Pana cand moartea ne va desparti?
Raspunsuri - Pagina 7
gabi25 spune:
E grele neica....e grele!
Nici nu stiu cum sa incep si ce sa spun...... noi avem 7 ani si un strop de casatorie, doi copii de 6 respectiv 2 ani si jumatate. Am luat casa.....vai viata ca platim pentru ea 35 de ani, dar e cuibul nostru.
Pana aici ati spune ca e totul bine si frumos....depinde din ce punct privesti. El e un om bun.....prea bun uneori....isi iubeste copii ca pe ochii din cap.Dar....nu cred sa fie casnicii fara cate un "dar".......ma simt singura in casnicie....pe el problemele financiare l-au facut sa se inchida in el....orice ar fi nu vorbeste cu mine. Sunt momente in care ma intreb totusi daca eu am sot, ca pare rupt de ce se intampla in jurul lui. Daca eu spun ca avem o problema de comunicare el imi da replica ca nu sunt normala...ce problema, sa il las cu ale lui.
Eu sunt un om cu probleme...recunosc, doar am crescut intr-o casa cu un tata vitreg....cu batai cumplite, am fost un copil (aveam 4 ani) abuzat de un var....dar incerc sa ma mentin pe linia de plutire, vreau ca puii mei sa creasca intr-un mediu calm, sa ajunga niste adulti echilibrati....doar ca am senzatia ca uneori ma lupt cu morile de vant. Am zile in care nu ma mai pot preface ca totul e bine in casa noastra, si apoi sa ajung acasa si sa il vad iar incruntat si abia daca scoate cate un cuvant....ca nu se dezlipeste de calculator sau de canapea.
Nu pot sa nu ma simt vinovata si sa ma intreb ce as mai putea face.
Prietenele mele il incomodeaza....daca lui i s-a parut ca i-au spus ceva ce l-a deranjat....dar eu am primit jigniri crude de la prietenii lui din burlacie si cu toate astea am plecat capul si ei vin in continuare linistiti in casa noastra.
Mama soacra ne-a ajutat cate putin anul asta cu copii, acum e de 3 saptamani la noi si maine va pleca cu cea mica la ea acasa si zilele astea mi-a tot spus ca nici ea nu isi da seama de ce e asa....nu il intelege!
Atunci...eu ce sa fac....ce sa inteleg! Mi-e asa de greu.
Camelia mami de Rares Petru (04.07.2002) si Daria Maria (17.05.2006)
www.youngnutrition.net/member/tickers/31540/ticker4.png[/img][/url]" target="_blank">Evolutie Daria
www.flickr.com/photos/47782891@N00/" target="_blank">Poze
teodraghici spune:
Asa multe surprize mi-a oferit mie viata incat nu pot spune absolut nimic.
Suntem impreuna de mai mult de jumatate din viata mea (
), dar asta nu inseamna ca vom fi impreuna pana la moarte...
Pana una alta, om trai si om vedea!
Malinka spune:
mda, pana cand moartea ne va desparti...sau cine stie ce altceva...:)
noi avem 2 ani si jumatate de casnicie, si inca 3 de convietuire si destule probleme de cuplu dar, cu toate astea, nu ma gandesc ca va urma o despartire candva...pentru ca intotdeauna, chiar si in timpul unei certe, mintea mea super rationala imi spune ca e alegerea mea, ca eu am vrut sa fiu cu el si ca el e ceea ce am vrut si ca...o cearta e doar o cearta, nu-i sfarsitul lumii si nici al casniciei...si, pana una alta, avem si momentele noastre frumoase...multe...dar, cel mai important, avem mica noastra minune, pe marc alexis...suntem o familie, cu bune si cu rele...
Mami Loredana 
si 
Marc Alexis, o minune de copil...
Povestea minunii mele
Aici vedeti poze cu noi
Intre noi, baimarencele
lisaelisa spune:
Oricata iubire si intelegere ar fi in primii ani de casnicie, nu poti stii niciodata ce surprize iti rezerva viata.
Nu poti decat sa speri ca totul va fi bine. 
lisaelisa
mami de ingeras dragalas
Mihaela1171 spune:
'Pana cand moartea ne va desparti' nu mai cred de mult in asta....oamenii se schimba atat de mult pe masura ce trece timpul, si din pacate cateodata in directii diametral opuse, si nu in sens negativ; sunt casatorita de 13 ani, iar dupa toata aceasta perioada ma uit la noi si....nu mai recunosc acelasi cuplu; cred ca acest concept este depasit de mult; de asemenea mai cred si ca trebuie sa luptam pentru casnicia noastra, dar uneori pur si si simplu nu mai merge;
Pentru mine acum cel mai greu este sa trasez linia de delimitare intre 'merita sa lupti' si 'nu mai are rost'; dar propabil ca raspunsul aici il va da 'timpul'.
rrox3 spune:
Parca casnicia ar fi un campionat etern de lupte 
Eu nu cred ca trebuie sa lupti, ajunge sa iubesti, sa pretuiesti, sa asculti, sa intelegi, sa oferi si sa te bucuri de ceea ce primesti. Restul nu mai tine de tine (desi mi-e inca greu sa accept partea asta...) Dar sunt optimista
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
emilia_m spune:
Uneori sintagma "pana cand moartea ne va desparti" poate fi interpretata. Nu e musai sa fie vorba de moartea unuia dintre parteneri. Poate fi moartea iubirii... moartea respectului... moartea relatiei.
Uneori lucrurile pot fi reinviate. Alteori nu.
Trebuie sa te intrebi daca merita si trebuie ca ambii parteneri sa munceasca pentru a reconstrui ce a fost. Sa vrei si sa incerci doar tu nu e suficient.
Comunicarea e foarte importanta si daca el nu vrea sau crede ca nu are ce sa comunice nu prea ai ce face.
Incearca sa-l descosi, sa te implici in activitatile lui, sa-i oferi mai multa afectiune. Daca e foarte grav incearca sa-l convingi sa incercati o terapie de cuplu. E important sa-l faci cumva sa inteleaga ca tu consideri ca aveti si o alta problema decat cea financiara si vrei sa o rezolvati.
Emilia M
Copii sunt mainile cu care ne prindem de rai.
mihaela_Beje spune:
Pana cand moartea ne va desparti 
, am crezut odata ca vi asa si la mine , am crezut ca am relatia perfecta , am crezut ca sunt iubita si ca dragostea noastra va invinge totul.
Tocmai mi sa demonstrat ca nu e asa, dragostea nu invinge totul, ma consideram o norocoasa, asa ma considerau si prietenii.Iubitul meu a considerat ca nu mai sunt buna pentru el, ca nu are un viitor relatia noastra si asta datorita fratelui sau.Poate ca e mai bine asa, mai bine ca sa intamplat acum inainte de a ne fi intemeiat familia pe care asa de mult de-o doream.
Deci pana cand moartea ne va desparti , la mine se poate spune, pna cand familia ne va desparti 
batool67 spune:
In timpurile noastre e valabil dictonul ,, pana cand alta sau ceva ne va desparti''
lorelei- spune:
Eu chiar am crezut in "pana moartea ne va desparti"...am crezut ca o gandire constructiva in situatii mai delicate poate fi de mare ajutor.
De o saptamana...am inteles ca trebuie ca ambii sa creada in "pana moartea ne va desparti", pt ca sa poata fi realitate. Unul nu e suficient, oricat de optimist, inteligent, dispus spre sacrificiu, toleranta ar fi, oricat de luptator si intelept ar fi el.
Si tare mai doare ...tare mai doare sa constati ca nu mai esti iubita. E o durere care ustura...Nici macar nu pot povesti vreunui cunoscut. Si oricum ar fi...la un moment dat se vor lua hotarari...insa divortul emotional este deja produs...Oare cum sa opresc durerea asta?