copilul - arma de santaj
Buna Ziua, va rog sa ma ajutati cu un sfat.
Mama copilului nostru de 3 ani este in tratament pentru depresie de cativa ani. Este tot mai greu de comunicat cu ea in ultima vreme, stiu ca imi veti spune ca solutia este divortul, dar nu putem face asta deoarece copilul a facut o depresie de anxietate datorita lispei mamei: a fost crescut de bunici timp de 1 an, pentru ca mama lui dormea tot timpul, sedata, iar tatal trebuie sa munceasca pentru a sustine material toata tratamentele. Copilul a fost tratat timp de 1 an, acum e mai bine ... povestea este foarte lunga, dar ep scurt copilul nu isi permite inca un soc emotional .
Am doar o intrebare clara: pe fondul neintelegerilor dintre noi parinti, poate unul din parinti sa ia copilul de acasa si sa plece, in masina cu un alt barbat, spre o directie necunoscuta. A luat copilul de la gradinita si au fugit fara consimtamantul meu. Am sunat-o, imi inchidea telefonul. L-am sunat pe el, sunt colegi de servici, nu imi raspundea. Le-am trimis SMS implorandu-i sa imi spuna unde duc copilul, nu am primit raspuns. Seara abia, am aflat ca au ajuns la soacra mea, in alta parte a tarii.
Acolo a sunat tatal meu: dimineata sotia era la piata, dupa amiaza la cumparaturi, seara la o prietena. In acest timp, copilul statea cu bunica, in varsta.
Poate folosi copilul ca arma de santaj ?
Il poate lua de acasa fara sa imi spuna unde merge ?
Are dreptul sa induca panica in restul familiei, am fost toti innebuniti deoarece nu stiam unde este copilul ?
Am fost la politie, la protectia copilului, se misca lent, inert. Ce pot face ?
O sotie cu depresie inteleg ca poate face orice, deoarece daca nu ii sunt indeplinite dorintele, "isi" ia copilul si pleaca intr-o directie necunoscuta.
Raspunsuri
betiana spune:
Parerea mea este ca ar trebui sa consulti un avocat pentru custodia copilului si nu pentru divort.Astfel, in cazul in care ar mai pleca de acasa cu copilul, fara asentimentul tau, va trebui sa raspunda in fata legii.
marius272 spune:
multumesc mult, sunt innebunit.
din cate stiu eu de custodie nu se poate vorbi decat in cazul unui divort, stii sigur ca gresesc ?
cum ar fi ca atunci cand o veni, sa il iau eu de la gradinita si sa plec 3 zile in excursie, fara sa spun nimanui nimic. presupunand ca as fi atat de dement incat sa ii platesc politele pe seama copilului, teoretic vorbind, lege PERMITE o asemenea porcarie ? asta poate contiuna la nesfarsit ... de copil nu ii pasa nimanui ?
marius272 spune:
si sa fiu sincer, am scris numai "de copil nu ii pasa nimanui ?" dar pot adauga, de mine nu ii psasa nimanui ? e firesc sa stau asa zile intregi, privind innebunit pe pereti si intrebandu-ma daca isi ia medicamentele si cand il va aduce acasa ?
ma poate pedespi astfel, presupunand chiar ca as avea motiv ? nu are.
ce fel de lege e asta ?
marius272 spune:
am mai scris dar vad ca nu apare nimic, nu inteleg, o fi o eroare.
deci: esti sigura ca aceasta custodie nu implica divortul ?
multumesc mult
simali spune:
quote:
Parerea mea este ca ar trebui sa consulti un avocat pentru custodia copilului si nu pentru divort.Astfel, in cazul in care ar mai pleca de acasa cu copilul, fara asentimentul tau, va trebui sa raspunda in fata legii.
quote:
Eu stiu ca nu se poate cere custodia unui copil de catre unul din parinti decat dupa acordarea divortului legal.
Marius, tu spui ca nu se pune problema sa divortezi de mama pentru ca acest lucru o sa-i dauneze copilului.
Eu cred ca gresesti. Deja instabilitatea si aventurile cu luatul in masina de la gradinta si calatorit in nu stiu ce capat al tarii dauneaza enorm copilului. Mult mai mult decat un divort.
Daca vrei sa-ti ajuti copilul, fa ORDINE in jurul lui. Clarifica relatia dintre tine si mama lui, cere custodia, fa-i un spatiu numai al lui in casa ta daca nu obtii custodia completa, stabileste un program de vizitate, apoi gestioneaza timpul petrecut impreuna astfel incat copilul sa poata bucura in liniste si fara teama de dragostea ta de tata si de momentele petrecute impreuna.
alice
Principesa spune:
Marius, am sa ma refer doar la aspectele psihologice din mesajul tau si nu la cele legale. "Copilul a facut o depresie de anxietate datorita lipsei mamei". Eu nu am auzit niciodata un astfel de diagnostic, iar sistemul psihic este extrem de complex, iar la un copil si foarte dificil de investigat, asa incat este extrem de speculativ sa spui ca a facut un copil o depresie din cauza x. Este mai corect faptul ca in urma unor deficiente ale mediului de dezvoltare.
Cand spui ca "nu putem face asta" la cine te referi?
De unde intelegi tu ca o sotie cu depresie poate face orice?
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
Emma_ spune:
Marius,din cite stiu eu,daca nu esti in proces de divort sau sa ai un proces de custodie deschis,practic voi sinteti casatoriti si ea poate sa mearga unde vrea cu copilul caci este mama lui si are dreptul.
Daca tu deschizi un proces in care sa ceri prin lege ca nu poate pleca nicaieri fara acordul tau,mai ales ca este sub medicatie,atunci daca pleaca din nou,cel putin poti sa ceri ajutorul autoritatilor.
Si mi se pare putin cam trasa de coada:este deprimata dar a plecat cu un alt barbat si cu copilul?
Daca este bolnava,tu trebuie sa faci tot posibilul sa tii copilul departe de orice ce pericol...si ea la ora actuala este un pericol.
Stiu ca nu este usor,dar fa ce-i mai bine ptr. copil.
Lona spune:
O situatie regretabila. Vreau sa-ti clarific lucrurile insa doar din punct de vedere juridic.
Nu exista custodie in legislatia romaneasca, si doar incredintarea minorului spre cre#351;tere si educare.
Nu se poate cere incredintarea fara ca macar sa ai deschis un proces de divort. Apoi imediat, pana la pronuntare, poti cere prin ordonanta presedentiala masuri vremelnice de incredintare a copilului. Instanta poate dispune (sau nu) o asemenea masura.
Din ce povestesti tu insa, nu vad nici un motiv. Faptul ca a plecat la mama sa cu copilul n-o face o mama rea. (cum poti demonstra ca nu ti-a spus ca pleaca? Cate familii merg la notar inainte de a pleca cu copilul la bunici? Deci, cade din start!) Ca te-a lasat pe tine asteptand, n-are relevanta in relatia cu copilul, ci arata deteriorarea relatiilor de cuplu (poate sustine ca ai jignit-o, v-ati certat, a plecat). Ca e depresiva, iar nu e un motiv daca nu e pusa sub interdictie judecatoreasca (de depresie sufera juma din populatia lumii.) Copilul zici tu ca e depresiv si el din cauza mamei - nu stiu cum vei putea sustine si demonstra asta, nu e argument.
Deci, repet, faptul ca relatiile voastre s-au deteriorat nu-i motiv temeinic sa-i iei copilul. Sansele sunt minime spre nule, doar daca ai putea demonstra ca mama ii pune in pericol viata, sanatatea etc (ceea ce nu cred, cu toata depresia ei).
Legal, cam asa stau lucrurile.
Lona spune:
Si inca o completare: da, poate innebuni restul familiei fara griji, nu are nici o obligatie legala de a anunta tot neamul despre ce are de gand sa faca. Familia in sensul legal sunteti doar voi 3.
Intrebi daca legea permite o "porcarie" din asta. Sigur ca permite, atata vreme cat voi sunteti casatoriti, parinti ai copilului cu drepturi si obligatii egale. Se prezuma ca atunci cand constati ca viata sau sanatatea copilului este in pericol, intervii. Dar de ce ar trebui sa intervina legea in interiorul unei institutii care functioneaza bine? (pentru ca daca mai nu functioneaza exista cealalta institutie, a divortului, deci...)
IEPU spune:
Iarta-ma ca te intreb. Dar poate ne si spui de dragul adevarului...
De ce mama unui copil mic s-a imbolnavit de depresie?
Ce rol are comportamentul tau in declansarea si persistenta acestei boli?
Cata putere de decizie a avut ea cand ati hotarat ca copilul va fi crescut de parintii tai?
In acesti "cativa ani" in care ea primeste tratament cu sedative de cate ori te-ai aflat tu in situatia de genul "in masina cu un alt barbat" si ce contributie crezi ca are asta la prelungirea bolii sotiei tale?
Nu-i musai sa ne spui tot. Dar ceea ce ne-ai spus este doar o parte expusa subiectiv in scopul de a folosi sfaturile noastre in constructia unei argumentatii care sa poata fi folosita juridic impotriva sotiei tale. Crezi ca este fairplay?