copilul - arma de santaj

Donia spune:

Marius, mesajele tale apara cu intarziere pentru ca esti nou si mesajele iti sunt moderate o perioada. Regula forumului, scapi dupa 10 mesaje, parca.

quote:

---

Originally posted by IEPU

Iarta-ma ca te intreb. Dar poate ne si spui de dragul adevarului...
De ce mama unui copil mic s-a imbolnavit de depresie?
Ce rol are comportamentul tau in declansarea si persistenta acestei boli?
Cata putere de decizie a avut ea cand ati hotarat ca copilul va fi crescut de parintii tai?
In acesti "cativa ani" in care ea primeste tratament cu sedative de cate ori te-ai aflat tu in situatia de genul "in masina cu un alt barbat" si ce contributie crezi ca are asta la prelungirea bolii sotiei tale?

Nu-i musai sa ne spui tot. Dar ceea ce ne-ai spus este doar o parte expusa subiectiv in scopul de a folosi sfaturile noastre in constructia unei argumentatii care sa poata fi folosita juridic impotriva sotiei tale. Crezi ca este fairplay?


Magda, mami de Horia (20ian1997) si Matei (3oct2005)
http://community.webshots.com/myphotos?action=viewAllPhotos&albumID=550146097&ran=6628

---

Un om vine si isi spune povestea, de ce e nevoie sa stim ce culoare au rufele din familia lor, si pe fata, si pe dos?
Cert e ca Marius a spus ca au neintelegeri, iar ca sotia a plecat de acasa cu copilul fara sa anunte. Ceea ce in alte tari se cheama rapire, indiferent de motivele parintelui care pleaca.
Eu nu am solutii, insa stiu ca pentru nici un parinte nu e usor sa isi stie copilul luat de acasa si dus nu se stie unde, pentru nu se stie cat. Cred ca e un sentiment de pierdere si neputinta cumplit. Imi pare rau ca ai fost pus in situatia asta si sper sa reusiti sa gasiti o rezolvare.

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

marius272 spune:

Iarta-ma ca te intreb. Dar poate ne si spui de dragul adevarului...
De ce mama unui copil mic s-a imbolnavit de depresie?
- asta psihiatrul stie, nu poti arunca vina automat pe cei din jur; probabil pentru ca este mai slaba decat am sperat toti si nasterea unui copil i-a pus capac; nu stiti cat suport a avut;

Ce rol are comportamentul tau in declansarea si persistenta acestei boli?
- i-am fost suport multa vreme; si mie mi-a fost tot mai greu; este inspaimantator sa vrei s ajuti pe cineva cu depresie si ea sa nu vrea

Cata putere de decizie a avut ea cand ati hotarat ca copilul va fi crescut de parintii tai?
- copilul a fost crescut de parintii ei 1 an, de acolo l-am adus bolnav de autism; eu sunt cel care nu am avut putere de decizie; nu am avut nici o putere de decizie in nimic, pentru ca ii cauza depresie daca nu faceam toti cum vroia ea.

In acesti "cativa ani" in care ea primeste tratament cu sedative de cate ori te-ai aflat tu in situatia de genul "in masina cu un alt barbat" si ce contributie crezi ca are asta la prelungirea bolii sotiei tale?
- este absolut necinstit sa presupui aceasta, ma duce sincer gandul ca a intrat pe topic o prietena a mamei sau chiar mama in cauza, pentru ca sunt prea subiective si partinitoare presupunerile.
este fundamental necinstit, nu te supara

marius272 spune:

simali:
am spus ca a plecat in masina cu un alt barbat, luand copilul de acasa fara sa imi spuna, mai mult, nu mi-au raspuns, nici unul, nici celalalt, nici al telefon nici la sms o zi intreaga, am fost disperat intrucat nu stiam unde sunt, i-a sunat si politia, nu raspundeau.
nu am de unde sa stiu ce e intre ei doi, poate nimic, dar nu este omeneste sa faci asa ceva. macar el trebuia sa raspunda, un simplu "iti duc sotia si copilul la socrii, credeam ca esti la curent" era de ajuns.

de ce spun ca 'poate sa faca ce vrea' ? daca nu ii convine ca nu aspir, isi ia copilul si pleaca, nu ?

mai zicea cineva aici "cat suport i-am fost"?
aveti idee cum e sa traiesti cu cineva care are ani intregi spaime permanente, se trezeste din somn si ii e frica, o iei in brate si ii e frica, e traumatizata de fiecare relatie din care iese, si au mai fost 2 identice, dar fara bebe. ma intrebati de ce am ramas impreuna ... pt ca o iubeam incredibil de mult si poate ca si acum o iubesc, nu stiu ... acum incepea sa fie mai bine.
am trimis copilul un an la socrii, in alt oras, pt ca nu suporta copilul langa ea, nu mi-a cazut bine, dar nu aveam alternativa, cum era sa o atac atunci in justitie, sau cand s-a napustit la mine si la tatal ei, intr-un acces de dementa, pe care noi l-am inteles atunci, ce fel de mizerabil as fi fost? si tatal ei a fost vinovat, toata lumea e vinovata in jur ?

nu, nu sunt un sfant, nu asta sustin. dar nici sa presupui apriori ca am facut asta sau asta nu e corect.

despresia de anxietate a copilului, impreuna cu diagnositcele de autsm si asperger dobandit, nu imi apartin, intrebati pedopsihiatrii despre ele.

ni-na spune:

Iepu il acuzi degeaba.Cunosc un caz in care depresia s-a instalat din cauza nasterii.Il apreciez pt ca scrie aici,deoarece este doar o refulare.Chiar credeti ca daca voia sa se desparta nu ajungea la un avocat?Voia sa vorbeasca cu oameni,sa fie ascultat,sfatuit,consolat.Daca "ar fi fost in masina cu altcineva"plangea pe umarul respectivei,nu vb cu noi supunandu-se judecatii intregului forum.Nu-ti dau marius nici un sfat,doar un gand bun si tu vei sti la momentul potrivit cum sa faci sa fie bine,ca stii cu adevarat toate datele problemei.

BurnedBrain spune:

Autism si asperger dobandit?! Mi-e groaza sa ma gandesc la ce doctori ai fost cu copilul sau ce fel de tratamente a urmat sotia ta, tinand cont de aceasta aberatie de diagnostic. Autismul (si varianta "light", AS) sunt tulburari de dezvoltare, te nasti cu asa ceva, nu evoluezi spre asa ceva indiferent de educatia pe care o primesti (sau nu).

Insa in ipoteza in care vorbim totusi de note autiste sau de AS - cu tulburarile de anxietate asociate - eu zic sa te uiti cu alti ochi inclusiv la sotia ta: motivul - genetica, bat-o vina! Problemele astea nu apar chiar de nicaieri, de obicei se cam mostenesc de la unul din parinti! Oricum chiar daca divortezi si obtii custodia copilului (ceea ce nu e deloc greu, e posibil ca inclusiv parintii ei sa depuna o marturie favorabila tie) vei avea..... sa zicem mult de tras. O cruce grea!

IEPU spune:

Marius, iti datorez scuze.

Ti-am pus aceste intrebari nu ca sa aflu eu (si forumistele) amanunte suculente din viata voastra ci ca sa vad in ce fel raspunzi.
Si mi-ai raspuns cu calm si fara patima. N-ai incercat sa te dai sfant si mai ales n-ai ingrosat portretul sotiei tale.
Te cred ca ai facut tot ce ai stiut ca lucrurile sa mearga.

Si ca sa-ti raspund la presupunerea ca te-as cunoaste in vreun fel...
Raspunsul meu a fost subiectiv dar fara intentie.
Mie mi s-a intamplat ca in timpul procesului de divort, dupa ce sentinta data de judecatorie in favoarea mea a fost atacata cu apel, sa-mi fie luat baietelul scolar si dus nu se stie unde. Si am aflat pe propria piele ca Protectia copilului nu se implica decat la solicitarea instantei judecatoresti iar Politia nu intervine in lipsa unei hotarari judecatoresti (macar provizorii - cum bine ti s-a spus) de stabilire a domiciliului minorului pe timpul procesului. Mi-au fost necesare 2 luni, 3 "excursii" la capatul celalat al tarii
si un executor judecatoresc ca sa-l pot lua inapoi.
Probabil ca mi s-o fi strambat putin basca...

marius272 spune:

Doamne ... raspunsul meu nu "aparea" pentru ca nu vedeam a doua pagina, si sunt specialist IT ...
va multumesc tuturor pentru cuvintele voastre.
problema este ca ... nu sunt de acord, sau nu as vrea ca baiatul sa traiasca fara mama ... are nevoie SI de ea.
despre autism ... am fost la cei care sunt spcecializati pe asta.
problema este ca mama va dezvolta boala in continuare, eu nu vreau sa o "zdrobesc" etc., am anuntat si la protectia copilului ca renunt la plangere - am facut disperat asta, dar risc sa ii cauzez un nou soc si tot baiatului ii dauneaza.
dar ce am auzit aici imi face tare bine, pentru ca de asta am nevoie acum, si de multa putere ca sa vedem ce e de facut in continuare.
si sunt tot mai slab, tot mai irascibil, a fost o lupta lunga cu 2 boli grele ale celor pe care ii iubesc cel mai mult.
in care nu am facut totdeauna tot ce trebuie, in care am gresit ... ma rog, dreptatea nu e niciodata de o singura parte.
dar tot trebuie sa scoatem copilul asta la liman.

marius272 spune:

iepu: nu e nevoie de scuze, e ok ...
burnedBrain: cu ce fel de ochi ar trebui sa ma uit la sotia mea, nu inteleg ...
e omul cu care am impartit cele mai frumoase clipe ale vietii, iar acum ea e zob, in ciuda eforturilor noastre mai mult sau mai putin reusite, dar eforturi lungi, grele.
cu ce fel de ochi sa ma uit la ea, nu inteleg.

cat despre autism, acesta a fost diagnosticul initial, el a evoluat spre asperger, cred ca esti de acord ca e o evolutie. am fost la cei mai specializati dr in acest subiect. daca ei gresesc ... eu nu imi pot permite sa ii condamn.
ce e clar ca adevaratele cauze ale bolii nu se cunosc, iar treaba cu mostenirea genetica, sa ma ierti, dar e total gresita.
vorbim, ca sa fiu mai clar, de manifestari din spectrul autist, deci boala poate fi alta, chiar dobandita ( pe fondul unei educatii ... sa zicem plina de interdictii, nu ii acuz pe socrii mei, au facut ce au putut) iar simptomele pot fi aceleasi.
cred insa ca, in afara de faptul ca esti specializat in domeniu, am putea renunta la discutie.

bird70 spune:

Marius,
sotia ta pare mai degraba bipolar decat depresiva. Ce vreau sa-ti spun este ca depresia, oricat de grava ar fi, se trateaza cu mare succes. Ceva mai dificil este cu bipolar dar cu siguranta este o boala care poate fi tinuta foarte bine sub control cu medicatie adecvata si terapie de calitate. Daca doresti sa iti ajuti sotia si sa ti cumva pe linia de plutire toata situatia, trebuie sa te documentezi in legatura cu diagnosticul sotiei. Am senzatia ca nu intelegi mare lucru din depresie si asta inseamna ca oricat de bine intentionat ai fi, sansa ca tu sa actionezi in ajutorul sotiei este mica de tot.

marius272 spune:

da, asa este. la un moment dat era vorba de depresie cu tulburare bipolara. apoi a inceput sa primeasca retete cu mentiunea depresie atipica. crede-ma ca nici ei, medici psiho, nu stiu cu adevarat ce are: au un set de medicamente pe care il aplica la vreo 15 boli. in esenta, te sedeaza. am vazut cum e zilele acestea, cand a trebuit sa le iau ca sa dorm sau ca sa nu fac vreo tampenie.

un amanunt imi revine: la un moment dat, i-am luat medicamentele, adica le-am inghitit, zyprexa, anafranil,sa vad, sa inteleg cum se simte. era rau ...

cat despre documentatie, am citit tot ce am gasit pe net despre asta si am gasit o carte, atat.