vrea sa fie "cel rau"

vilma spune:

Dragutelor, hai sa nu ne impartim in tabere si sa luam pozitii atat de contrare.
Eu am observat la mine urmatorul aspect: din cei 2 copii pe care i-am facut , unul pare ca a mostenit temperamentul meu, celalalt pe al tatalui, care e opus. Pe cel care se comporta intr-un mod familiar mie, tind sa-l controlez mai de departe, mai putin, sa-i acord mai mult credit. Celalalt copil, care are manifestari pe care imi e greu sa le inteleg, care are un fel de a fi strain mie (introvertit), imi da tot timpul "teme" de gandire, mi se pare dificil sa ma adaptez si sa gasesc solutia potrivita. Ma face sa ma intreb mereu daca nu cumva am gresit fata de el, am gresit in educatie, am fortat ceva si tot asa....
Cei doi copii ai mei sunt atat de diferiti unul fata de celalalt, incat le-am spus odata ca parca unul ar fi soarele si celalalt luna....nu stiu daca am facut o prostie ca am zis asta, pe copilul extrovertit (care-mi seamana) nici nu l-a interesat, introvertitul a spus: "mami, eu sunt luna?"
Concluzia mea este ca imi mai fac si singura de lucru, dupa ce ca si asa mai am o gramada de lucrat cu felul meu de a actiona si interactiona cu o personalitate atat de diferita. Si nu stiu de ce, dar e mai greu cand acel cineva e chiar copilul tau (botzul meu de aur), caci parca reusesc mult mai bine sa inteleg actiunile unui adult.
Acum, revenind un pic si la subiectul propus, Alice, sa stii ca si Tudor (4 ani) face aceleasi alegeri ciudate, si eu m-am mai obisnuit si am acceptat pana la urma aceste "ciudatenii". Sincer, n-am stat sa ma gandesc asa profund de ce si cum si da' daca... oricum, cu ocazia acestui subiect mi-am dat si eu seama de anumite lucruri. Asa ca tin sa-ti multumesc si sa te asigur ca mai trec si altii prin "povesti" asemanatoare. Doar ca, asa cum mi-a spus mie un psiholog, problema e la mine, nu la copil!
Ei, si acum sa te vad, ia treci pe canapea si dezvolta...
Glumesc, numai bine va dorim!