Cum s-o ajut?

Verisoara mea este pe punctul de a se desparti de sotul ei dar nu are curajul sa faca pasul decisiv.Ea spune ca pe el nu il intereseaza de ea si nici de nevoile ei.S-au iubit extraordinar de mult dar relatia a inceput sa se degradeze incetul cu incetul iar in sufletul ei au ramas rani adanci.Cred ca si el sufera dar este foarte incapatinat.Nu stiu cum pot sa ii ajut am incercat dar ea spune ca nu mai e nimic de facut ca nu ramane decat sa plece dar nu are curajul nu stie ce se va alege de ea dupa despartire pentru ca a spus ca nu stie sa traiasca fara el.Eu nu stiu ce sa-i spun pentru ca multe dintre voi stiti ca nici eu nu am avut curajul sa plec de langa sotul meu asa ca nu stiu ce sfaturi sa-i dau.Daca ma puteti ajuta cu un sfat sau sa-mi povestiti experientele voastre neplacute vizavi de o despartire prin care ati trecut eu sunt dispusa sa i le arat iar decizia ii va apartine.Pupici

alexia_07

marius spune:

Atata timp cat amandoi sufera in mod particular datorita acestor momente delicate, personal consider ca orice sfat pro sau contra reprezinta o intruziune in viata lor privata.

Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro
Anul 2006 /Anul 2007 /Serbarea Ioanei/Croatia 2007
Pagina legislativa

MissParker spune:

Nu vreau sa par prea pesimista, dar verisoarei mele i-au trebuit vreo 7 ani de cand se "hotarase" sa divorteze si pana cand a facut pasul decisiv.

Cred ca verisoara ta ar trebui sa-si clarifice mai intai propriile prioritati, propriile sentimente si nevoi, ca sa poata actiona in consecinta. Faptul ca spune ca nu mai e nimic de facut nu inseamna ca pentru ea nu mai exista enspe mii de sperante (inutile) pe care si le va construi ca si castelele in Spania, numai pentru a le vedea distruse de valurile realitatii, una dupa alta.

E trist, dar decizia trebuie s-o ia ea singurica. Dupa ce se maturizeaza suficient ca sa fie in stare sa faca ceea ce e bine pentru ea.

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia

Oliv75 spune:

buna
daca verisoara ta este casnica atunci o sa-i fie mult mai greu sa ia o decizie in sensul separarii din mai multe motive (dependenta financiara, cerc de prieteni si cunostinte mai restrans etc).
Acum ceva vreme o buna prietena vroia sa divorteze din motive intemeiate; nu am vrut sa fac pe sfatoasa ci am intrebat-o doar daca poate sa-si imagineze viata fara el. A doua zi mi-a spus ca s-a gandit mereu cum ar fi singura....a capitulat recunoscandu-si dependenta de el.

Gabi_K spune:

eu am avut nevoie de 8 ani ca sa iau decizia cea mare. Si intre timp am mai facut si al doilea copil...

Gabi(ex- gabibarta)+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
poze


Totul despre alaptat!

Elise spune:

cred ca fiecare om are o limita - limita lui, personala, de la care incepe sa functioneze un fel de instinct de conservare. Mai exact, incepe sa realizeze cit rau isi face singur mentinind relatia.

Pina cind nu ajunge la acea limita (pe care o stie numai el, sau poate nici el...) nu pleaca. Gaseste motive sa ramina, reale sau imaginare. Sau amina. Sau mai da a nspea sansa.

Am si eu o prietena in situatia asta... sustine ca nu mai exista sentimente, dar DACA NU S-A INTIMPLAT NIMIC, cum sa plece...asa?!
Probabil asteapta.... neintimplatul sa o urneasca.


Elise & BBLisa

zepellina spune:

Nu cred ca are nevoie de sfaturi acum, fiecare simte, altfel nu poti sa mergi mai departe. Poate au nevoie de cineva sa ii consilieze, poate el isi da seama ca nu rezolva nimic cu incapatanarea.

aidaciolac spune:

Cel mai bine poti sa o ajuti spunandu-i ca numai ea poate lua o decizie.



Aida - mama de pisica mica.


nov2006 , vara2007 , septembrie2007

Matza Emma in actiune

eliaheri spune:

Salutare tuturor,
Tot citesc ce scrieti insa nu am avut curajul sa ma exprim pana acum.
Sunt in aceasi situatie, de un an. Uneori am senzatia ca o sa o iau razna si nu pot sa inteleg ce ma mai tine langa el. Totul pare pe hartie clar ... nu ne mai potrivim, insa cand e vorba de pus in practica e ceva mai greu. Si am atata nevoie de liniste. Probabil ca solutia este cum au spus unele fete intrarea in scena a instinctului de conservare. La mine incepe sa isi faca simtita prezenta, asta deoarece acum cateva luni am aflat ca am o boala destul de grava.
As fi curioasa in cazul celor care au divortat, care a fost momentul crucial, ce a declansat decizia "finala".
Multumesc pentru raspunsuri :)

reiki spune:

Facand o analiza la rece, fara sa te implici in a-i judeca pe niciunul dintre ei. Analiza pe care sa i-o prezinti si din care sa traga singura concluziile pe care le considera necesare.
Si in plus cred ca ar trebui sa o incurajezi sa vorbeasca, sa discute cat mai mult cu sotul ei, sa invete din nou sa comunice nu doar sa vorbeasca.
Comunicarea dintre ei este esentiala!
Comunicare nu inseama reprosuri si certuri, suferinta. Comunicare inseamna sa identifice impreuna care sunt problemele, unde sunt problemele, daca vor sa lucreze impreuna la eliminarea lor si cum sa le inlature.

bobocel_07 spune:

quote:

---

Comunicarea dintre ei este esentiala!

---

Asta i-am spus si eu ei insa el refuza sa vorbeasca despre problemele pe care le are si spune ca totul porneste de la ea fara sa ia in calcul ca si el greseste foarte mult.Nu accepta nici un fel de comunicare cand ea ii aduce la cunostinta ca relatia lor se duce pe apa sambetei si daca ea insista sa comunice el de enereaza rau si tipa ca un apucat.Sunt constienta ca au gresit amandoi ca in orice relatie dar mi-e mila de ea cand imi spune ca o saptamana se inteleg perfect si imediat dupa aceea incep certurile care o termina psihic.
Va multumesc celor care ati scris si sper sa se rezolve totul.

alexia_07