de ce ...?
Raspunsuri - Pagina 6
Mmmaria spune:
Eu zic ca subiectul asta e numai bun de inchis...
Alexa Ioana spune:
eu zic ca nu... acuzatiile manuelitei mi'au picat foarte prost. si cum mie nu'mi plac conflictele si chestiile ramase "in coada de peste"... tare m'as bucura sa se rezolve si treaba asta... 
Pijamalutze pentru copilasi!
Mai zboara fiecare batand dintr-o aripa...
Mmmaria spune:
Alexa Ioana, eu inteleg perfect ce vrei sa spui, numai ca lucrurile vor ramane in "coada de peste" pana cand Manuelita va avea copilul ei. Si eu am vrut sa intervin si sa-i spun ca gandeste gresit faza cu "best second choice", intrucat eu sunt una dintre destul de multele persoane pentru care nu a existat "first best choice". Pur si simplu n-am ajuns nici macar la o amarata de HSG sau la vreo laparoscopie, ca sa nu mai vorbim de faze mai avansate in incercarea de a avea un copil biologic. Si nici nu putem vorbi macar de vreo alegere, nu noi alegem anumite lucruri in viata, ci suntem alesi pentru ele. Chiar si pentru suferinta. Dar, daca ea asa vede lucrurile, asta e.
In al doilea rand, nu este suficient sa stii totul despre adoptie din carti. Te ajuta, da, daca stii mai multe despre adoptie decat oricine, dar atat.
Insa ma gandeam ca nu mai are rost inca o disputa pe forumul asta, si mai ales la sectiunea asta, si mai ales una generata de o postare suspecta, care ar fi trebuit sa se inchida de la sine...
ioanaalice spune:
subiectul in sine mi se pare ok. Daca am fi pus una dintre noi intrebarea "ce-ar fi daca ar veni 'naturala' la usa noastra" probabil ca s-ar fi nascocit aceleasi discutii. Punand in public o astfel de problema, eu mi-am lamurit-o, mult mai bine decat daca as fi dospit-o si copt-o intre propriile urechi.
(iar certurile le vad mai mult ca discutii in contradictoriu, mai bine sa fie lamurite decat lasate "in coada de peste")
ioana, mama lui Mihai
Elise spune:
treaba cu choice-ul e foaaarte relativa.... Majoritatea copiilor "naturali" (suna de de parca ar exista si "artificiali") pe care ii cunosc nu sint oricum nascuti in urma vreunei "choice", ci pentru ca asa s-a intimplat, asa a vrut al de sus.
Cam asa si cu bblisa mea: ea aparea si era a mea si daca pt. asta ar fi trebuit sa creasca in pomul din fatza blocului, prin fotosinteza. La cit e de incapatinata... 
Daca ne imaginam ca "alegerea" e a noastra, ne inselam... adica ne supraevaluam.
Elise & BBLisa
aissa spune:
Bravo Elise, cred ca asta e cel mai adevarat mesaj al tau (din cele citite de mine). Ai spus exact ce gandesc si eu, copilul asta e AL MEU pana la ultima picatura si sunt sigura ca daca o nasteam eu la fel era, identica.... Dar asta nu o pot pricepe cei ce inca nu o simt indiferent cate carti ar citi si cati ani ar lucra cu persoane implicate in adoptii. O pot simti si intelege doar cei ce trec peste pragul in care se incranceneaza cu orice pret sa obtina un copil "natural". Nu tuturor li se arata calea adoptiei ca o cale fireasca dar cei ce intra pe drumul asta cu toata inima realizeaza ca de fapt asta e drumul normal catre al lor copil.
asi spune:
Aissa Elise mai fetelor sunteti la inaltime 
Cineva odata mi-a zis sa nu imi dau cu parerea despre copii daca eu nu am unul.Normal sa m-am ofensat rau dar apoi am aflat ca aveam mare dreptate.
Cand eram adolescenta citeam cu infrigurare tot ce scria despre sex, despre orgasm.Teoretic stiam tot insa fara sa fi experimentat niciodata asa ceva.Mai tarziu cand am aflat ce inseamna cu adevarat am pus toate cartile deoparte.Realitatea depasea manualele de sex.
Asa ca nu e suficient sa citesti despre ceva ca sa poti da sfaturi si mai ales despre ceva atat de sensibil si de sublim ca adoptia.Nu totul scrie in carti.
Si eu cred ca subiectul nu mai merita osteneala ca deja incepm sa facem "teoria chibritului".
Mami de Razvan(07 martie 2004)
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.
Manuelita spune:
Imi cer scuze daca am jignit, nu am intentionat, am spus sincer ceea ce gandesc plecand de la lucrurile citite.
Astept sa vedem daca se schimba optica dupa ce vine bebe (bio sau ado)
@ Elise, nici mie nu-mi place "natural" asa ca folosesc "biologic". ( si alternativa asta tot din carti am aflat-o )
Not flesh of my flesh
Nor bone of my bone,
But still miraculously
My own.
Never forget
For a single minute:
You didn't grow under my heart
But in it.
suflet_ranit spune:
pt inceput vreau sa va spun ca nu am disparut si ca am citit toate posturile voastre si imi pare rau ca s-au iscat discutii intre voi...sunt reala si povestea la fel...vreau sa va multumesc pt ce faceti voi,pt ca e un lucru minunat sa-ti pese de un suflet inocent...regret ca unele dintre voi ma vedeti ca pe o bestie care ar vrea sa distruga fericirea unei familii si a propriului ei copil...
copilul este adoptat chiar din spital,pt ca altfel nu as fi putut sa o las la un orfelinat...
stiu si eu ca exista atatea cazuri in care biologica santajeaza familia adoptiva(cere bani sau mai stiu eu ce pretentii au)..dar eu nu vreau bani..eu vreau doar sa o vad macar o data la nu stiu cat timp(sa o vad de 3 ori pe an sa zic)...m-as multumi si cu atat...as fi mai linistita...si nu i-as spune "vezi k eu sunt cea care te-a nascut"...nu..pt ca nu as vrea sa sufere....as prefera sa stie ca sunt o veche prietena de-a mamei...cu toate ca stiu ca voi nu ati accepta perspectiva asta..
am spus ca astept sa dau la facultate si apoi o sa o caut pt ca acum nu am posibilitatea...eu sunt in bucuresti,ea este in iasi...nu pot sa ajung acolo pt ca nu am bani(eu stau la parinti si ei ma intretin pt ca sunt in cls a 12 a)...si daca am jurat ca o voi cauta de ce trebuie sa va ganditi ca voi bate la usa acelei familii si cand imi vor deschide voi incepe sa fac crize de genu:"dati-mi copilu ca e al meu"? credeti ca nu sunt in stare sa port o discutie civilizata care sa nu afecteze copilu? ma repet:de ce mamele naturale sunt in viziunea voastra niste bestii???
stiu si eu ce e bine pt ea..sa stea alaturi de acea familie...de acei oameni pe care ea ii considera mami si tati..ok...da r asa cum am mai spus imi doresc si eu sa o vad...
voua vi se pare absolut ireal faptul ca naturala are si ea sentimente fata de acel copil...dar nu e asa...imaginati-va pt o clipa cum ar fi sa renuntati la copil...doare groaznic,stiu asta...pe voi va doare doar gandul ca intr-o zi copilu va afla si va pleca...dar pe mine ma doare faptul ca nu am vazut-o, ca nu stiu cum arata...
intr-o zi am vazut un film,nu mai stiu pe ce post,"mama la 16 ani" se numea filmu...asa cum arata si titlu,era vorba de o fata de 16 ani care a nascut un baietel...mama ei s-a gandit sa dea copilu spre adoptie ca asa e mai bine..fata s-a rugat de maicasa si pana la urma a luat copilu acasa..mama ei avea grija de copil,ea isi continua scoala...la ea in scoala era un cuplu(profesoru si profesoara) care isi doreau un copil,dar nu puteau...fata a aflat si s-a gandit ca cei 2 oameni pot fi mami si tati perfecti pt copilu ei...asa ca s-a hotarat sa dea baietelul celor 2...era o adoptie libera...ea putea sa se duca sa vada copilu si se intelegea f bine cu parintii adoptivi...la sfarsitu filmului era o scena foarte impresionanta...era ziua baiatului(implinea 6 ani cam asa)si erau parintii adoptivi,mama naturala,baietelul si inca un membru nou,fetita parintilor adoptivi,pe care au facut-o dupa ce l-au adoptat pe micut...si parintii lui l-au intrebat de unde vine surioara si el a raspuns :"din burta lui mami" si a aratat spre mama adoptiva,apoi l-au intrebat de unde vine el si el a spus ca vine din burtica..(pun puncte puncte deoarece nu-mi amintesc cum o cheama pe mama naturala),apoi a fost intrebat de ce asa de speciala fata aceea si el a raspuns:"pt ca ea m-a ajutat sa-mi gasesc familia si pt ca doar eu stiu cum bate inimioara ei"...frumos filmu nu?...dar de ce trebuie sa se intample doar in filme?...de ce nu poate fi realitate macar amicitia dintre naturala si familia adoptiva..?
elyda spune:
MARIA, am vazut si eu filmul si mi-a placut ,DAR...este o maaare diferenta intre situatia ta si subiectul filmului:fata aceea a stat o perioada cu copilul si a hotarat sa-l dea si parintii adoptivi au stiut de la inceput ca mama va face parte din viata copilului si au acceptat! la tine este diferit! acei oameni care ti-au adoptat tie copilul ,au luat un copil... dintr-un spital,un copil fara partinti!si acum ce-ar trebui sa faca?pune-te in locul lor! ce ar trebui sa faca ei acum?scuza-ma ca iti voi spune ceva dureros: din motive care tineau sau nu tineau de tine ai lasat fetita in spital,acei oameni i-au oferit ceea ce tu nu ai putut oferi:un camin si iubire parinteasca!nu esti tu cea care sa hotarasti daca sa faci parte din viata copilului,ci ei,pentru ca pentru ea ei sunt singurii parinti pe care ii stie!iar la varsta ta...ma indoiesc ca poti sa gandesti prea matur ,sa te gandesti ce implica demersul tau de a-ti vedea fetita ,dar...mai sunt si alte persoane implicate in povestea asta,la ei te-ai gandit?ar fi bine s-o faci pentru a nu face o greseala care ti-ar putea afecta fetita si nu stiu daca ti-ai putea ierta inca una...
dana