Incapatanat...si obraznic
Raspunsuri - Pagina 2
MissParker spune:
Da, ce spune Fania e o idee grozava, dar sa analizezi bine de tot inainte exact care pedepse sunt cele mai dureroase pentru el si exact pe alea sa le aplici consecvent! Pai ce, copilul e facut ca sa fie obraznic si plin de viata? Nu, draga, copilul e facut ca sa stea linistit. Eventual il torni in ghips daca nu se poate altfel.
Si da, santajul cu "mami iti retrage iubirea ei daca nu faci ce spune ea" functioneaza intotdeauna ireprosabil. Asa se umplu cabinetele de psihoterapie de mai tarziu. 
Felicia 
5+
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia
Alina spune:
quote:
Originally posted by Fania
Ai un copil "atomic" asa cum a fost si baiatul meu care acum la 7 ani nu mai seamana deloc cu obraznicul de atunci.
Este o perioada de tranzitie pe care cu tact, rabdare si muuulllta perseverenta o vei trece.
Pedepsele trebuie sa fie constante, daca ai aplicat o pedeapsa nu o retragi sub nici o forma. La fel insa trebuie sa functioneze si recompensele.
Depinde de tine sa-i vezi "punctul sensibil" si sa deduci care sunt pedepsele cele mai dureroase din punctul lui de vedere.
La mine nimic nu avea o valoare mai mare decat faptul ca ma suparam si nu mai vorbeam decat strictul necesar cu el, era cea mai dureroasa pedeapsa, lipsa mangaierlor si a pupicilor inainte de culcare nu putea fi echivalata cu nimic.
[poze]
Fania,
Scuze de interventie,din punctul meu de vedere,ca mamica de copil de 5,7ani nu mi se pare corect absolut deloc(as vrea sa zic sadic dar sare careva cu
!) genul asta de pedeapsa.Ce intelege din asta:ca il iubesti numai cind e cuminte?!Sa fim seriosi!
Chestiile astea mi se par nazdravaniile virstei,trebuie sa le gestionam altfel,nimic iesit din comun.Retete nu exista dar in toate cazurile,cel putin la noi,functioneaza tonele de rabdare,explicatii si mult timp petrecut cu ambii parinti.
Alina
ligeea spune:
Si baietelul meu e fooarte incapatanat si autoritar dar n-as putea spune la asta obraznicie decat rare-ori .
Nu umbla la prize , n-am avut niciodata nici un fel de aparatori . De\la 1 an i-am spus ca priza face poc , ca aia e priza lui mama si a lui tati dar i-am dat si lui un prelungitor cu 4 prize in care baga incarcatoarele de la tel , etc si aia a fost priza lui Dusu ( de la Vladut )
Nu am desenat niciodata decat pe hartie -dar am touri de hartie ca daca iese ceva prost imediat schimba foaia . I-am explicat ca ne costa mult sa zugravim casa - a si vazut cand a dat taica-su bani la nistereparatii si ca daca o pastram curata avem banbi sa mergem in week end in parc si la mag de jucarii -n-am facut o obisnuinta , a fost greu pana a invatat ca nu desenam pe pareti, mobila etc .
Cateodata e incapatanat doar din pura curiozitate -ce va face mami, tati daca ,,sar peste cal ...
atunci e momentul fie sa nu-l bagi in seama fie sa-l antrenezi in altceva -de ex.-ei daca tu ai chef de hachite inseamna ca nu ai timp sa mergi cu mine pana la ...sau sa ma ajuti sa fac...( ceva in care sa-l antrenezi )
Eu recunosc ca am incercat si cu ,,bataie -o palma la fund sau un tras usor de ciuf dar nu a dat rezultate decat contrare -se incapatana mai rau , imispunea ca..pe mine nu ma doare , poti sa ma dai , asa ca daca te iei dupa un copil , care in momentul acela e SPERIAT unde ajungi ?
Solutia e sa te calmezi tu si ii vei transmite si lui o stare de confort in care va avea incredere
E adevarat ce a spus Elise - un copil care mereu va avea interdictii va fi schilodit sufleteste , va invata ca trebuie sa cedeze daca cineva isi IMPUNE -pararea
Deocamdata e inca simplu sa il ,,pacalesti , eu de multe ori sunt de acord cu el dar incep sa-l pun in dubiu -dara daca facem asta nu crezi ca ...si-i arat ce-ar putea sa greseasca - de ex. uda rau in baie pe jos la baia de seara -i-am spus ca nu e oproblema dar s-ar putea sa-l inundam pe vecin -am aranjat ca dupa cca o sapt sa vina vecinu la usa si sa ma certe pe mine - de atunci pune apa cu pipeta
Eu una sunt mandra de el asa cum e -nici n-as fi vrut sa fie altfel detc , desi de multe ori cand vad altii cumnintei , la masa cu parintii , mancand cu sevetelul la gat si mergand numai de manuta mi-ar place si mie unul mai calin si mai blandut dar apoi ma consolez singura ca e baiat si lumea in care traim nu e nici ea facuta pentru oamenii fara aripi
In plus trebuie sa-i consumi energia - mult sport , parc etc -aici e responsabil sotul la noi, si-a luat bucucleta ca nu mai putea sa faca jogging dupa fi-su si pleaca amandoi in parc de cate ori timpul si sanatatea celui mic le permite .
Fania spune:
Fiecare parinte alege ceea ce considera ca este mai bine pentru copilul sau.
Asa cum spuneam noi am depasit aceasta perioada.
Cred ca ati denaturat putin sensul cuvintelor mele, faptul ca ii arati copilului ceea ce te deranjeaza la el printr-o suparare temporara nu echivaleaza cu retragerea iubirii.
Copilul meu nu a inteles asta niciodata, stie exact cat il iubesc, e un copil super energic, nu stie ce inseamna a lua bataie pentru ca nu sunt adepta acestor masuri, dar ACUM este un copil cum poate multi parinti si-ar dori.
Acum intelege singur pana unde se poate.
Nu era vorba aici de nazdravanii facute de copii ci de copii atomici care sunt cu totul altceva...
[poze]
simali spune:
Mi s-a intamplat si mie sa-mi raspunda copilul la "ai dat cereale pe jos, te rog sa le aduni si sa le pui la cos" cu "da ce-s eu, servitorul tau?".
M-am oprit din TOT ceea ce aveam de facut si ia-m spus foarte serios, sincer suparata si socata, dar fara sa tip:
"Nu pot sa cred ce spui. Dar eu, cand fac mancare, spal, fac curatenie, spun pvesti la culcare, aduc bani pentru jucarii, sunt servitoare? Dar tati care munceste in fiecare zi pana la 7 seara si apoi pune aspiratorul sau citeste povesti si prepara gustari, este servitor? Intr-o famile facem cu totii tot ce putem fara sa fim servitori". Mi-a spus ca a inteles, si-a cerut scuze si de atunci, chiar nu mi-a mai raspuns asa ceva.
alice
A_Iulia spune:
Fania
Mi se pare normal sa-ti arati dezaprobarea fata de un comportament ce in mod obiectiv nu este de dorit.
Stimulentele trebuie sa fie de ambele feluri - pozitive cand face ceva bun si negative cand face ceva rau, si amandoua trebuie sa fie functionale.
Fiecare mama stie exact la ce anume reactioneaza copilul ei, eu nu cred ca exista solutii universale.
De exemplu pentru fii-mea doar daca ridic tonul este o pedeapsa mare. Sau daca ii fac observatie. Dar fiecare copil este altfel si ii educam si in functie de temperamentul lor.
Adina + Olivia Q1.04
marimar spune:
cu retragerea iubirii, a mingiierilor si sarutarilor nu sint de acord, deloc deloc! Seara, la culcare, orice incident trebuie sa fie considerat la trecut si uitat pt a nu adormi nici noi nici copiii plini de resentimente si suparare.
Ingrid, incearca mai mult timp in doi cu copilul si mai ales nu te lasa enervata de lucruri marunte sau de orice, englezii au o vorba foarte bune: "don't sweat the small stuff". Coportamentul negativ al copilului de multe ori este doar cersirea atentiei, iar daca in acele clipe nu-i dai atentie si nu-i raspunzi e cel mai bine.
In schimb ofera-i recompense pentru ce face bun, chiar daca la rugamintea ta: de ex, decit sa-i spui amenintatori sa ia ce a aruncat de pe jos spune-i ca primeste o mica surpriza daca asculta, un pupic sau o steluta sau ...ce vrei tu
-------
Alaptati cit de mult, incepeti diversificarea de la 6 luni si mare atentie la ce alimente dati copilului!
Nu va jucati, repercursiunile in timp pot sa fie iremediabile !
Alina spune:
quote:
Originally posted by marimar
cu retragerea iubirii, a mingiierilor si sarutarilor nu sint de acord, deloc deloc! Seara, la culcare, orice incident trebuie sa fie considerat la trecut si uitat pt a nu adormi nici noi nici copiii plini de resentimente si suparare.
-------
Alaptati cit de mult, incepeti diversificarea de la 6 luni si mare atentie la ce alimente dati copilului!
Nu va jucati, repercursiunile in timp pot sa fie iremediabile !
Marimar,f frumos
.Alina
dodo spune:
Eu cred ca el simte ca este centrul universului vostru si profita de asta. Ti-as propune o solutie nu neaparat sa rezolve "conflictul", ci sa mute centrul de greutate si sa creeze un alt sistem de echilibrare a fortelor: al 2-lea copil. Baiatul va fi incintat de ideea ca vamai avea un fratior/surioara, te va ajuta mai mult si va fi in general mai atent fata de tine, va simte ca interesul tau pt. el va fi altul si va lupta sa fie tot pe primul loc in inima ta ( de parca ar fi podium!
). Pina te mai gindesti asupra trebii asteia, incearca sa nu mai faci un capat de tara cu fleacuri gen ridicat lingura de jos, adunat jucarii, trage aer in piept si nu te ambala din ele, nu merita...
GGina spune:
Baiatul ,nu vrea decit putina atentie din partea ta.
Eu cred ,este parerea mea,ca acei copii care se simt neglijati sint copiii incapatinati /obraznici/atomici(asa cum ii numesc unele mame).
Nervii ,nerabdarea ,dezinteresul fata de sentimentele copiilor ,nu fac decit sa agraveze comportamentul la amindoi.Un copil cere foarte multa atentie atunci cit este mic.