Incapatanat...si obraznic

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 3

filofteia spune:

Hai sa-ti dau si eu niste sfaturi... pentru ca am si eu un copil atomic, caruia pana acum, la aproape 7 ani, nu i-a scapat nici un pom sau gard.

In jurul varstei de 4-5 ani devenise si el foarte obraznic. Cu noi nu prea ii mergea, asa ca "varsa" tot afara si pe bona. Pana la urma mi-a venit o idee care a functionat... Intr-o seara, inainte de culcare, cu calm si dragoste i-am spus cam asa :"Imi pare tare rau ca iti doresti ca ranesti ceilalti oameni. Atunci cand tu le vorbesti asa pe ceilalti ii doare. Eu am avut impresia ca esti un copil intelegator si care iubeste oamenii. Poate incerci sa te schimbi. Daca vei continua sa te porti asa si ceilalti oameni vor incepe sa se poarte la fel cu tine. Nu cred ca ti-ar conveni. Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face"
A mai incercat si dupa aceea, dar in mare a incercat sa se corecteze.

Ingridnen, tu te joci cu el? Din experienta un copil atomic are nevoie sa te joci cu el, pentru ca se plictiseste foarte repede.

mamica dulce spune:

Baiatul meu face 5 ani luna viitoare si e la fel de atmic ca si al tau.Obraznic fara margini si incapatanat si pe deasupra minte toata ziua de ingheata apele,numai ca sa iasa el bine. Dar cu ce pasiune spune minciuna de chiar il crezi,daca nu stii contextul.Orice boacana face ,arunca vina pe pisica,cu lacrimi ce crocodil in oki : " eu n-am facut nimic,pisica e vinovata".
Sau poarta minciuna de la mine la tati la genul : Marc n-ai voie la tv,te-aio uitat destul azi" el se duce la ta-su si zice " Am voie la tv? Mama a zis ca da" si tot asa,ca sa nu mai zic cat triseaza la jocuri,orice numai sa castige,deci ori joc in familie e cosmar deocamdata...si cand joaca singur un joc se fura pe el insusi,il urmaresc ce si cum face si ce sporovaieste singur si ma crucesc,raman fara replica

cand il rog sa faca ceva(asa ca in exemplul tau cu lingura pe jos) imi spune sa fac eu,el e obiosit,il doare capul sau n-are kef. Ca eu vreau sa fac aia sau ailalta. Nici de imbracat nu se imbraca singur,spune candid ca nu poate si de obicei intinde coarda pana ne grabim rau de tot si atunci il imbrac,de nevoie.

Mai nou,la orice discutie incepe sa urle ca nu mai sunt prietena lui,ca e vina mea si fuge super ofticat in camera lui. Basta.
Nu asculta explicatii,nu urmeaza sfaturi,nu asculta pur si simplu,nu pot sa discut cu el asa cum visez de cand l-am nascut.
Ma dispera in ultimul hal,imi vine sa-l mananc cateodata,noroc ca are si momente multe de dragalasenie,cert e ca e super rasfatat,cred ca asta e singura explicatie. E foarte dificil de schimbat foaia acum...ingridnen,tu il ai numai pe el?

quote:
Baiatul ,nu vrea decit putina atentie din partea ta.
Eu cred ,este parerea mea,ca acei copii care se simt neglijati sint copiii incapatinati /obraznici/atomici(asa cum ii numesc unele mame).
Nervii ,nerabdarea ,dezinteresul fata de sentimentele copiilor ,nu fac decit sa agraveze comportamentul la amindoi.Un copil cere foarte multa atentie atunci cit este mic.

Eu nu sunt deloc de acord cu postarea ta,adica nu in contextul de fata.
Copilul meu si alti "copii atomici" de la subiectul asta nu cred ca se simt deloc neglijati si nici nu se pune problema de lipsa de interes...din contra. Explicatia mea e ca,fiind copil unic (cel putin al meu) au parte de prea mult interes,ei sunt de fapt centrul atentiei.

Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

Anca
carnaval
Marc

ingridnen spune:

Multumesc pentru toate postarile voastre !
Este adevarat ca eu nu am mult timp la dispozitie. Incerc sa-mi rezerv macar 30 de minute seara pentru el, sa-i citesc sau sa ne jucam. Aproape tot ce scrie mamica dulce recunosc si eu la Cristi. Inclusiv cu jocurile, nu admite sa piarda...
Ca sa raspund la intrebari... da, este singurul copil, nascut la 37 de ani, dupa diverse probleme. Fizic, psihic, material.. nu imi mai "permit" un al doilea copil. De abia fac fata cu el..am servici, ajung seara in jur de ora 19 acasa, am locuinta destul de mare, curte, doi caini, o pisica, un sot care vine seara tarziu acasa, mananca si se culca. Nu imi permit o menajera... sant constienta ca daca as avea ceva ajutor in gospodarie altfel ar sta treaba.
Nu avem bunici care sa ne ajute. Culmea este ca cu bona nu face astfel de "figuri". Si la gradi are zile si zile...
cam asta este. Probabil ca mai imi trebuie cateva tone de rabdare... Nu pot sa spun ca l-am neglijat. A fost 'atomic" inca de bebelus. Le invidiam pe mamicile care stateau pe banca sau pe cele care puteau sa lase cupilu' macar cateva minute cu jucarii intr-o camera si sa-si vada de treburi. Nic explicatiile cu priza, cu focul etc. nu au functionat. Si ce am mai explicat...degeaba. Pana nu incearca el, pot eu sa spun ce-oi vrea, nu crede

Va pup pe toate !

Ingrid si Cristi 4 ani si 8 luni

patou spune:

solutia mea "magica" :) consider normal tot ceea ce face. Daca imi cere sa-l dau jos de pe masa il dau, ca doar el e seful :)

Eu am incercat sa-l implic in activitatile mele de bucatarie, gatim pur si simplu impreuna -el e responsabil cu adusul alimentelor din dulap si din frigider,ii mai dau mici sarcini(de ex, azi mi-a rupt conopida in buchetele mici), si m-a ajutat chiar la spalat chiuveta -a frecat-o de a facut-o luna si bec :) (folosesc bicarbonat in loc de praf de curatat ca sa nu fie toxic), bineinteles ca o spala din greu si cand nu mai e cazul...Am observat ca nu mai face scandal la mancare, e mandru sa manance ceva la care a contribuit si el :)

e drept ca se mai intampla sa am parte si de ajutoare nedorite, de ex, intr-o seara l-am rugat sa bage niste haine in masina de spalat si dupa ce le-a pus pe toate a si pornit-o, asa ca pana la urma le-am spalat desi n-am avut unde sa le pun la uscat

ceea ce am observast eu este ca implicandu-l in activitatile mele dispar tentatiile nedorite.
as putea spune ca acum mi-e foarte bine ca are 3 ani si 8 luni, dar numai eu stiu de cate ori am vrut sa sar pe fereastra pana acum cateva luni
sper sa nu ziceti si voi ca soacra-mea ca am baiat si nu fetita si ca nu s normala ca-l pun la "munca de jos"

GGina spune:

quote:
Incerc sa-mi rezerv macar 30 de minute seara pentru el, sa-i citesc sau sa ne jucam.

30 min este extraordinar de putin pentru un copil.Are f multa nevoie de tine ,mai mult de 30 min/zi.Si in putinul asta timp de citeva ore/zi(in afara celor 30 min) ,daca te mai si superi pe el ,atunci comportamentul lui e de inteles.
LA bona nu face figuri ,e normal .Pentru el conteaza mama ,nu bona.

Sint copii cu personalitate puternica ,dar si ei pot fi controlati si cooperanti daca sti cum sa-i iei.Cind face un lucru rau ,ii explici ,dar depinde si ce /cum ii explici .Si in acelasi timp trebuie sa te astepti ca el sa te inteleaga.Daca ii vorbesti ca si cind el tot nu vrea sa inteleaga se va comporta asa cum te astepti.Va fi obraznic si necooperant.

Pedepseste-l mai putin ,nu te mai enerva,fi f calma cind vorbesti cu el ,cind tu ai treaba in bucatarie ,pune-l sa stearga lingurile (ceva netaios).Pune-l sa coloreze/deseneze si discutati despre desen.lauda-l .etc.

GGina spune:

quote:
minte toata ziua de ingheata apele,numai ca sa iasa el bine

.
Mamica dulce,cit de tare il pedepsesti pentru o boacana?pentru ca daca el stie ca il vei pedepsi, va minti la infinit .

quote:
cand il rog sa faca ceva(asa ca in exemplul tau cu lingura pe jos) imi spune sa fac eu,el e obiosit,il doare capul sau n-are kef. Ca eu vreau sa fac aia sau ailalta.

Nu mi se pare nimic grav ca nu vrea sa faca ceva ce il rogi.Chiar nu are chef.Nici eu nu fac ceva cind nu am chef.

quote:
Nici de imbracat nu se imbraca singur,spune candid ca nu poate si de obicei intinde coarda pana ne grabim rau de tot si atunci il imbrac,de nevoie.

Si ce daca se alinta si el putin ,vrea sa-l imbraci tu ,poate asa simte el dragostea ta,mai sti.

quote:
Mai nou,la orice discutie incepe sa urle ca nu mai sunt prietena lui,ca e vina mea si fuge super ofticat in camera lui.

Iti spune exact ceea ce simte.Pacat ca nu se poate purta un dialog.Cind vorbesti cu el ,pune-l sa se uite in ochii tai.Incearca sa vorbesti calm.Nu vorbeste cu tine pentru ca nu poate sa se exprime f bine si poate din cauza ca are impresia ca nu-l intelegi(verbal si sufleteste).

Evident ca nu trebuie sa urmezi sfaturile mele.
Tu sti mai bine ce e de facut.

Eu una ,in primul rind am incercat sa nu ma mai enervez ,sa iert micile nazbitii /obraznicii si sa-mi fac mai mult timp pentru joaca .Sa le dau diferite sarcini ,sa facem unele lucruri impreuna.Ieri ,cea mica vroia sa bata carnea pentru snitele.La inceput nu am vrut sa o las ,ca se loveste.Dar ma gasit o solutie ,le-am batut impreuna si a fost foarte fericita .Pentru copii si momentele astea sint importante.

filofteia spune:

Patou citind postarea ta, mi-am dat seama ca as mai putea da si eu niste sfaturi.

Si eu il implic pe Adi in toate treburile casei. Am lesinat de ras, cand, dupa insistente mari l-am lasat sa spele WC-ul cu peria...la sfarsit am primit "Multumesc mami ca m-ai lasat sa spal WC-ul"

Mamica dulce a spus:

quote:

Mai nou,la orice discutie incepe sa urle ca nu mai sunt prietena lui,ca e vina mea si fuge super ofticat in camera lui. Basta.
Nu asculta explicatii,nu urmeaza sfaturi,nu asculta pur si simplu,nu pot sa discut cu el asa cum visez de cand l-am nascut.

Si Adi avea faze din astea, dar imi spunea "Mami te urasc" sau "Mami esti rea", la care eu invariabil ii raspundeam "Si eu te iubesc".
In ce priveste discutatul... poate visezi prea mult. In primul rand avem barbati si nu sunt facuti ca noi, femeile. Cartea "Femeile sunt de pe Venus, barbatii de pe Marte" se poate aplica la orice varsta.

Noi am avut multe "faze"...intr-o zi venind de la serviciu am gasit plastelina frecata de covor, asa ca i-am dat o carpa sa stearga si i-am spus ca pana nu sterge nu are voie la TV, DVD etc..
Am avut si faza in care dupa ce a primit pedeapsa a continuat, in ideea ca ce se mai poate intampla. Si atunci pedeapsa s-a marit si i-am explicat ca se va mari, iar el stie ca atunci cand spun ceva asa ramane. Si a incetat. Aveti grija insa sa incepeti cu pedepse mici ca sa aveti de unde mari

.
Pana acum nu am fost nevoiti sa aplicam pedepse care dor cu adevarat, cum ar fi interzicerea muzicii.
Ingridnen si mie mi se par foarte putine 30 de minute.

Crisu spune:

Buna fetelor,
Ma alatur si eu mamicilor de baieti nazdravani...si cu o puternica personalitate.
Am avut o perioada in care ajunsesem cu nervii la pamant, il pedepseam, ii mai dadeam la fund... nu am rezolvat nimic.
Acum, de cand am decis sa rezolv orice boacana facuta de el.. si credeti-ma... sunt multe, ii explic cu mult calm ca nu a procedat bine, ii explic cum trebia facut sin ii spun ca-l iubesc mult.
Chiar daca in fiecare seara nu vrem sa ne culcam, 'esti o mamica rea"...etc.. eu il strang in brate, il pup( el e suparat, intors cu spatele la mine si bombane), dupa ce-i spun ca-l iubesc si il iau in brate, in urmatoarea secunda se intoarce la mine si ma strange in brate. si adoarme fericit!
Am adoptat metoda ca de fiecare data cand vb urat fata de mine sa-i intorc cu o vorba buna, sa-i spun totusi ca nu-i frumos dar eu il iubesc.
Si niciodata nu a mai contiunuat cu rautatile, se inmoaie si ma strange in brate cerandu-si iertare.
Muuulte rabdare si muuuuulta dragoste trebuie oferita.. asta ca "reteta".

Cris

mami Cris si bb Alex(05.11.2003)

mamica dulce spune:

GGina,multumesc de raspuns,ai dreptate,asa fac si eu de altfel. E un copil foarte putin pedepsit,alintat si foarte rar ma supar pe el,ii iert toate boacanele in general,incerc tot timpul sa avem o relatie frumoasa si prietenoasa.
Exemplele pe care le-am dat cu imbracatul,keful etc sunt doar exemple de ce si cum face,sigur ca il imbrac,dezbrac si pup in fund.

N-am inteles ce ai vrut sa spui cu minciuna..Cum adica daca il pedepsesc va minti la infinit? Cand minte asa cu nerusinare si stiu ca minte ii spun sa zica adevarul,ca nu pateste nimic,ca nu e frumos sa minta,ca mie trebuie sa-mi spouna cistit ce si cum. DAR ddat fiind faptul ca nu putem avea un dialog normal(nici nu vorbeste bine,mergem de un an la logoped si o sa mai mergem vreo 3 in ritmul asta)deci nu se poate exprima cursiv si detaliat si nici nu incearca de fapt.Incepe sa planga,sa tipe si pot sta si in cap si nu il pot determina sa ma asculte.sa ASCULTE si sa INTELEAGA pur si simplu.
Dar,pe de alta parte e atat de impertinent,tipa la mine si la tati in ultimul hal la orice conflict. De ex vrea sa se uite la tv eu ii spun ca e gata pe azi,ca s-a uitat deja destul,el incepe sa tipe ca nu s-a uitat deloc,ca il enervez,il scot din sarite,nu mai sunt prietena lui,e vina mea si incepe sa boceasca si sa faca un teatru de numa-numa.
Hmm...poate exemplul nu a fost foarte clar...cert e ca tipa la mine intr-un mod foarte nepoliticos,cateodata ma gandesc ca in ritmul asta o sa ma si bata in 15 ani Nu are exemple de felul asta in familie,eu nu ma cert cu sotzul pe ton ridicat,foarte rar tipam la el...inteleg cat e de frustrat ca nu poate vorbi bine,ca asta e modalitatea lui de acum sa se exprime,poate o sa fie mai bine in cateva luni dar adevarul e ca nu stiu cateodata ce sa mai fac. Cand incepe sa tipe ii spun frumos ca nu-mi place tonul lui,ca nu rezolva nimic cu plansul,ca aud mai bine cand vorbeste frumos...dar deocamdata nu au efect cuvintele astea.

Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

Anca
carnaval
Marc

MissParker spune:

mamica dulce, iti intelegem frustrarea, dar incearca sa nu uiti niciodata ca TU esti adultul, iar el e copilul.

In plus, gandeste-te ca el este si mic si nici nu poate vorbi bine, deci cu atat mai mult cu cat el nu are instrumentele necesare pt. a se articula la nivelul la care poate te astepti tu, asta ii accentueaza si lui frustrarea de a nu se poate face inteles si de aici se manifesta si el prin tipete, incercand sa-si impuna si el vointa (ca doar e si el om si are dorintele si nevoile lui!) prin tipete, fiindca simte ca altfel nu se poate face inteles. Este atat de greu pentru un copil sa faca un om matur sa-l inteleaga, crede-ma, e mult mai greu decat pentru un adult sa se impuna in fata unui copil. El este intr-un dezavantaj net si nu face altceva decat sa incearca sa supravietuiasca intr-un mediu in care inca nu a reusit sa se adapteze ca sa-l faca sa functioneze spre avantajul lui (asa cum vede el acel avantaj!).

La fel cu minciunile. Nici un copil nu minte fiindca are "samanta rea" sau fiindca va ajunge hot sau spargator mai tarziu. Minciuna la un copil este intotdeauna dictata de credinta copilului ca va realiza ceva prin acea minciuna (chiar daca e doar o iluzie, el are nevoie sa invete aceste lectii pt. a vedea pe pielea lui ca minciuna nu il duce prea departe). Minciuna este o incercare de a obtine ceva (nimeni nu minte fara un motiv!), iar el in mod sigur a avut un plan (fie si gresit) de te-a mintit, a crezut ca va obtine ceva care va fi spre avantajul lui. Tu trebuie sa ramai suverana, sa-i atragi atentia ca minciuna lui n-a tinut si ca nu ii tolerezi minciunile, dar il iubesti in continuare. Ramai obiectiva si critica-i comportamentul, nu pe el ca persoana. Copiii mici incearca mereu sa manipuleze si pentru a-si testa granitele, pentru a vedea pana unde pot merge. Daca tu ii inchizi cu calm si cu rabdare portile astea, fara sa-l ataci pe el la substanta si fara sa-l santajezi ca trebuie sa faca numai ce zici tu, el in timp va invata ca minciunile nu ii aduc nimic bun si va renunta la ele.

Eu cand eram mica am constatat destul de devreme ca nu se renta sa mint, deoarece am incercat de cateva ori si pur si simplu uitam ce am spus, iar mai tarziu ma tradam singura . Astfel am invatat ca eram prea lenesa (mental) ca sa dezvolt si sa tin minte scenarii mincinoase si am ramas mereu la adevar, fiindca ala nu se schimba niciodata si asa nu riscam nimic.

Incearca sa te pui mai mult in pielea lui, sa simti si sa intuiesti ce vrea el fara sa-l pui sa articuleze in cuvinte ce vrea, deoarece copiii la aceasta varsta pur si simplu nu sunt capabili biologic sa se exprime asa cum ne exprimam noi, adultii.

Iti recomand o carte minunata: Jacques Salomé - Mami, tati, ma auziti?

Iti garantez ca dupa ce o vei citi, ti se va schimba total perspectiva si vei avea o comunicare mult mai armonioasa cu baietelul tau.