Nu-mi mai dau copilul la scoala!
Raspunsuri - Pagina 7
ruxij spune:
Imagineaza-ti ca esti directorul unei scoli si ai puterea sa organizezi totul. Cum ai organiza tu lucrurile in scoala astfel incat sa iasa bine?
anella spune:
quote:
Originally posted by ruxij
Imagineaza-ti ca esti directorul unei scoli si ai puterea sa organizezi totul. Cum ai organiza tu lucrurile in scoala astfel incat sa iasa bine?
solutii posibile:(daca cei implicati si-ar face treaba asa cum trebuie)
-organizare de cursuri pentru parinti si profesori(gestionarea furiei,implicatiile violentei in familie)
-organizare de cursuri pt elevi cu aceleasi teme
-seminarii comune parinti,elevi,profesori
-asigurarea a cel putin doi psihologi BUNI si INTERESATI de binele copiilor care sa asigure consilierea elevilor cu probleme si sa-i ajute sa inteleaga implicatiile pe termen scurt si mai ales lung ale violentei asupra colegilor si in general asupra oamenilor
-asigurarea de paza specializata:pe fiecare nivel sa existe cate un supraveghetor(paznic )care SA-SI FACA TREABA(sa se plimbe printre copii pentru a surprinde conflictele in faza incipienta si a le putea opri)
-apropierea dirigintelui fata de copiii lui si efectuarea orelor de dirigentie (multi diriginti predau materia lor in ora de dirigentie)
dar nu in stilul clasic:proful la catedra ,copiii in banci,hai sa vbim.Sa te duci intre ei,te asezi in banca cu un copil si devii de-al lor ca sa-ti poata vorbi ,sa inteleaga ca profii sunt oameni,nu roboti carora nu mai conteaza daca incerci sa le vorbesti.
-asigurarea existentei unui magazin in curtea scolii pentru ca elevii sa nu fie nevoiti sa iasa in strada pentru a-si cumpara mancare in pauze.
-monitorizarea mai atenta,permanenta a copiilor cu probleme(violenti) fara ca acestia sa se simta supravegheati ,ca la inchisoare.
-tratarea cu foarte mare atentie a situatiilor de profesori care folosesc violenta verbala si fizica(eu i-as exclude pur si simplu din sistem dar numai dupa ce as vedea ca nu mai au nici o sansa de remediere a comportamentului-psiholog,cursuri de gestionare a furiei etc)
-cu siguranta mai sunt si alte solutii si nu mi se par lucruri imposibile
simali spune:
quote:
Simali, m-am tot gandit la subiectul tau si ieri dupa ce am plecat de la serviciu. Poate ca noi, mamele, santem mai sensibile si dam o amploare mai mare acestor "incidente". Mi-am adus aminte de sora mea, care este stabilita in Germania, si care are un baietel de 9 ani, in clasa a 4-a. A avut si el la un moment dat niste altercatii la scoala (el fiind foarte pasnic de altfel), iar sora-mea era ingrijorata si nu stia cum sa procedeze. Cand i-a spus sotului ei, lui nu i s-a parut deloc ingrijorator..asa este, toti trecem prin asta, si eu am patit la fel, asa e la baieti pentru el era ceva firesc
Poate ca ceea ce ni se pare noua atat de groaznic, pentru ei nu inseamna mare lucru....
Nici nu vreau sa anticipez, noi mai avem pana la scoala, insa sper ca Cristi sa nu semene cu taica-sau care a fost cel mai cel bataus din scoala pana la vreo 14 ani cand l-a batut un coleg de-a stat o saptamana in spital... si de atunci evita conflictele
Tare greu e cu baietii astia !
quote:
Imi aduc aminte cum EXACT lafel gandeau si parintii mei. Tata fusese campion de box la categoria grea iar mama batausa clasei. La inceput nu intelegeau cum de le-a dat lor Dumnezeu cel mai bleg copil. Apoi s-au gandit ca probabil dracu nu-i asa de negru si ca eu exagerez. In tot acest timp (clasele V-VIII) eu m-am simtit abandonata de toata lumea, neinteleasa, m-am convins singura ca sunt hartuita de baietii din clasa pentru ca merit, pentru ca fac ceva rau, pentru ca sunt lasa, pentru ca nu pot sa ma bat asa cum imi cereau parintii mei. Fetele, exact ca fetele despre care povestea Anella, in ciuda faptului ca erau si ele victime de foarte multe ori, spuneau uneori ca primesc ceea ce merit. Apoi, dupa ce diriginta si mai mult profesori mi-au spus "nu mai lua si tu lucrurile asa in tragic, nu vezi ca in realitate sunt indragostiti de tine?) am inceput sa fac ORICE pentru a deveni cea mai urata din clasa (sosete gris ridicate dincolo de genunchi, sarafanele cele mai lungi care se gaseau pe piata, sandale negre de baba care merge la biserica, etc.). Apoi, in anii de liceu (unde lucrurile se normalizasera si nu ma mai agresa nimeni), am evitat contactele cu orice baiat pentru ca nu consideram ca sunt demna de sentimentele cuiva si eram convinsa in sufletul meu ca in realitate vrea sa rada de mine. Astazi, la 36 de ani, inca tremur cand trec pe langa scoala in care am invatat clasele V-VIII.
Imi aduc aminte ca-mi doream o mitraliera cu care sa le zbor creierii agresorilor. Cred ca daca aveam o mitraliera atunci as fii folosit-o. Eu pot sa-i inteleg foarte bine pe copiii marginalizati care se intorc cu mitraliera si-si omoara toti colegii. Va rog sa ma credeti, nu este de gluma cu astfel de copii. Umilirea zilnica te aduce pur si simplu la nebunie, in fiecare zi cate putin. Ai nevoie de zeci de ani sa-ti revii iar revenirea nu este niciodata completa.
Si ca si cum nu ar fii de ajuns, nu sunt capabila sa-mi inscriu baiatul la scoala.
Unii dintre noi se bat cu agresorul, se umplu de sanage reciproc, ajung la spital si cu asta basta. Sangele macar iti spala madria ranita. Pacifistii insa trag toata viata rusinea de a nu fi putut sa faca nimic.
alice
amoga spune:
quote:
Originally posted by ruxij
Imagineaza-ti ca esti directorul unei scoli si ai puterea sa organizezi totul. Cum ai organiza tu lucrurile in scoala astfel incat sa iasa bine?
In ce ma priveste m-as inspira din modul in care sunt organizate "scolile democratice" (http://en.wikipedia.org/wiki/Democratic_schools) si "scolile libere" (http://en.wikipedia.org/wiki/Free_schools).
Ideea de baza e de a pune studentul in control in ceea ce priveste educatia sa (iar asta include gestiunea timpului pe care o aloca procesului). Nu parintele, nu profesorul, nu Statul -- studentul.
Cred ca atunci cind copiii vor iesi de sub presiunea la care sunt supusi momentan in scoli (i.e. programa, competitie, autoritate arbitrara), si vor incepe sa-si asume responsabilitatea propriei educatii, majoritatea violentelor vor dispare pur si simplu. (Responsabilitatea atrage respect -- fata de sine, si fata de cei din jur.)
S-ar putea sa ma-nsel; da' sigur as incerca.
A.M.
ps/ http://tinyurl.com/2dbsrb -- am mai pus link-ul asta pe firul curent de discutie. E vorba de o "scoala libera", North Star, de nu mai stiu unde de prin State. Un model ce mi se pare demn de remarcat.
ingridnen spune:
simali, nici eu nu am dus-o prea grozav la scoala. Mi-era teama sa ies pe coridor in pauze pentru ca toti fugeau ca nebunii de la un cap la altul si aveam impresia ca ma vor impinge, voi cadea etc. Asta in clasele mai mici. Am fost intr-adevar mai retrasa si nu ma gandesc cu mare placere la anii de scoala. Insa nu am fost umilita...
Recunosc insa ca sant o fire mai sensibila si imi fac griji din orice. De cele mai multe ori se dovedeste ca grijile mele au fost nefondate... deci nu e dracul asa de negru 
Poate ca asa va fi si cand il voi inscrie pe Cristi la scoala... Da, daca as avea bani, l-as inscrie la o scoala privata, macar acolo sant mai bine supravegheati. Dar nu am 500 Euro pe luna disponibili pentru asta, din pacate (cam asta e taxa la Genesis sau la Scoala Europeana, cunosc pe cineva care are fetita acolo). Deci, n-avem incotro si ne multumim cu ce avem si speram sa "prindem" o invatatoare buna, asta conteaza enorm. Ar mai fi o optiune, scoala catolica... insa acolo se 'intra" greu. Chiar, nu aveti scoala catolica in Ploiesti ?
Ingrid si Cristi 4 ani si 8 luni
ruxij spune:
Mie inca de la gradinita imi era frica de copii si de oameni in general. Aveam in permanenta o expresie speriata pe chip, de animal haituit, care nu m-a parasit pana pe la 20 de ani. In pauze stateam in banca. Imi era atat de frica, incat dc. cineva ma agresa, dadeam inapoi orbeste. Ultima data am fost intr-o incaierare in clasa a 5a, cu batausul scolii, care fusese pus in banca cu mine, cica ca sa se cuminteasca. Prin urmare ma tot agresa, ca de indreptat nici vorba. Asa ca in ziua aia am ajuns sa ne batem pe culoar, cu un cerc de copii in jurul nostru, tavaliti pe jos, dadea si el, dadeam si eu. Pana la urma a inceput ala sa planga. Si am inceput si eu. De atunci nu prea s-au mai luat de mine, ca cica sunt "batausa". Iar dintr-a 6a am avut un bodyguard, un tip intalt si destul de solid, caruia ii rezolvam lucrarile de control (zicea: de un sase acolo, sa nu faci prea bine ca se prinde) in schimbul serviciilor de protectie si paza. Mergeam pe culoar cu el in spatele meu, ca aveau obiceiul sa iti traga suturi in fund cand treceai pe culoar. Iote jungla. Am supravietuit, dar nu cred ca este necesar sa treaca toti copiii prin astfel de experiente si sa fie marcati poate pe viata.
filofteia spune:
quote:
Pacifistii insa trag toata viata rusinea de a nu fi putut sa faca nimic.
alice
Muuult m-am gandit daca sa-ti raspund. Eu sunt o pacifista, fiul meu a fost invatat sa fie pacifist si este si prin natura firii lui.
Dar niciodata nu mi-a fost rusine. Asa cum niciodata nu m-am simtit umilita.
Eu il invat pe copilul meu ca "cel mai destept cedeaza" asta este parerea mea. Dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa ia atitudine.
Drept sa spun Alice sunt un pic ametita de ceea ce povestesti... se pare ca ai suferit foarte mult in copilarie, iar acum incerci prin toate mijloacele sa-l feresti pe baietelul tau. Dar el este altfel, simte altfel, gandeste altfel. Ai grija in incercarea asta sa nu-l bagi sub acel clopot de sticla de care se mai vorbeste pe forumul asta. Viata nu este roz. La tot pasul sunt oameni rai, agresivi si nu numai in Romania. Copilul trebuie sa invete sa-i "citeasca", sa-i ocoleasca, sa le tina piept atunci cand este nevoie.
Un copil umilit la scoala trebuie sa stie ca poate cere oricand ajutorul parintilor, iar acestia vor lua atitudine in fata invatatoarei, a parintilor celorlalti, a scolii etc... dar de obicei un copil care este umilit la scoala are acasa niste parinti care nu-l inteleg.
Asa cum un copil agresiv la scoala (pentru ca eu consider ca la varsta de 7 ani stiu ca sunt agresivi) sigur acasa este ori neglijat, ori neinteles, ori crescut sa fie agresiv, ori pedepsit prea des si pe nedrept, batut.
ruxij spune:
Nici un argument spartan nu ma va scoate din convingerea ca totusi un copil e un copil, e fragil emotional, nu e dezvoltat complet si trebuie protejat de adulti, de asta suntem aici, sa le dam siguranta (parintii, scoala) ca nu sunt lasati de izbeliste. Cred ca exista o limita la cata rautate umana este necesar ca un copil sa experimenteze pe pielea lui proprie fara a ramane cu sechele sau a-si intuneca copilaria.
simali spune:
Uite de exemplu cei mai empatici profesori, cazul Anellei. Measjul ei este emotionant, simti clar ca ea are sentimente pentru copiii cu care lucreaza, ca-i pasa de ei. Dar eu cred ca nici asa nu este bine.
Prin atitudinea ei Anella nu se disociaza clar de agresor, nu trece limpede de partea victimei, nu condamna fatis si ferm violenta. Ea intelege motivele agresorului si-i e mila si de el. Am avut tipul acesta de profesoara. In ciuda faptului ca empatiza, ca te mangaia, ca-ti dadea senzatia ca este un umar pe care sa plangi, te lasa masca prin faptul ca-l mangaia si pe agresorul tau. Iar el, radea perfid pe la spatele ei iar calvarul tau continua si maine.
Nu este treaba profesorilor sa inteleaga de ce este un copil agresiv. Asta-i treaba psihologilor. Treaba ptofesorilor este sa se declare categoric impotriva violentei si sa marginalizeze agresorul daca nu se indreapta.
Eu stiu, Anella ca tu esti un om deosebit si ca esti foarte bine intentionata. Sa nu te superi pe mine, dar mi-ai amintit dureros de diriginta mea si de multi alti oameni extraordinari din viata mea care nu au avut fermitatea necesara sa puna capat situatiei desi ar fii putut.
alice
simali spune:
quote:
iar acum incerci prin toate mijloacele sa-l feresti pe baietelul tau. Dar el este altfel, simte altfel, gandeste altfel. Ai grija in incercarea asta sa nu-l bagi sub acel clopot de sticla de care se mai vorbeste pe forumul asta. Viata nu este roz. La tot pasul sunt oameni rai, agresivi si nu numai in Romania. Copilul trebuie sa invete sa-i "citeasca", sa-i ocoleasca, sa le tina piept atunci cand este nevoie.
quote:
Dar daca in realitate STIU problema din interior? Crezi ca daca eu insami nu as fi avut necazurile acestea as fii stiut EXACT cand sa ma duc la scoala si la ce sa fiu atenta? Nu cred. Poate ca un parinte "normal" trecea calm pe langa pustiul ascuns dupa stalp. Parea atat de invizibil pentru ochii celorlalti adulti. DAR EU L-AM VAZUT. SI AM VAZUT SI PRIVIREA CARE CEREA AJUTOR A LUI OCHELARICA PE CARE L-AM SCOS CA O LEOAICA DE SUB AGRESORUL LUI.
Nu stiu daca cineva care nu a trecut prin asta poate sa inteleaga pe de-antregul situatia.
alice