de ce ...?
Raspunsuri - Pagina 5
ioanaalice spune:
elise, situatia ta iese din tiparul prezentat de suflet_ranit. Daca as fi fost in situatia ta la fel as fi gandit, ba chiar, fraiera fiind, chiar i-as fi laudat fetita pana ar fi devenit "matusa-mami" (in felul asta i-as fi dat sentimente). Am in familie un caz de genul asta ('naturala' era 'Eva', iar 'adoptiva" era 'mama' - copilul cunoscandu-si foarte bine situatia si tatal si fratii etc). Intr-un anumit fel, ai situatia sub control.
Dar cele mai multe dintre noi nu suntem intr-o astfel de situatie. Eu cred ca 'naturala' lui Mihai face parte din categoria care nu a avut incotro si si-a dat copilul spre adoptie. Pentru ca in momentul acela nu a avut incotro. Peste 5 ani (sau poate chiar din momentul in care a fost instiintata ca a fost adoptat) eu cred ca regreta ca l-a dat. Din iubire.
Fantasma mea paranoida asta include: o femeie care ii spune lui Mihai "eu sunt mama ta, atunci nu am avut ce sa fac, te-am parasit, iarta-ma". Iar eu atunci, in nemernicia mea de caine pricajit si fraier, va trebui sa pun iubirea mea in balanta cu iubirea ei.
Noroc ca e doar o fantasma. Realitatea se descrie in mult mai multe cuvinte. Interpretabile.
ioana, mama lui Mihai
ladyJ spune:
quote:
Originally posted by aissa
LadyJ nu iti voi spune ca ti-e usor sa vorbesti ci ca nu stii ce vorbesti. Este o IMENSA diferenta intre a pregati copilul si a i se spune de mic adevarul (si daca ai fi fost o cititoare la adoptii ai fi stiut ca majoritatea le spunem copiilor de fff mici adevarul) si a lasa sa intervina in poveste mama naturala la o varsta atat de mica. Ii spun ca e adoptata, ii voi furniza datele necesare daca va dori sa o caute (atunci cand va fi cazul) DAR nu voi lasa naturala sa vina cand copilul meu are 3 - 5 ani sa ii spuna "eu sunt mami".
Cat despre parerile Elisei imi rezerv dreptul de a crede ca braveaza si ca in realitate daca i s-ar prezenta mama fetitei ei la usa cu revendicarea ca o vrea, ca o iubeste, ca a gresit, cred ca in asemenea caz ar deveni o leoaica. Pe sistemul asta mai avem un pic si invitam si amantele sotilor la o cafea ca tot mi se rupe dupa 20 de ani alaturi de acelasi om daca mai merge si pe la alta. (logic exagerez si eu putin dar deja vad ca subiectul asta isi atinge telul, devine agitat si atrage vad si persoane neimplicate in procesul adoptiei dar care cred ca ne cunosc atat de bine profilul psihologic al parintelui adoptiv: traumatizat de alegerea "second best choice", paranoic si egoist....).
Renunt sa mai scriu daca d-ra nu ne dovedeste ca e reala...pana acum doar mi se confirma prima suspiciune asa ka...
Aissa,esti tu asa de sigura ca nu stiu ce vorbesc?
Am spus ca nu sunt mama unui copil adoptat.Dar te-ai gandit ca poate au existat adoptii in familia mea?Sau poate prin natura meseriei mele am contact cu parinti adoptivi?
Mda....
Chiar daca nu m-as fi lovit niciodata in viata mea de acest subiect,al adoptiei,nu inseamna ca nu-mi pot spune parerea.Ca parerea mea e diferita de a ta,asta este alta chestie.Dar nu poti spune despre o persoana pe care n-o cunosti,nu stii ce face,nu-i stii viata, ca ´´nu stie ce vorbeste´´
Este alegerea ta cum procedezi tu cu copilul tau,este alegerea fiecaruia,individual.Si asa si trebuie sa fie.
Am vazut ce ai intels tu din postarea mea....NU am spus ca varsta de 3-5 ani este ideala pentru a-i spune copilului adevarul si pentru nu a-i ascunde realitatea.Am spus ca,oricum ar fi,trebuie avut grija sa nu zdruncinam psihicul copilului.Si aici,fiecare face cum crede de cuviinta.
LadyJ
ladyJ spune:
Ioana si Alexa Ioana,
sunt convinsa ca exista temeri si ganduri legate de sanatate,de educatie,de viata in general,si e normal sa fie asa,doar sunteti mame.
Eu cand am spus ca temerea cea mai mare pentru o familie adoptiva este ca,va aparea mama biologica,m-am referit strict la aspectul adoptiei,strict la cea ce copilul nu stie inca.
As dori sa nu ma mai intelegeti gresit.De puteti...
Se spune ca iubirea neconditionata,apare odata cu instinctul matern pe care-l dobandesti cand esti insarcinata.Ei bine,nu este deloc asa.
Dovada este iubirea femeilor care au adoptat,femei care au o sursa inepuizabila de dragoste,sursa pe care eu personal nu o cunosc.Este un har de la Dumnezeu.
Si eu nu pot decat sa am tot respectul pentru asta.
Si...stiu cu siguranta ce vorbesc
ladyJ
Elise spune:
ioanaalice,
asa e, situatia iese din tiparul prezentat.
Dar, sa stii, nu foarte mult.
Ce am incercat eu sa spun - nu stiu daca am reushit - este ca imaginatia e mult mai crunta decit realitatea.
Sint convinsa ca sint milioane de parinti adoptivi care "brodeaza" pe marginea nenorocirii de a aparea "naturala" si a le incurca viata, cind in realitate naturala in sine n-are absolut nici o treaba si nici un chef sa se complice.
Cel mult, telenovelistic, mai varsa in perna cite o lacrima artistica. Sau nici atit.
Daca ar cunoaste-o, in realitate, ar realiza ca acel copil CHIAR N-ARE alta mama, deci n-are de unde sa apara alta. Pentru ca nu exista.
Exista doar un personaj dezorientat, implicat in poveste fara voia sa, pentru simplul fapt ca s-a trezit cu o sarcina si a sperat sa treaca de la sine, ca o raceala, ceva.
Sint convinsa ca si naturalele, la rindul lor, au cosmarul invers: ca le-ar trage, cineva, intr-o buna zi la raspundere ca au facut un copil. Poate chiar de aici nevoia sa se asigure ca respectivul copil e ok, si nu mai au ele nici o treaba, n-are nimeni ce sa le reproseze. Si n-o sa vina kupilul cu parul peste 20 de ani sa spuna "uite ce am patit ca n-ai avut grija de mine".
Cred ca astea sint cazurile majoritare.
Nu cele care devin "mame" in mod bizar si in absenta copilului peste un numar de ani. Nu cred ca exista asa ceva. E vb. de o structura psihica care nu se schimba radical. De aici, parerea mea ca temerile ca "vine bau-bau si ne distruge echilibrul" sint nejustificate. "Bau bau" ar putea sa aiba tresaltari gen "cum o arata" - da' dupa ce ar vedea un copil strain care face crize de tantrum, si care trebuie schimbat, spalat, hranit si ingrijit 24 din 24 s-ar linisti. Asa cum noi vedem lucrurile deformat, si ele le vad romantat, de le distanta. Si-ar aduce aminte ca n-au vrut si n-au stiut, si au chestii mai importante de facut. Si bine ca s-a rezolvat incurcatura.
Asa cum am spus, daca n-as cunoaste naturala, ar fi vreo oarecare, as lasa-o daca ar tine mortish sa vada copilul. Si apoi am iesi undeva sa bem o cafea. Ca sa discutam deschis. Si i-as povesti trei lulele, si as intreba-o si pe ea unde se situeaza, dupa parerea ei. Ca sa lamurim lucrurile si rolurile, sa nu-si faca probleme si sa nu-mi fac nici eu. In fond, eu n-am nimic de ascuns, nu-s vreun personaj negativ, din contra, sint unul pozitiv. Daca ei nu i-ar fi rushine sa vina la usha mea, eu de ce sa am retineri sa vb. cu ea?!
Bine, la concluzia asta am ajuns ACUM, ca initial eram foarte sigura ca si naturala mea imi va fi pe viata "concurenta". Apa de ploaie... nu imi e concurenta la nimic, amindoua am fi preferat sa o nasc eu pe fie-mea, nu ea. Fiecare din motivele ei. Da' daca viata asta ironica a facut sa se intimple asa.... acum asta e.
Elise & BBLisa
aissa spune:
quote:
Originally posted by ladyJ
Cred ca cea mai mare temere a unei mame adoptive,este aparitia in viata copiluli a mamei biologice.Acest lucru atrage dupa sine un puternic instinct de aparare,de evitare.
Ocupate fiind cu crearea unei lumi proprii,in care nici macar fantoma mamei biologice nu are loc,se trec cu vederea pericolele la care ne supunem psihologic copilul,la varsta aflarii adevarului.
Adica...este mai simplu sa incercam o comunicare,in limite legale si morale,decat sa ajutam la crearea unei situatii tensionate,care da copilul peste cap.
aparitia mamei biologice nu este intotdeauna un pericol,este defapt realitatea,care trebuie acceptata si modelata in asa fel incat sa nu faca rau copilului.
Hai sa iti zic mai pe larg ce am vrut sa iti spun. Ca nu stii ce vorbesti pt ca nu citesti la adoptii frecvent, asta e clar din ideea pe care o ai cum ca noi nu pregatim copilul pt aflarea adevarului, lucru fff aproape de a fi fals (exista si cazuri in care parintii nu vor spune adevarul). Recunosc ca am spus de fff multe ori ca DACA as stii ca nu afla nu i-as spune, dar cum realizez ca nu se poate asa ceva e clar ca ii voi spune. In fapt chiar stiu prea multi, chiar spun la toata lumea, chiar daca de multe ori incearca sa ma tempereze sotul, prietenii, co-forumistii (eu as spune din prima tuturor adevarul). Si ii voi spune gradat, pe masura intelegerii ei, pt ca asa cum spune si Alexa mie nu mi se pare adoptia un lucru de jena si nu vad de ce l-as sopti la ureche, e un mod firesc de a avea copii.
Pe un alt forum pe care activez chiar discutam zilele astea despre avort si punandu-se pb abandonului (adica cele care decid sa nu avorteze dar abandoneaza) am spus raspicat ca eu II multumesc mamei lui Ale pt ca a tinut sarcina, pt ca s-a dus la spital sa nasca si a lasat copilul acolo unde a primit ingrijiri, nu a aruncat-o la tomberon. Si ii sunt recunoscatoare ca a venit si a semnat cand a fost chemata fara fasoane si figuri.
DAR aici pun punct.
Mai departe ce se intampla cu acest copil si cum va afla de originile sale si cum va lua legatura cu mama naturala daca va dori ne priveste doar pe noi 3. Si asta nu inseamna ca ne cream o lume proprie ci ca avem acest drept ca orice alta familie.
Faptul ca ai adoptii in familie sau ca lucrezi cu copii adoptati nu va pune niciodata egalitate intre asta si a adopta efectiv. Nu ma mandresc, nu vreau sa epatez dar uite, cum spune si Elise (si chiar o inteleg) trebuie sa treci prin asta ca sa stii ce inseamna nopti nedormite, asteptarea: sa treaca 60 de zile sa aiba drept sa semneze, sa mai treaca 30 de zile sa nu fie in post partum, sa treaca 3 luni de incredintare, sa iti dea acordul la tribunal, sa iti vina sentinta acasa si fara greseli....pana te vezi cu certificatul de nastere in mana trec si ani si crede-ma ca nu e simplu. Si cand crezi ca in fine ai ajuns la pace, ai actele...ai tot... se trezeste mandra domnisoara ca a gresit si vrea copilul inapoi.
Am spus ca vine la 3-5 ani pt ca nu vorbesc de cazul meu sau al Elisei ci de cel (fake) expus aici. Ipotetika fetita are 3 ani, dra are acum 19 si vrea sa dea la facultate si apoi sa caute copila, deci aritmetic copilul ar avea 3-5 ani, ok?
Dak dra in cauza ardea de dorul copilei afla acum unde e si se interesa de departe de soarta ei, dar prin faptul ca mentioneaza ca vrea sa dea la facultate ma pune pe ganduri ca ar si revendica copilul. Dar legal nu are dreptul sa caute copilul, sa intervina in viata sa pt ca a renuntat la acest drept semnand. Nu fac polemica pe faptul ca era minora. Asta o sa scrie in urmatorul articol probabil revista de scandal care ne-a instigat.
ioanaalice spune:
Elise, mai mult ca sigur ca ai dreptate. Si-ti multumesc ca ai scris suficient ca sa-mi mai modific "fantasma" (de fapt, daca 'naturala' ar veni revendicativa as avea suficiente argumente sa-i explic; mai nasol ar fi daca ar veni in mod umil si mi s-ar face mila de ea - eu sunt cea care are o problema...recunosc).
LadyJ de la primul tau post pe acest subiect mi-a venit sa zic ca esti consultant psihologic la o revista. Ca prea dai lectii si explicitezi. Ne dai lectii si ne explicitezi. Ba mi s-a parut ca ne citesti si gandurile. Asa cum spune si Aissa (si dupa cum ti-a subliniat in mesajul tau initial) nu prea esti la curent cu problemele adoptiei.
ioana, mama lui Mihai
ladyJ spune:
Aissa si Ioanaalice,
voi chiar nu aveti cu cine sa va certati?Imi pare rau,dar eu chiar cred ca aveti asa o placere de a ma ataca,pentru ca nu fac parte din grupul mamelor adoptive.
Nu sunt nici psihilog si nu vreau nici sa va dau voua lectii.
Mi-am expus o parere.E voie?
Voi imi cititi postarile printre randuri,ca doar trebuie sa fie vreo forumista in capul careia sa sariti.Si cum domnisoara care a deschis topicul a disparut,m-ati gasit pe mine tinta ironiilor.
Eu nu-mi amintesc sa va fi ironizat in vreun fel,sa va fi atacat sau sa va vorbesc in doi peri.Nici macar sa va raspund cu ironie nu merita,pentru ca nu vad rostul.
Dar sa nu mai lungim vorba ca vad ca , comunicam ca mutu cu surdu.
Sa va fie sanatosi copii si sa va bucurati de ei.
ladyJ
Manuelita spune:
@ Elyda imi cer scuze, nu measjul tau era dubios ci cel al persoanei care a deschis subiectul (Suflelt_Ranit, parca).
@Alexa Ioana
citez: "inca o chestie care m'a deranjat. chestia cu cele care adopta ca "second best choice"... hai sa fim seriosi, ok ? nu stiu in ce masura ai tu dreptul (daca tot discutam despre drepturi) sa te bagi in vietile oamenilor si sa judeci... si vorba elisei, daca vrei, putem discuta despre asta...
iar referitor la autoarea subiectului... kiar nu stiu ce sa zik "
Second best choice te-o fi enervat pe tine, insa e un adevar. Nu zic ca e ceva rau, e o realitate: cineva vrea un copil, vede cele doua optiuni: biologic sau adoptie. Atata tim cat intai alegi sa incerci sa faci unul biologic, inseamna ca asta e best choice pentru tine, in momentul in care nu merge prima optiune, treci la second best choice. ASTA NU INSEAMNA CA ESTI MAI PUTIN MAMA SAU IUBESTI COPILUL ADOPTAT MAI PUTIN, INSEAMNA DOAR CA IN PLUS FATA DE POVOCARILE PSIHOLOGICE ALE ADOPTIEI, LUPTI SI CU ISTORIA PRIMEI INCERCARI NEREUSITE.
Nu am scris cu litere mari ca sa tip, ci pentru a sublinia. (nu-mi palce sa subliniez la propriu)
Cat despre propozitia referitoare la autoare, adica eu, chiar nu inteleg ce te deranjeaza: daca cineva e de alta parere decat tine inseamna ca e prost ?? Desi aceasta propozitie nu merita raspuns, mentionez ca desi nu am inca un copil adoptat, am citit enorm despre adoptie, tot ce am gasit pe net in germana, engleza si romana, studii, articole, alte forumuri. Si am si inteles ce am citit, si am citit si cu sufletul de viitor parinte adoptiv nu numai cu creierul si stiu poate mai mult despre adoptie decat multi parinti care deja au adoptat. NU MA REFER LA PERSOANELE DE PE ACEST FORUM, care prin insasi prezenta pe acest forum dovedesc interes fata de acest subiect.
Not flesh of my flesh
Nor bone of my bone,
But still miraculously
My own.
Never forget
For a single minute:
You didn't grow under my heart
But in it.
Alexa Ioana spune:
quote:
Originally posted by Manuelita
Cat despre propozitia referitoare la autoare, adica eu, chiar nu inteleg ce te deranjeaza: daca cineva e de alta parere decat tine inseamna ca e prost ??
ma fata draga... eu vorbeam de autoarea SUBIECTULUI, nu a postarii...
deci de suflet ranit, sau cum o cheama...
pe cine am facut eu prost ???? nici macar pe ea... daca m'ai cunoaste cat de cat, ai stii ca nu mi'as permite asa ceva pentru nimic in lume.
chiar nu'mi vine sa cred...
inainte sa sari la concluzii si sa ma acuzi de asa ceva, te rog din suflet sa te asiguri ca interpretarile tale se muleaza perfect pe realitate !
iar referitor la second choice, ce m'a deranjat e ca s'a facut o afirmatie cu tenta de generalizare. si in cazul meu, al nostru, nu ai nimerit'o deloc... in schimb ai reusit sa zgandari niste rani mai vechi... pe care nu le doream deloc zgandarite... da' ma rog... nu conteaza...
Pijamalutze pentru copilasi!
Mai zboara fiecare batand dintr-o aripa...
carry spune:
Intervin si eu, desi noi nu ne-am gasit inca copilasul, suntem in " toiul" cursurilor inca.Dar bineinteles ca m-am gandit de multe ori la posibilitatea ca mama naturala sa apara in viata copilasului meu cand el inca nu va fi pregatit...si,nu e deloc placut acest gand.
Si , coincidenta, la ultimul curs(care, apropo, sunt fff interesante)
am avut ca tema acasa <Scrisoare a mamei naturale catre mama adoptiva> eu fiind in postura mamei NATURALE !!!
Si credeti-ma ca ne-a fost ff greu sa concepem cele cateva randuri solicitate...