Nu-mi mai dau copilul la scoala!
Raspunsuri - Pagina 8
filofteia spune:
quote:
Nu stiu daca cineva care nu a trecut prin asta poate sa inteleaga pe de-antregul situatia.
alice
Ba tocmai ca am trecut prin asta am antenele intinse la maximum si vorbesc tot timpul cu Adi despre relatiile lui cu ceilalti copii si cu profesorii. Tocmai de asta l-am dus la tot felul de cursuri ca sa intalneasca copii de diverse feluri si profesori diferiti.
Printre altele in clasa a VIII-a am patit si eu ca Ruxij, am fost pusa in baca cu batausul clasei, ca sa il cumintesc...Ce sa spun...aveam adevarate crize pe fond nervos, incepeam sa tremur si lesinam. Am fost dusa la urgenta de cateva ori de la scoala. Nimeni nu-si dadea seama care era adevarata cauza, mie imi era frica sa spun acasa, parintii mei niciodata nu au stiut sa vorbeasca cu noi. Mi-am revenit cand am intrat la liceu. Am ales unul bun de altfel la care nu mai mergea nici un coleg de clasa...
Eu pot spune nu numai ca am supravietuit, dar m-a ajutat in viata sa stiu cum sa ma port cu astfel de oameni, sa stiu sa fiu in garda.
Sora mea a fost opusul meu in scoala, era o problema pentru profesori, batea toti baietii...
Care dintre noi crezi ca s-a adaptat mai bine la viata? Eu, pentru ca am invatat sa fiu toleranta, am invatat sa pierd, sa vad lucrurile importante, sa fiu intelegatoare fata de "ochelarica".
Sfatul meu... este sa nu-ti dai copilul la scoala.
alexia3 spune:
ce se mai aude de homeschool in romania? va fi posibil asa ceva?
http://community.webshots.com/user/alexiabryan
http://www.totsites.com/tot/alexiasibryan
http://www.totsites.com/tot/bryancontinuare
inaioana spune:
Practic si legal este deja posibil, uite aici cum:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=109892&whichpage=9
Si sper sa devina posibil si explicit denumit asa in lege si recunoscut ca atare de stat.
Ioana cu 
Serghei (2 mai 2006) si 
Katja (30 martie 2004)
pozici
anella spune:
quote:
Originally posted by simali
Uite de exemplu cei mai empatici profesori, cazul Anellei. Measjul ei este emotionant, simti clar ca ea are sentimente pentru copiii cu care lucreaza, ca-i pasa de ei. Dar eu cred ca nici asa nu este bine.
Prin atitudinea ei Anella nu se disociaza clar de agresor, nu trece limpede de partea victimei, nu condamna fatis si ferm violenta. Ea intelege motivele agresorului si-i e mila si de el. Am avut tipul acesta de profesoara. In ciuda faptului ca empatiza, ca te mangaia, ca-ti dadea senzatia ca este un umar pe care sa plangi, te lasa masca prin faptul ca-l mangaia si pe agresorul tau. Iar el, radea perfid pe la spatele ei iar calvarul tau continua si maine.
Nu este treaba profesorilor sa inteleaga de ce este un copil agresiv. Asta-i treaba psihologilor. Treaba ptofesorilor este sa se declare categoric impotriva violentei si sa marginalizeze agresorul daca nu se indreapta.
Eu stiu, Anella ca tu esti un om deosebit si ca esti foarte bine intentionata. Sa nu te superi pe mine, dar mi-ai amintit dureros de diriginta mea si de multi alti oameni extraordinari din viata mea care nu au avut fermitatea necesara sa puna capat situatiei desi ar fii putut.
alice
Simali ,nu ma supar.Sunt adulta,cel putin ma straduiesc sa fiu si sunt si eu constienta de ceea ce spui tu.In fiecare zi cand plec de la scoala ,in deumul spre casa,imi revizuiesc ziua de scoala si nu este zi in care sa nu-mi gasesc greseli in abordarea problemelor copiilor,a orelor mele.Crede-ma as vrea sa fie bine pentru toti si sunt constienta ca a nu lua atitudinea corecta fata de un elev (de ex)violent poate fi in detrimentul altor copii.
Am cautat solutii ,m-am gandit sa-i recomand pe acesti copii psihologului scolii dar nu am incredere in acea persoana,instinctul imi spune ca le-ar putea face mai rau(de vreo cateva ori am auzit psihologul discutand in cancelarie probleme destainuite de elevi si culmea era ca folosea si numele acestora .Asa ca am eliminat varianta asta.si nu stiu ce-mi mai ramane de facut.Ei sunt constienti ca au gresit,au nota scauzuta la purtare cu doua pucte si sunt constienti ca au meritat-o,i-am eliminat pentru 3 zile pentru o alta abatere(si-au dat unul altuia pantalonii jos in fata profesoarei de romana-ca o joaca intre ei doi-dupa ce se sunase de iesire)dar mainile mele sunt legate in rest si mi-e imposibil sa iau masuri mai drastice(ex politia) cand ei totusi par sa vrea sa se schimbe in bine putin.
Ma simt datoare,nu stiu de ce ,fata de ei,George dupa cum spuneam n-are practic pe nimeni,el cui sa se planga?cine sa -i intinda si lui un deget?Il pedepsesc dar e totusi de-al nostru,din clasa de la noi, trebuie cumva sa mai incercam sa-l ajutam sa se schimbe putin.Poate vom avea noroc si primind de la noi afectiune si intelegere,cat de cat macar(dupa ce a cunoscut numai bata si injuraturile de la mama lui)vom misca ceva in el.
Poate nimic din toate cele sperate de noi(eu si copiii mei)nu se va intampla dar parca simt ca trebuie sa incercam.
Ceea ce nu inteleg ,chiar astazi discutam cu o colega,cum de la unii profesori li se intampla toate(isi dau jos pantalonii elevii,se dezbraca in ora,se distreaza in ora,deranjeaza etc iar la altii,inclusiv la mine lucrurile sunt in regula. deci cum se face ca un copil e copil problema numai la unii profesori iar la altii e un copil normal?De asta zic eu ca totusi copiii merita sanse chiar si cei rai.
Si sa va mai spun ceva,la mine in ora le dau voie copiilor sa si manance,sa rontaie ce au iei biscuiti,un corn etc si sa mestece si guma si credeti-ma asta nu mi-a perturbat niciodata ora,nu ma deranjeaza deloc si -si vad foarte bine de treaba lor si mestecand desi unii(parinti si profesori) se revolta numai la gandul acesta.
Scuze daca am fost off topic.
simali spune:
quote:
Ma simt datoare,nu stiu de ce ,fata de ei,George dupa cum spuneam n-are practic pe nimeni,el cui sa se planga?cine sa -i intinda si lui un deget?Il pedepsesc dar e totusi de-al nostru,din clasa de la noi, trebuie cumva sa mai incercam sa-l ajutam sa se schimbe putin.Poate vom avea noroc si primind de la noi afectiune si intelegere,cat de cat macar(dupa ce a cunoscut numai bata si injuraturile de la mama lui)vom misca ceva in el.
Poate nimic din toate cele sperate de noi(eu si copiii mei)nu se va intampla dar parca simt ca trebuie sa incercam.
quote:
Se intmpla sa te simti datoare pentru ca simti ca nu poti avea incredere in cei care ar trebui sa-si faca treaba (psihologul scolii). La noi profesorii sunt nevoiti sa indeplineasca prea multe functii (sa predea, sa fie sensibili la problemele personale ale copiilor, sa asigure protectie, etc.). Nici macar nu sunt convinsa ca este treaba lor sa faca toate aceste lucruri in acelasi timp.
Stiu insa ceva: am vazut multi "George" in viata mea. Si nu stiu nici unul care sa fii devenit altceva decat se prefigura ca va fi in adolescenta.
Tu spui ca sunt profesori la care copiii fac unele lucruri si ca la tine nu fac. Eu inteleg asa: exista copii carora cand nu le place cineva (un profesor, un coleg) nici nu inceraca sa-l inteleaga, nici nu vor sa faca nici un efort sa se abtina; victimizeaza pur si simplu toate persoanele pe care le simt slabe sau pe care nu le plac. Mai tarziu vor proceda la fel cu sotia, copilul, colegul de serviciu (daca vor avea unul) sau se vor altura fara regrete primei retele de infractori care le va promite protectie si simulacru de mediu familiar (asa cum au facut unii dintre colegii mei de la V-VIII). Daca tu-i mangai pe ceafa inteleg ca esti OK cu o astfel de atitudine, ca si tu tu, in adancul inimii crezi ca sunt profesori care MERITA ceea ce patesc. Ori NIMENI nu merita sa vina la serviciu si sa fie hartuit.
Ori te implici total in viata copilului cu probleme (platesti un psiholog si-l obligi sa se duca la el, scoti copilul din mediul vicios, il adopti tu... deci mergi pana la capat), ori te multumesti sa-ti faci datoria de dascal si sa aplici regulile scolii, exact ca un judecator care judeca sec, cu legea in mana o fapta. Orice altceva intre cele doua este abureala, compromis si faca mai mult rau decat bine pentru ca tu nu treci in mod clar de partea nimanui. Vrei sa fii cu toti, dar reusesti sa nu fii cu nimeni in mod special.
Din pacate aceasta ambiguitate persista in societatea romaneasca la absolut toate nivelurile. Noi suntem si cu Europa si cu America, si cu Iranul si cu NATO, si cu Papa si cu Putin, vrem si disciplina si libertate totala, liberalii promit protectie sociala iar socialistii ca se vor ocupa de economie si relansarea afacerilor, etc. Nimeni nu mai pare sa aiba curajul necesar pentru a trece ferm de partea unei baricade, de a crede cu tarie intr-o doctrina, intr-un adevar sau in el insusi.
alice
anella spune:
Alice ,nu pot sa nu admit ca nu esti departe de adevar.Nu in van spuneam ca zilnic ma intreb daca procedez corect si poate judec prea mult cu sufletul in situatiile astea.Acum chiar ma intreb,oare chiar n-am nici o responsabilitate fata de acesti copii cu probleme?Chiar nu mai stiu.S-ar putea intr-adevar sa-mi depasesc atributiile.pot sa incerc sa schimb ceva in atitudinea mea daca e spre binele tuturor ,chiar vreau sa fac ceea ce e bine pentru toti.Forumul ma ajuta mult in directia asta,eu nu sunt detinatoare de adevar absolut si citesc ce scriu parintii ca sa ma lamuresc unde-i veriga slaba(sau verigile)sa inteleg ce as putea sa fac mai bine,unde gresesc.
Dar oricum m-ar durea sa sa ma scutur pur si simplu ,sec,de acesti copii dar daca asa voi considera ca e mai bine pentru ceilalti(la urma urmei majoritatea are prioritate)o sa incerc si asta.
Problema e ca simt asa ,ca am o responsabilitate fata de cei cu probleme pentru ca altii par sa nu-si asume nici una si atunci am tras eu concluzia ca cineva trebuie sa incerec ceva chiar daca nu e atributia lui(a mea) dar se pare ca gresesc.
mephala30 spune:
Anella, vizite la domiciliul copilului cu probleme, ai incercat?
Sa stai de vorba cu el, dupa ore, sa-l cunosti mai bine, in afara scolii...apoi sa actionezi.
Mephala - Gusta - Cornelia
simali spune:
quote:
Anella, vizite la domiciliul copilului cu probleme, ai incercat?
Sa stai de vorba cu el, dupa ore, sa-l cunosti mai bine, in afara scolii...apoi sa actionezi.
quote:
Eu nu cred ca un profesor nu poate face asa ceva pentru cei sa zicem 20 de copii cu probleme ai scolii. Este depasire clara de atributii. Ba mai mult, risca sa se trezeasca cu parintii furiosi care-l intreaba "cu ce drept te bagi in viata mea". Dupa mine treaba unui profesor este sa predea copiilor cat mai bine si sa se asigure ca sunt respectate regulile scolii. Pentru restul exista psihologii si protectia copilului (pe care profesorul, care simte ceva in neregula poate sa-i anunte). Din pacate la noi aceste institutii inca nu functioneaza eficient iar profesorii sensibili si empatici, simtind ca nu au cui sa predea problema, tind - din considerente umanitare - s-o preia ei. Dar risca mai mult sa strice decat sa rezolve ceva.
alice
simali spune:
Dupa cautari exasperante am gasit pana la urma doua scoli (din 11 vizitate)in care atmosfera in pauza era foarte aproape de normal.
Am ajuns la concluzia ca scolile cele mai violente sunt:
- scolile in care copiii invata in mai multe corpuri de cladire (deoarece nu se poate stabili un sistem unitar de supraveghere a copiilor);
- scolile cu directori foarte slabi sau corupti(absenti mai tot timpul din scoala, nepasatori); pentru acesti oameni disciplina nu este importanta, ei fiind primii indisciplinati. Restul profesorilor se pliaza pe situatie sau incearca sa supravietuiasca....
- scolile din cartierele violente; exista zone unde sunt mai multi copii violenti decat in altele, iar asta nu are nici un fel de legatura cu bunastarea materiala. A fost si pentru mine o surpriza.
Sfatul meu: daca vreti o scoala buna dar in acelasi timp cat mai sigura pentru copilul vostru, nu va lasati si cautati, pentru ca nu toate scolile sunt la fel. Oamenii, si aici, sfintesc locul.
alice
mephala30 spune:
Simali, ma refeream la un profesor-diriginte.
Mephala - Gusta - Cornelia