Am reusit...dupa lupte seculare, dar am reusit!!!

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Am reusit...dupa lupte seculare, dar am reusit!!! | Autor: justme25

Da..sunt trista pentru ca daca in vara imi salta inima de bucurie doar la idea ca as putea fi insarcinata (vezi topicul "apelez la voi,dragi mamici") si m-am bosumflat cand am aflat ca de fapt era o dereglare hormonala, acum sunt trista pentru ca al meu sot nu isi doreste un bebe acum..Atunci parea ca se acomodase cu ideea, acum nu stiu ce a patit! Nici nu vrea sa auda, nici nu sta la discutii despre asa ceva...zici ca-i speriat de bombe.L-am luat si cu frumosul si cu uratul..nu stiu ce sa ii mai spun ca sa il conving.Ma tot duce cu vorba ca ba acum, ba la anul, ba de fapt nu e nicicand..Sunt mahnita si imi vine sa plang tot timpul cand vad un bebe..Imi doresc mult si eu, ma simt pregatita, trupul imi spune ca acum e pregatit pentru asa ceva...psihicul la fel..Lui nici una nici alta nu ii spune nimic, isi pune doar intrebarea "si el cand se mai distreaza?" Nu stiu..am tot zis sa il astept, l-am asteptat...dar doamne iarta-ma, daca ma iau dupa el cred ca nici peste 3 ani nu voi avea un bebe..Ce sa fac? Cum sa fac..de la o vreme numai idei tampite si putin diabolice mi-au venit in cap..Tot le indepartez din capul meu, dar la un moment dat revin. Sa fiu oare un pic vicleana si sa-l pun in fata faptului implinit? Eu va spun o chestie. El niciodata nu a fost pregatit pentru nimic, nici macar pentru relatie. Adica mereu i-a fost teama ca isi pierde libertatea. Pe urma cand a vazut ca nu e asa rau cum credea el nici ca se mai dadea dus..Deci el e mai las asa...adica zice NU, dar pus in fata faptului implinit se adapteaza. Ce sa fac? Spuneti-mi, please!!!!Pupici

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

ANNECRISTINA spune:

quote:
Initial creeata de justme25

Da..sunt trista pentru ca daca in vara imi salta inima de bucurie doar la idea ca as putea fi insarcinata (vezi topicul "apelez la voi,dragi mamici") si m-am bosumflat cand am aflat ca de fapt era o dereglare hormonala, acum sunt trista pentru ca al meu sot nu isi doreste un bebe acum..Atunci parea ca se acomodase cu ideea, acum nu stiu ce a patit! Nici nu vrea sa auda, nici nu sta la discutii despre asa ceva...zici ca-i speriat de bombe.L-am luat si cu frumosul si cu uratul..nu stiu ce sa ii mai spun ca sa il conving.Ma tot duce cu vorba ca ba acum, ba la anul, ba de fapt nu e nicicand..Sunt mahnita si imi vine sa plang tot timpul cand vad un bebe..Imi doresc mult si eu, ma simt pregatita, trupul imi spune ca acum e pregatit pentru asa ceva...psihicul la fel..Lui nici una nici alta nu ii spune nimic, isi pune doar intrebarea "si el cand se mai distreaza?" Nu stiu..am tot zis sa il astept, l-am asteptat...dar doamne iarta-ma, daca ma iau dupa el cred ca nici peste 3 ani nu voi avea un bebe..Ce sa fac? Cum sa fac..de la o vreme numai idei tampite si putin diabolice mi-au venit in cap..Tot le indepartez din capul meu, dar la un moment dat revin. Sa fiu oare un pic vicleana si sa-l pun in fata faptului implinit? Eu va spun o chestie. El niciodata nu a fost pregatit pentru nimic, nici macar pentru relatie. Adica mereu i-a fost teama ca isi pierde libertatea. Pe urma cand a vazut ca nu e asa rau cum credea el nici ca se mai dadea dus..Deci el e mai las asa...adica zice NU, dar pus in fata faptului implinit se adapteaza. Ce sa fac? Spuneti-mi, please!!!!Pupici

Pai pune-l in fatza faptului...io stiu?!
nu stiu c sa zic!
ar tb sa ai o dsic serioasa cu el!
nu stiu dc ii e teama sa isi asume responsabilitatzi..

justme25 spune:

Stii cum e? Imi zice mereu ca ma vede mama copiilor lui, dar nu vrea ca asta sa se intample "Acum". Acum asta tine de ceva timp..Ma enerveaza!!

magh spune:

Citeste articol:
http://www.desprecopii.com/info.asp?id=1239

Sofia mami de Lukas (9 mai 2006)

iuliana_2007 spune:

Eu nu stiu ce sfat as putea sa iti dau care sa te faca sa te simti bine.Este greu cand un barbat nu isi doreste o copil atunci cand vrei si tu ca femeie pt ca atunci cand ai nevoie mare de el o sa iti spuna ca el nu la vrut ci tu l-ai vrut asa ca descurca-te.Un copil este greu sa il cresti mai mult singura,sa nu ai ajutor din partea nimanui mai ales in prima parte a vietii lui cand totul este nou pt el.Nu cred ca este bine sa fi vicleana si sa il pui in fata faptului implinit.Daca zici ca el nu a fost niciodata pregatit de ce ai mai incercat sa ai o relatie cu el daca nu poate sa se implice cu totul.Nu o sa fie niciodata pregatit pt nimic.Poti sa faci copilul dar o sa-l faci doar pt tine.
Imi pare rau daca raspunsul meu nu a fost pe placul tau dar asta este parerea mea.Eu cred ca ar fi bine sa mai astepti putin,sa te rogi la Dumnezeu,sa te duci la biserica si poate situatia se va schimba in legatura cu sotul tau.
Mult succes.

"Cand vrei sa lauzi un copil lauda-i faptele, nu-l lauda pe el.
Facand astfel vei incuraja comportamentul, nu mandria."

justme25 spune:

Pai am reusit pana la urma sa am o relatie cu el in felul urmator:cand am vazut ca nu vrea relatia, am renuntat la el. In momentul n care a vazut ca am renuntat la el, s-a dat de ceasul mortii, nu mai dormea, nu mai manca, a facut pe dracu in patru sa ma recucereasca si uite asa am sfarsit impreuna. La fel s-a intamplat cu locuitul impreuna..Dar suntem sot si sotie..acum nu mai merge faza cu renuntatul.. Ca se bazeaza pe faptul ca suntem casatoriti :P Ma iubeste, stiu asta...dar felul in care a fost crescut isi spune cuvantul..Eu asa cred!Mereu a trebuit sa ii dau un sut in fund ca sa realizam ceva impreuna! Acum ca m-am inhamat cu el la caruta si stiu ca ne iubim, nu are rost sa ma intreb de ce am ales asa...asta a fost, stiu eu? Cert e ca imi doresc un bebe si sunt hotarata sa il am...Insa nu stiu cum! Ma simt legata de maini si de picioare

Rodica spune:

In primul rand, sa-ti stergi lacrimile, sa zambesti- adica sa tragi de colturile gurii in sus! E un efort mare dar pe care trebuie sa-l faci constient ca sa-ti remontezi moralul.
Dupa ce ti-ai recapatat cat de cat optimismul, sa citesti povestea de la "in unul sau in doi...." de pe prima pagina a forumului- ca un dus rece!
Un barbat care vrea sa copilareasca, va copilari ....pana la adanci batraneti.
Trebuie sa fim tari, sa vedem cine ne poate sprijini din jurul nostru, si cand te simti mai tare pe pozitii, si stii sigur ca-ti doresti un copil, fa-l si gata.
Suntem dupa 10 ani de casnicie, doi copii, si tot "vrea sa copilareasca" .....daca era dupa el, nu eram nici acum casatoriti, de copii ce sa mai zic.....
De crescut, i-am crescut cu mama cat a fost pe lumea asta, acum mai mult .......dar asta e!
Sanatosi sa fim!
Draga mea, moralul e totul! Atitudinea ta pozitiva! Nu mai plange- nici macar in sufletul tau- si roaga-te la Maicuta Domnului sa-ti lumineze calea.

justme25 spune:

Off Rodica..parca m-ai citit!!!Sa stii ca ma consum mult ca sotul meu nu isi doreste un bebe acum..Simt ca degeaba am un serviciu bun, un statut, o situatie...daca nu am bebe, parca nu mai am nici un scop...imi doresc sa ii vad fatuca aia dulce, zambetul ala dupa care te topesti, sa il tin in brate, sa ii sterg lacrimile alea de crocodil care ii curg siroaie pentru ca il doare ceva sau vrea pur si simplu sa te joci cu el...ma inchipui in tot felul de situatii, va jur ca zambesc cateodata de una singura, dar pe urma ma trezesc si imi dau seama...ca poate nici 3 ani de acum incolo nu o sa am bucuria asta...