Impartim prajitura la 2?
Raspunsuri - Pagina 2
madalinad spune:
asa a fost si mama si este in continuare si, intr-adevar, am tendinta de a o lua ca pe o nedreptate cand isi doreste ceva pentru ea. am fost singurul copil si tare egoista multa vreme.
normal ca, la randul meu, as sacrifica orice pentru copilul meu, DAR - cand ceva se poate imparti, o fac. daca are o bucata de ciocolata de exemplu (de la mine), il rog sa-mi dea si mie putin. si IMI DA! ba chiar are tendinta de a o face de la sine uneori, si asta-mi umple sufletul de bucurie. cred ca trebuie sa existe un echilibru chiar si in sacrificii - mai ales daca nu e o chestiune de viata si sanatate!
capra cu trei iezi spune:
s-ar putea ca "neimpartind prajitura la 2" sa transformam copilul intr-un egoist care sa considere ca i se cuvine totul in orice conditii si circumstante! este normal sa dam ce e mai bun copilului, dar nu exagarand. mama pana la urma este si ea o fiinta umana cu nevoi la fel ca toti ceilalti, care trebuie sa se implineasca si satisfaca si pe sine insasi , nu numai pe ceilalti!
capra cu trei iezi cucuieti, si ce cucuieti!
IUBESTE SI FA CE VREI!
Ramonika spune:
quote:
Originally posted by ellej
Hm, nu neaparat. Cand eu si verii mei primari eram copii ( nici unul dintre noi trei nu are frati) parintii ne dadeau tot ce erau mai bun nou, copiilor, (in mintea mea de copil a fi adult era sinomim cu a nu-ti placea dulciurile), insa noi trebuia sa impartim tot, de fiecare data.
pai tocmai asta e si ideea, ca voi ati impartit la trei. subiectul tocmai despre asta e, daca copilul imparte sau nu cu oricine ar fi, nu neaparat cu parintii.
Ramonika
si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz
www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601305182027/" target="_blank">Bubulina www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor
MissParker spune:
Eu sincer iubeam cartofii prajiti, numai cartofi prajiti as fi mancat. Insa cum mama mea considera ca simbolul sanatatii si al bunastarii era sa mananci carne, il trimitea pe tata sa cumpere fripturi de la restaurantul de vis-à-vis, ca sa manance "cupilu" carne macra.
Iar "cupilului" i s-a acrit dupa aceea cand auzea ani de zile textul "Ne-am sacrificat pentru tine si am mancat zgarciuri si grasimi ca sa ai tu parte de carne macra".
Eu uram carnea, o mestecam pana nu mai avea zeama si ramanea un guguloi oribil, apoi ma sileau sa-l inghit cu apa. Iar cand nu ma vedeau, scoteam guguloiul din gura si-l aruncam pe dupa dulapuri, pe unde nimeream, fiindca imi ieseau pe urechi reprosurile lor cu "onoarea" care mi se facea avand carne macra in farfurie.
Eu zic ca o mama trebuie sa fie un exemplu pentru copil referitor la ce inseamna constiinta propriilor nevoi si cum sa le satisfacem, in combinatie cu mesajul ca e frumos sa impartim ceva cu cineva drag. Gresit este sa se puna accentul pe ideea aia imbecila de "sacrificiu", mai ales genul ala de sacrificiu care cere dobanda in sange de la bietul copil...
Mi-e dor de Coana Mare, unde esti, marci?
Felicia 
4+
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia
ellej spune:
quote:
Originally posted by Ramonikaquote:
Originally posted by ellej
Hm, nu neaparat. Cand eu si verii mei primari eram copii ( nici unul dintre noi trei nu are frati) parintii ne dadeau tot ce erau mai bun nou, copiilor, (in mintea mea de copil a fi adult era sinomim cu a nu-ti placea dulciurile), insa noi trebuia sa impartim tot, de fiecare data.
pai tocmai asta e si ideea, ca voi ati impartit la trei. subiectul tocmai despre asta e, daca copilul imparte sau nu cu oricine ar fi, nu neaparat cu parintii.
Ramonika
Scuze, eu intelesesem ca era vorba daca imparte sau nu cu parintii. Cu copii mi se pare de bun simt sa fie invatat ca nu e frumos ca altul sa se uite la tine cum mananci.
Noua nu parintii nu ne-au spus niciodata de sacrificiile facute, le-am inteles singuri cand ne-am marit; de accea spun ca le apreciez.
Apropo de scos ochii, am o matusa care, cand se supara de fie-sa, o lua de la pashopt "te-am carat in burta 9 luni, te-am vegheat cand erai bolnava, ti-am luat tricicleta etc
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
anya spune:
Depinde.. daca e doar o singura prajitura o impart intre cei 2 copii ai mei, carnea din ciorba o aleg pt ei pe cea mai buna...dar asta cand e vorba de mancare - si nu le atrag atentia ca fac asta special. Pe de alta parte ii invat ca nu cuparam jucarii de cate ori mergem in magazin, pt ca ne trebuie bani pt mancare, concedii, diverse lucruri in casa. De asemenea trebuie sa existe unele locuri in care nu au voie sa-si bage nasul - spre exemplu in geanta mea 
(nu ca as avea mari averi acolo).
Cand mergem in parc, ii spun baietelului cel mare (4 ani jumate) ca azi avem atatia bani pt parc. Din ei putem sa ne dam de 3 ori in ..stiu eu ce sau daca renunta si se da doar de 2 ori ne ajung si de floricele. Daca ocheste stiu eu ce jucarie - nu mai avem bani sa ne dam deloc. Vreau sa-l invat sa "prioritizeze" incadrandu-se in buget (nu o fac pt ca n-as avea bani pt o "invartitoare" in plus, dar ma gandesc ca e mai bine pt el).
Elise spune:
quote:
Noua nu parintii nu ne-au spus niciodata de sacrificiile facute, le-am inteles singuri cand ne-am marit; de accea spun ca le apreciez.
Apropo de scos ochii, am o matusa care, cand se supara de fie-sa, o lua de la pashopt "te-am carat in burta 9 luni, te-am vegheat cand erai bolnava, ti-am luat tricicleta etc
pai...si ai mei o luasera cindva pe panta "sacrificii", cind s-au prins ca nu corespund "prototipului".
Adica m-au lasat asa vreo 5-6 ani de capul meu, si cind si-au amintit de mine au ramas stupefiati ca n-am ieshit exact ce banuiau ei ca ar fi trebuit, intre timp.
So, m-au luat cu "sacrificiile" facute cu muuult timp in urma, atunci cind eram bb: in lipsa de alte dovezi mai graitoare, taica-meu mi-a reprosat si ca m-am nascut.
De parca mult s-ar fi chinuit el, ca tata, sa ma nasca
Reprosh la care am avut o reactie foarte prompta: "Ei, nah, ca m-oi fi nascut asa de una singura ca am vrut io!! Nu tu m-ai vrut?! Ei? Si atunci ce-mi scoti mie okii? Las' ca mi-a povestit mamaie ca vroiai ceva sa urle prin casa, poftim, asta-s!"
De cite ori imi aduc aminte faza, ma gindesc ca nici daca toata lumea asta s-ar intoarce cu fundul in sus nu i-as putea reprosha bblisei ca exista.... nici intr-o mie de ani , cu atit mai putin in vreo 15 de acum incolo.
Elise & BBLisa
ileanna spune:
ramiha, foarte buna intrebare.
multumesc ca m-ai facut sa ma gandesc la asta.
Never say NEVER.
Tisina spune:
Eu nu "impart prajitura". Le-o dau intreaga copiilor, insa dupa aceea amandoi vin si ii dau si lui mami si apoi si lui tati. Am exersat asta cu ei de cand erau mici, de drag ca intelegeau ce le spuneam. De exemplu: manca copilu' banana, il trimiteam sa ii dea si lui tati, iar el se ducea si ii dadea. Tati ii spunea "bravo" si "multumesc", iar el era fericit, asa ca ii aducea si mamei (fara sa il trimita tata), si asa cu toate. Acum nu le mai spune nimeni, ci singuri ofera, atat noua, parintilor, cat si unul altuia.
she_wolf spune:
La mine mama a impartit totul, avea si ea mereu partea ei si ii pastra si lui tata daca era interesat. Recunosc, ma enerva chestia asta la culme , mai ales ca se gaseau destul de greu dulciuri de calitate pe cand eram mica, acum nu mai e asa, dar am invatat sa impart. Nu numai in relatia cu ea si cu tata m-a obisnuit cu asta, ci in general si nu numai in legatura cu mancarea. Asa mi se pare normal si asa vreau sa-i invat si pe ai mei.
Cristi stie ca, de ex. felia asta de tort e a lui, aia a mea, aia a lui tati (Radu inca nu are portie ca e prea mic :-)). Normal ca imparteala este in favoarea lui si daca vrea sa mai guste si de la mine sau de la tati e ok, important este sa stie si sa accepte ca nu este al lui tot tortul.
Acum, normal, daca a ramas doar o banana si mi-e lene sau n-am timp sa merg sa mai cumpar, i-o dau lui daca o vrea, dar fara sa am aerul ca ma sacrific si nici macar nu simt asta.
In parc il invat ca trebuie sa stea la rand la tobogan, ca nu se poate da 100 de ani in leagan pentru ca mai vor si alti copii, ca e bine sa imparta jucariile, mai ales ca lui i se pare normal sa se joace cu jucariile altora etc etc. Daca mergem sa ne intalnim cu un prieten de-al lui, daca iau ceva pentru ai mei, iau si pentru ala si deja Cristi stie si-mi spune si ce sa iau. :-)
De asemenea, pentru ca nu prea am alta varianta facem si compromisuri de genul, acum mergem in parc, dupa aia la un suc sau ce-o vrea, dupa care mergem sa-mi cumpar si eu pantofi, de ex. Asa e toata lumea multumita. 
In general mi se pare normal sa facem niste eforturi pentru copii si nu doar materiale (efort e si sa mergi in parc daca n-ai chef :-)), dar fara exagerari si fara sa le atragem atentia asupra lor.
Claudia 
, Cristi 
(16.12.2002) si Radu 
(5.08.2006)