioase si regulate din 3 in 3 minute, nu din alea insuportabile, dar destul de dureroase. La 11.50 intram in spital, ajungem la etajul dorit, dau copia dupa dosarul medical si toti se apuca sa completeze fise... Disperata, ii fac semn lui Octav si ii spun sa le transmita doamnelor ca eu nu cred ca e timp de completat formulare, ca le rog sa nu se uite ca abia am venit, ca eu nasc repede... Ele zic ca mine, dar fac ca ele, doar nu tipam de durere si nici nu aveam apa rupta. Pina la urma ma vad instalata intr-un salon, schimbata, aranjata in pat, ma uit la ceas: 12.05. Contractiile sint tot la 3 minute, dar mai dureroase, inca suportabile, ceea ce le face pe cele care se invirteau in jurul meu sa nu schimbe deloc viteza cu care ma pregateau, asa ca sint nevoita sa le mai rog inca o data sa se miste mai repede ca nasc. Se uita la mine cu atitudinea lasa, ca stim noi mai bine... Una din ele imi explica ca trebuie sa asteptam, ca poate dura si doua ore pina se intimpla ceva (la altii doamna, spune Octav, care intrase si el in panica, stia el ce stia). Ma intreaba daca vreau epidurala sau nu, eu ii zic ca e prea tirziu, nu va avea timp sa prinda, din nou se uita la mine cu acel aer atoatestiutor... Intre timp vine doctorita de garda, se pregateste sa ma consulte: dilatatie 6! Woau! Ceasul arata 12.15, le vad cum incep sa se miste in viteza, ma pregatesc, incep contractiile insuportabile, una din infirmiere imi spune ca ele pleaca si imi arata butonul pe care sa apas cind simt ca apasa pe fund... O apuc de mina disperata si ii spun: acum!!! Nu ma crede, imi repeta ca atunci cind apasa tare pe fund, eu ii spun iar ca acum, o intoarce totusi pe doctorita din usa, eu ma uit la ceas - e 12.20, aceasta se uita din nou si ii aud vocea gituita de emotie (era tinara si neexperimentata si se vedea ca am luat-o prin surprindere): naste, se vede capul... are parul negru!!! Se aduna toti in jurul meu, imping o data, o infirmiera numara, respir, inca o data, numara din nou, respir si inca o data... si gata!!! A iesit!!! Ma uit la ceas: 12.27. Sapte minute de durere crunta, urmate de unul de fericire maxima: mi-l dau in brate!!! Asa ud si murdar de toate alea, tati ii taie cordonul, eu il controlez ca vad daca are ce stiam eu intre picioare (ca sa ma linistesc)... si apoi imi dau lacrimile... era atit de mic si de frumos!!! Celor din jurul meu inca nu le venea sa creada ca se terminase si parca nici mie! Printre felicitari, aud pe cineva intrebind daca avem nume: eu raspund nu, sotul da! Ma uit la el mirata, avusesem noi o discutie mica in jurul unuia dintre nume, dar ramasese in coada de peste si altul nu mai aparuse. Si il aud pe Octav: Lisandru! Ma uit la mogildeata din brate, repet Lisandru... si spun da, Lisandru, asta e! Mi s-a parut in acel moment, asa cum imi spusese cineva la Sezatoarea canadiana, ca era cel mai frumos nume pentru cel mai frumos copil! Mi-l iau pentru primul consult, nu reuseau sa-l curete de secretii si nu plingea, scosese un scincet, dar toti asteptam mai mult. Intreb ce se intimpla, mi se spune ca e normal, pentru ca a iesit atit de repede nu a apucat pe traseu sa respire si acum trebuie curatat bine de secretii. Mai aud un scincet, dar nu putea fi numit plins, desi cei care il ingrijeau isi terminasera treaba. Infirmiera principala il ia, il infasoara bine in scutecel si mi-l pune in brate: nu plinge, de ce sa plinga, e un copil fericit, nu a suferit la nastere, a iesit fara traume, acum e in brate la mami, de ce ar plinge!?! Mi-l da, era si mai mic asa infasat, isi sugea de zor minutele, asa ca ii pun titzica la gurita si surpriza, o ia la tzocait ca si cum asta facea de cind lumea. Ma transfera in salon cu minunea in brate, motzaind cu titzica in gurita, tati il ia si pleaca la primul consult detaliat, iar eu ma relaxez zimbind fericita: s-a terminat!!!
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/day.php?userid=132493&cdate=20070505&ctime=090808" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/day.php?userid=132493&cdate=20070530&ctime=103800" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/aurice#date/2007-11-26/18:33:35" target="_blank">LISANDRU