Copii cu personalitate puternica
Raspunsuri - Pagina 2
Elise spune:
quote:
... asa ca ai pus-o Elise good luck to you!
multumesc de incurajare!
quote:
Asa ca isi increteste fetisoara cum crede ea ca-i mai draguta, doar-doar nu ma supar. Eu zau ca nu ma supar, desi incerc citeodata sa-i dau impresia asta.
Totusi, la prize si la calorifer e NU ala serios. Crede-ma, pricepe si la virsta asta atunci cind crezi si tu ce-i spui.
Fie-mea inca n-are apasarea asta, cum sa fie mai dragutza, ca e mica.
Dar face o figura serioasa, probabil se gindeste si ea cum sa ma faca sa "percutez": si, calma, o ia de la capat: "maaa-maaa! mama!" Si imi arata ce vrea. In alt mod. A mia oara. Plina de sperantza.
In mod cert ma percepe ca pe "entitatea"
care o ajuta, daca se straduieste sa ma cheme si sa-mi arate...Ei, in situatia asta cum sa lamuresc copilul ca NU?
Sau sa o fac sa renunte, sau macar sa uite vreo idee din asta persistenta?
Elise & BBLisa
Bysko spune:
Aceeasi problema o avem si noi. Fiica-mea are acum aproape 1 an si 2 luni si a inceput tot cam pe la 11 luni sa se impuna. Mai grav a inceput sa fie pe la 1 an cand a invatat sa se tranteasca pe jos atunci cand vrea ceva si nu i se da. Copii in preajma nu are ca sa ma gandesc ca a invatat de undeva. Si la fel nu se lasa pacalita de nimic, iar uneori mi se pare ca face chiar misto de noi.
Intamplare: luna trecuta ne-am dus noi doua la plimbare cu masina. Vine momentul sa plecam- eu sa o pun in scaunul de masina. S-a zbatut atat de tare ca a trebuit s-o las jos. Ce credeti ca a facut? S-a asezat tacticos pe jos si pana nu m-am dat 2 pasi inapoi nu s-a ridicat. Normal ca toata lumea care trecea se uita la noi ca la urs. Ne-am plimbat in jurul masinii 5-10 minute, cu ea stergand tot praful, apoi a acceptat sa o pun in scaun. Ce trebuia sa fac? Ca de explicat i-am explicat dar tot la fel face.
Ramona J spune:
Eu astea nu le accept. Daca pot - o ignor. Daca sintem intr-un loc public si cum spui tu, se uita lumea ca la urs - o iau pe sus fara sa-i vorbesc deloc. Cumva intelege din gestul meu ca sint suparata si dupa ce vede ca nu obtine reactie (inteleg ca asta vrea), se linisteste.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
simali spune:
Acum e un fel de moda sa spui despre un copil rasfatat ca are "personalitate puternica". Si chiar am crezut ca este doar rasfat... pana cand am fost eu in situatia respectiva.
Acum chiar cred ca exista copii carora nu le trece, nu uita si nu poti sa le abati atentia cu nimic. Ei pur si simplu nu uita de unde au plecat si pace. Sunt simplii si naturali in dorintele lor. Pana nu reusesti sa-i convingi DE CE nu se poate nu renunta nici daca-i toci.
Acesti copii au nevoie de explicatii elaborate, cu ei trebuie sa cheluiesti efort si timp muuuult ca sa-i CONVINGI.
Dar cand sunt mici - 1 an - e JALE.
Imi aduc aminte cand incercam sa-l adorm pe BB (tot pe la 1 an). Ma asezam langa el in pat, imbracata si ma prefaceam ca dorm. El se urca in pat si apoi imi spunea "mama, pijama" si arata catre hainele mele de strada care clar nu erau pijama. Si nu inceta pana nu-mi puneam pijamaua. Iar daca-mi puneam si pijamaua... adormeam si eu langa copil si se duceau toate planurile de seara pe apa sambetei. Si ma uitam cu jind la alte mamici carora le reusea "schema".
alice
Mmmaria spune:
Ufff..acum catava vreme voiam sa deschis un astfel de subiect.
Insa din lipsa de timp alocat unor astfel de hai sa le zic "batalii" din care ieseam invariabil necastigatoare, am hotarat ca este mai bine sa cedez de la inceput. Am scutit timp, efort si nervi.
Nu stiu daca ei i-am facut bine sau rau, as zice ca nu este mai rasfatata decat e normal sa fie. Insa mie personal mi-am facut cu siguranta un bine.
Cat despre bibe, o sa renunte ea singura candva. Si cu "la-la-la", la fel. Lucrurile interzise sunt incitante. Lucrurile acceptate si facute in mod repetat isi pierd farmecul dupa o vreme...cel putin la noi asa a fost.
Succes, Elise (ca sa te "incurajez", iti spun doar ca abia sunteti la inceput...)
simali spune:
quote:
Eu astea nu le accept. Daca pot - o ignor. Daca sintem intr-un loc public si cum spui tu, se uita lumea ca la urs - o iau pe sus fara sa-i vorbesc deloc. Cumva intelege din gestul meu ca sint suparata si dupa ce vede ca nu obtine reactie (inteleg ca asta vrea), se linisteste.
quote:
Asa am procedat si eu.
alice
Mmmaria spune:
Daaaaa, e exact asa cum spune SIMALI! Si cine n-a avut un astfel de copil nu poate nici sa-si imagineze cum e...
Ce pot sa spun insa este ca o prefer asa: incapatanata, cu personalitate, tragand de mine pana cand nu mai pot si chiar si dupa aceea ("mama, ridica-te!")
MissParker spune:
Elise, eu deocamdata citesc si iau notite, ca sa stiu ce ma asteapta
Mai ziceti, fetelor...
Felicia 
4+
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia
daniela_b spune:
quote:
Originally posted by MissParker
Elise, eu deocamdata citesc si iau notite, ca sa stiu ce ma asteapta
Mai ziceti, fetelor...
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
Felicia, te felicit cu toata inima, tare bine iti mai sta cu noua semnatura!
Iti doresc sa ai o sarcina usoara, un bebe sanatos si sa fiti fericiti!
Cit despre personalitatea copiilor, eu cred ca ea trebuie protejata cu orice pret si gasit un echilibru intre educatie (pentru "corectarea" unor greseli sa le spunem copilaresti) si educatie pentru stimularea trasaturilor de personalitate puternica, de folos pentru desavirsirea viitorului adult.
Bineinteles, nu e chiar simplu de gasit acest echilibru (si nici prea multe retete universal valabile nu sint) dar cu siguranta merita sa iti indrepti toate eforturile in scopul asta.
Ceea ce stiu eu (si cred cu tarie) e ca nu se poate sa investesti dragoste, rabdare, atentie, ingrijire si sa nu reusesti in "meseria" de parinte, una dintre cele mai grele din lume, e drept.
Iar asta voi o stiti, mai bine decit mine!
Elise, BBLisa este exact cine, cum si unde trebuie sa fie, n-am nicio indoiala
.Un copil frumos, curajos, vesel si cu o mamica pe masura!
www.helpsonia.com
simali spune:
quote:
Mai ziceti, fetelor...
quote:
Venim intr-o zi cu totii de la patinaj...franti. Faceam cu ta-su planuri de pe scari cum o sa doemim bustean. Copilul nu, ca el nu e obosit. Avea cam 3 ani si ceva si patinase cot la cot cu noi cam 3 ore. Era imposibil sa nu fie obosit. Ajungem in casa si noi eram atat de varza ca n-am mai avut energia sa ne luptam cu el sa doarma. Ne-am prabusit in pat si pe el l-am lasat la calculator. Cand, aud ca prin vis "buf". Ma ridic si gasesc copilul dormind cu capul in tastatura. Incerc sa-l ridic sa-l duc in pat. Sare ca ars: "nu mi-e somn". Si nici c-a mai adormit apoi.
De atunci am ajuns la o concluzie: niciodata sa nu va fie mila de un copil ca e obosit. Va rog sa ma credeti, au 7 vieti. Noi adultii nu avem nici pe sfert energia lor cand e vorba sa faca ce la place.
alice