Comori de nov-dec 04(157)
Raspunsuri - Pagina 16
bits spune:
wow Anca ce putin mai ai!bafta multa!pe cat o sa nasti?ce zice David de venirea lui bebe?apropos v-ati gandit la nume?
try spune:
quote:
Originally posted by Otiliav
Ca tot suntem la capitolul cum arata copii, fetele deja au taliute.
Miria, Damiana cred ca seamana cu sotul, ea nu este grasa este inalta, are piciorul mare. La Ana diferenta este ca are obrajorii asa grasuti si burtica mare. In pozele de la mare era un sumo mic acum ca s-a inaltat brusc nu mai are burtica la fel.
Vroiam sa spun ca atunci cand am nascut-o am fost convinsa ca are copanelele mele pentru ca speram sa semene cu tacsu care are 1.78 nu pitica asa ca mine. De fapt de la ecografia morfologica aveam o banuiala ca la masuratori a fost scurta in picioaresi ma ofticam in sinea mea. Si uite ca de abia acum sunt convinsa ca ii va semana pentru ca a facut funduletzul ca el si deja se vede diferenta si la picioare. Stiti ca tot spuneam ca ea nu se va incadra niciodata la categoria "manechin" si buba mi se parea ca are trunchiul mai dezvoltat decat picioare lungi. I-am cumparat acum un an de doua ori costumase cu bluzita un numar mai mare decat pantalonii si ma ofticam cand vedeam ca nu se lungeste la picioare.
Si inca o chestie, sotul a fost bondocel si s-a inaltat brusc si asa a ramas si acum, iar el nu are probleme cu greutatea. Cand ne-am cunoscut noi il puneam sa-si umfle obrajii ca mi se parea ca seamana cu Tweety
Chiar vroiam sa va intreb voi v-ati indragostit de copilasi de la nastere?
Eu nu, si mi s-a parut aiurea prima inatlnire. Mi s-a adus un copil dintr-un patutz, ma uitam la ea si ma intrebam daca sigur au ales bine
Imi reprosez mereu ca am fost perfectionisti si panicati la inceput si nu am apreciat ce comoara avem. La inceput doar buzitele si urechile ne placeau, in rest obrajorii prea umflatii, nasul borcanat, ochii ii deschidea pe rand deci ne intrebam daca nu-i vreo problema iar cand i-a deschis mai bine se uita in X, displazie de sold avea plus in mintea mea picioare scurte si urate ca ale mele, criza hormonala cu tzitzi umflate si-i puneam mereu comprese cu rivanol ce patau toate hainele si cireasa de pe tort a fost cand am descoperit ca nu aude si din fericire avea canalele infundate cu lapte.
Ziceti si voi ce parinti nebuni, macar de-as putea da vina pe depresie postnatala
Am mai auzit o vorba cum ca la primul copil inveti sa-l iubesti, iubirea vine in timp, la al doilea este mult mai usor.
Otilia, sotul Vlad si gogosica Ana Maria (18 Decembrie 2004)
Pozele noastre si www.dropshots.com/otiliav" target="_blank">Filmulete Ana
Nici eu n-am simtit acea dragoste covarsitoare de la inceput cu alex. Cand mi l-a scos si mi l-a pus pe piept am fost foarte confuza in sentimente. Stiam ca normal si firesc este sa-l iubesc si sa ma indragostesc de el, insa nu simteam asta, dar am simtit multa responsabilitate, stiam ca-i al meu si ca de-acum trebuie sa am grija de el. V-am mai zis eu de confuziile mele atunci. Simteam foarte mutla nerabdare, vroiam sa-l vad la san cum suge, vroiam sa se trezeasca mai repede si sa-i schim pampersul, sa-i fac baie, eram asa dornica sa am grija de el ca de papusa mea. Si cand am ajuns acasa si dupa ce mi-a venit laptele si el a inceput sa suga vanjos, plangeam numai cand il vedeam cum suge, ma inundau o gramada de sentimente si nu le puteam defini, venea totul din instinct fara sa pot controla ceva. Nu stiam de ce plang atat numai cand il vad (caci inca nu simteam ca-l iubesc), nu reuseam sa-mi dau seama cu mde pot fi asa sensibilizata incat sa plang si de 10 ori la rand cand vorbesc de el sau cand ma uit la el. Si-asa am descoperit eu ca mama natura (instinctul) e de 100 de ori mai puternica decat orice judecata a noastra, decat orice logica si gand analitic ce ne trece prin cap. Si usor usor am inceput sa-m idau seama ca de fapt toate aceasta inundatie de emotii si porniri instinctuale nu e alceva decat dragoste bruta,, neprelucrata, neconditionata de ceva anume, vine dinauntru fara s-o poti opri sau controla. Eram atat de uimita de tot ce nastea acest copil in mine. Si sa stiti ca eu am ramas cu acest sentiment de uimire si perplexitate panape la 1,5 ani. Alex pt mine a fost bebelusul perfect, a dormit si mancat bine, a facut totul cum trebuie, nu mi-a ridicat semne de intrebare pana la 1,5 ani. de mutle ori mi se parea ireal, prea frumos sa fie adevarat. Apoi la 1,5 an iau inceput crizele cu tipatul si stresul sarcinii cu adrian si-am vazut si alte fatete ale rolului de mama.
Si probabil ca aceasta experienta a fost atat de puternica pt mine incat eu am reusit sa creez o relatie speciala cu alex, lucru pe care deocamdata nu-l am cu adrian, posibil ca cu Adrian sa nu se creeze acelasi soi de relatie speciala. Insa adrian e mai dependent de mine. Uneori nu-mi place acest lucru pt ca in ochii mei aceasta dependenta e un soi de slabiciune, iar eu imi doresc sa-i cresc puternici, hotarati si siguri pe ei.
Pe adrian era imposibil sa nu-l iubesc, a trecut prin atatea ca nici nu puteam sa-mi imaginez cum ar fi sa nu-l iubesc, daca nici macar eu, mama lui, nu faceam asta, atunci cine? L-am iubit inca de la primele vizite la incubator. Poate ca instictul imi spunea ca trebuie sa-i dedic si mai multa dragoste ca sa compenseze greutatile prin care trecea. Primele 3-4 luni am avut o legatura organica cu el, ca si cand tot ar fi facut parte din mine, probabil ca undeva subconstientul meu im idicta asta. Nu vroiam si nu simteam nevoia decat sa fiu cu el si langa el. Doar atunci aveam liniste si eram calma, in rest eram mereu nelinistita, neimplinita, nesatisfacuta. Nu puteam controla relatia mea cu el decat cand eram acolo langa el, cu cat ma duceai mai departe de el, cu atat eram mai nefericita. Am avut o perioada cand am trait doar pentru el, nimic si nimeni din ce era in jurul meu nu mai conta decat foarte putin. Am simtit probabi lca eu sunt singura care pot face o diferenta in viata lui si probabil ca de-aia m-am canalizat numai spre el. Am reusit sa-mi revin dupa ce si el si-a revenit si a scapat de transfuzii. dar toate astea au fost instinctuale, nu e ceva ce mi-am dictat, impus sau gandit sau am concluzionat ca ar fi bine sa procedez, au fost pur si simplu pornirile prime care ma ghidau.
Ei si uite ca sufletul tot imi ramneste dupa inca o experienta de-asta inedita, insa ratiunea nu si nu.
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian - 24 Aug. 2006 ......... poze I si www.flickr.com/photos/8947508@N02/" target="_blank">poze II
si 
Paul Constantin (28.11.2004)
mikimi spune:
quote:
Originally posted by ionela roxana
am terminat mesajul prea brusc, caci ma mana sotul cu Emily la baie, el terminase inbaierea Arisei de mult; adevarul ca in fiecare seara o lungim muuuult prea mult cu programul; pana mancam, pana strang prin casa, pana pregatesc culcusurile de culcarica, pana facem baie, si uite asa ne prinde ora 11pm inca fara ene la gene, iar dimineata ma sa nu ne dezlipim ochii; sotul spune ca eu sunt cea mai vinovata, si ca nu exista om mai iresponsabil ca mine; deci mea culpa;
voi cum va "miscati" seara cu treburile?
mamica celor doua cucuiete
Vaii Ionela ce punct sensibil ai atins....nici eu nu stiu ce varianta sa aleg atunci cand sunt singura acasa seara.Am incercat sa-l spal pe Alex la 8.30, apoi sa-l las sa se joace , il spal pe Yannis, ii dau sa pape si sa-l culc.Nu merge bine ca seara Yannis papa in mai mult de o ora, apoi ragaie vreo juma de ora si uite asa ajungem la 23 si ceva.Asa ca alex trece cu mut de ora de nani.Am incercat si invers, sa-l spal pe Yannis primul, dar cat de devreme sa incep in asa fel incat sa am 2 ore pt el cel putin...ca nu merge sa ma apuc la 7.30 sa-l spal ca ma trezeste la 5 dim...nu stiu cum sa fac.M-am gandit si sa-i spal pe amandoi, dar ar trebi sa-l scot pe Yannis din baie, sa-l imbrac si sa-l scot apoi pe Aex.Pai ce scandal o sa aiba cartierul in timpul asta de la yannis....grea treaba si ma ingrozesc ca va trebui sa fac ceva in Canada ca 18 zile suntem fara tati, doar noi 3 si prietenii nostri la care mergem , dar care au si ei bebita pe acre o botezam.Poate o sa le fac o zi si o zi baie, dar nu-mi place nici asta, eu vreau continuitate in program.
Nu va spun ce emotii am pentru drum, i-am cumparat de la ikea lui Alex creioane colorate, niste jucarii de lemn cum are la gradi si e foarte incantat, in Londra stiu un magazin care are o masinuta cu toata caroseria transparenta astfel incat vezi motorul , rotile si toate piesele cum functioneaza.O sa i-o cumpar ca de mult ma uit la ea si in plus e fascinat de cum se misca rotile, e tot timpul paralel la sol cu masinile lui sa vada cum functioneaza. Mai rau e ca avem de asteptat in tranzit de la 10 din pana la 17.Sa vad ce fac eu cu ei...cum il tin pe Alex legat de mine cand o sa-i dau lui Yannis sa pape??am mainile ude numai cand ma gandesc.Sper sa ajungem cu bine.
Si in plus de asta Alex are laringita, il tratez cu vreo 7 medicamente, sa vad cum le transport pe toate ca depasesc si cu alea ale lui Yannis 1 litru care e permis in cabina...Nu mai zic cate aventuri inainte de plecare... ca viza americana a lui Alexander era gresita de 2 ani cand i-am facut-o si nu am observat, asa ca ne-au pus sa aplicam din nou pt ea, ca am fost dude si nu am observat atata timp.Asa ca alti bani, alta distractie, alt timp de alergatura.
Gata cu ale mele, fug sa mai citesc din urma.
Am vazut Diana eleganta, mi-a placut mult cum era aranjat perisorul ei, asa domnisorica frumoasa.
Si am mai vazut si Ana-scufta rovie( cum zice Alex), si e superba si ea, nici urma de grasuta, e inaltata si- mi place la nebunie cum ii sta tunsa.
Poze noi jun.
Miki,mami de Alexander (12.12.04) si Yannis cu pozici proaspete. (28.08.07)
try spune:
quote:
Originally posted by anne-marry
andreea SA FIE INTR-UN CEAS BUNA . FELICITARI
try nu pt mine imi tb situl..pentru o prietena. eu deja am inceput s afac planuri si rasplanuri pt bebe 2. vineri merg a ginecolog si imi socate steirletul....asa ca de luna viitoare....ne apucam de treaba. acum...nu stiu ce sa zic. imi este frica sa ma si bucur sau sa sper pre mult pt ca stiu ce greu am ramas cu teodor.. dar imi doresc ATAT DE MULT si pe bebe2 ... nu stiu daca pot explica in cuvinte. pur si simplu imi diresc. am aceeasi stare psihica de dinainte de a ramane graviduta cu teo...plang cand vad copii mici , ma emotioneaza orice, etc etc...si mai ales cand vad mamici cu cate doi copii....ce sa mai... poate voi ma intlegeti, ca o colega der servici m-a catalogat deja drept ... tacanita....ca ce m-a apucat de vreau copii...inca unul adica...ei uite ca vreau, i-am zis, ca doar nu mi-l cresti tu
anne-marry mamica luiteodor alexandru pozele mele
pozele noastre2
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=39227" target="_blank">ziua in care am devenit mamica
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA
Anne-marry, sa sti ica si eu pana am ramas insarcinata cu adrian am fost pe jumatate implinita. Stiam ca vreau doi copii, de dinainte sa-l am pe alex. Si cand l-am nascut, desi trecusera doua zile de dureri de plangeam ca un copil mic, cu hohote si sughituri, desi obosita cand l-am avut in brate eram in stare sa trec a doua oara imediat prin aceeasi experienta. Niciodata n-am stat pe ganduri si nu am avut indoieli, Stiam ca va fi mai vreu in primii 2-3 ani cu doi la o diferenta sa mica, dar ravneam tot timpul la al doiela. Dupa ce alex a facut un an am inceput sa-mi doresc si mai tare. Cu atat mai mult cu cat sotul isi schimbase parerea (deh, daduse de greu), dar in capul meu stiam una si buna ca eu vreau al doilea copil si stiam ca el isi va schimba parerea dupa ce se va trezi cu puiul acasa (daca nu mai inainte). Ii daduse ultimatum sotului (ii spusesem ca incepand cu august eu as vrea sa incercam din nou si speram ca-n rastimpul asta sa se razgandeasca si el). Si uite ca am ramas insarcinata mai repede, in ianuarie. Dar probabil ca atunci cand iti doresti cu atata ardoare, ceva mai puternic decat noi face lucrurile posibile.
acum ma simt implinita cu doi chippendale. Indiferent prin cate greutati am trecut cu adrian si prin cate o sa mai trecem, indiferent ca viata lui poate nu va fi la fel de lina ca a altora, stiu ca e e mai presus de toate e sa ii invat sa culeaga din viata tot ce-i frumos. Sunt atatea motive pe lumea asta sa-ti doresti sa traiesti si care sa te faca sa traiesti din plin... incat obstacolele, mai mici sau mai mari, pe care le intalnim nu mai par asa grele.
Iti urez spor la treaba, iar bebe sa vina repede (uneori, dupa o prima sarcina, chiar venita foarte greu, e posibil sa functioneze totul mult mai bine si sa aveti norocul sa mearga mult mai repede de data asta).
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian - 24 Aug. 2006 ......... poze I si www.flickr.com/photos/8947508@N02/" target="_blank">poze II
mikimi spune:
quote:
Originally posted by mariussimiucquote:
Originally posted by roserb
El adormea cu suzi in botic si cu o mana mangaia parul.
Robert adormea cu capul sau cu o mana pe tzitzi.
vai ce draguti !!!! si eu credeam ca al meu e defect...isi pune o mana in gat si se trage de piele usor cand bea ceva si cand adoarme.Dar asta o are de vreo juma de an...
Adriana si noi am scaat de suzi demult, insa laptic numai din bibe dim si seara.Pana sa-l aduc acasa pe Yannis, aproape toae lichidele din bibe si bea foarte bine desi stia din cana, pai si alte instrumente.Insa cand l-am adus acasa pe puiul mic, am ascuns toate bibe in afara de cel de noapte si i-am datsa bea numai din canuta cu pai sau cu cioc sau normala.Diferenta e ca s-a injumatatit cantitatea de lichid pe care e bea, si nu cred ca e bine.Cu bibe avea momentele lui de liniste, dar fiind faptul ca trebuia sa se intinda u n pic, asa se misca, muta cana, e tentat sa o verse sa vada ce baltoaca face...etc.Nu ma las si nu il las, dar trebuie sa ma rog de el sa bea ,chiar si preferatele lui:compotelul si sucul de morcovi.Cu laptele nu stiu ce sa fac, mi-e ca ne certam rau daca nu-i mai dau bibe nici la lapte si de fapt mi-e frica ca nu va mai bea lapte.
Poze noi jun.
Miki,mami de Alexander (12.12.04) si Yannis cu pozici proaspete. (28.08.07)
try spune:
quote:
Originally posted by andreap
Andreiutzo, sunt atat de bucuroasa pt tine. Mey, asa ma apuca o jovialitate cand aud ca mai vine un bebe in grup, ce nu ma imaginati. Nu-mi doresc decat sa vad cum arata un fratior de Maria-Galagia. Da' mie-mi plac oamenii cu personalitate. Acum ma pufneste rasul, stiu ca nu ti-a fost usor cu urlatoarea de Maria, dar dupa ani si ani, ne uitam in spate cu nostalgie, dispare frustrarea de moemnt.
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian - 24 Aug. 2006 ......... poze I si www.flickr.com/photos/8947508@N02/" target="_blank">poze II
ochi_verzi spune:
quote:
Originally posted by bits
Mihapentru tine!totusi vreau sa te intreb ceva:nu ti-e frica ca i s-ar putea intampla ceva rau Dianei?sa nu zici ca-s deplasata dar uite am 2 acum si tot ma mai gandesc ca nu as putea trai daca i s-ar intampla ceva lui Ken!
Amon si Kenzo
Niciodata nu stim ce ne reverva viitorul dar, am incetat sa ma mai gandesc la rau, gandesc doar ca e bine si sanatoasa si cred ca Dumnezeu nu ne mai da o noua piatra de-ncercare, la fel de mare sau mai mare, ma gandesc si vreau sa cred ca ce-a fost mai rau a trecut...
Diana 22.11.2004
mikimi spune:
quote:
Originally posted by Otiliav
Am mai auzit o vorba cum ca la primul copil inveti sa-l iubesti, iubirea vine in timp, la al doilea este mult mai usor.
Ntttzzz, la mine nu a fost asa...eu pe Alex l-am iubit nespus din primul minut, in schimb e Yannis simt cu adevarat ca-l iubesc si ca-l ador de 2 saptamani de cand imi zambeste.E foarte egoist ce zic, am vrut parca o recompensa de la el, la inceput imi placea doar cum mirosea, acum sunt terminata dupa el.Mititelul s-a grabit sa-mi zambeasca desi cartile zic ca o fac constient mult mai tarziu decat varsta lui de acum, insa el cand ma vede si-i vorbesc zambeste exact ca mine, iar cand il vede pe Alex scoate limbuta si vrea sa zica ceva, uneor ii iese un fel de chiot slab iar alex pur si simplu jubileaza si zice: uite se bucura''.Sunt adorabili.
Poze noi jun.
Miki,mami de Alexander (12.12.04) si Yannis cu pozici proaspete. (28.08.07)
try spune:
quote:
Originally posted by danette
Noi suntem cu stresuri mari, de luni Iris merge la gradi si contrar astepatrilor mele, etse foarte nefericita.
Luni a plans pana a vomat, ieri nu sa oprit din plans 3 ore. Azi am mers eu cu ea si-am stat acolo pana la ora 10 dar cand am plecat din nou a inceput plansul.
Deci nu stiu ce vom face...
Dana, dupa cu mai prezentat situatia, nu-mi fac griji pt adaptareaei acolo, sunt sigura ca ma idevreme sau mai tarziu se va acomoda si nu va mai plange, e o schimbare care pt unii copii e mai traumatizanta, pt altii mai putin, iar pt altii e bucurie totala din prima zi. eu mai degrama mi-as face probleme pt evolutia ei. Daca spui ca a depasit fazele respective de educatie de mult, ma gandesc ca pt Iris aceasta gradinita nu va aduce decat plafonare, ori eu cred ca cu cat fructifici mai mult disponibilitatea lor de a face lucruri mai evoluate (nu ma refer la potential, atentie, multi copii au potential, dar putini copii fac progresele venind din dorinta lor si nu orientati de parinti) in primii ani, cu atat copilul este mai castigat. Voluntariatul de care vorbeai tu probabi lca la Iris e foarte dezvoltat si progresele pe care le-a facut se datoreaza in mare parte preocuparilor ei personale, nu faptului ca tu ai incercat s-o motivezi, s-o impulsionezi, s-o stimulezi sa ajunga aici. tu practic doar i-ai pus la dispozitie ceea ce avea nevoie pt a avolua in ritmul ei, care e mai rapid decat al copiilor cu care e ea acum in grupa probabil.
Daca mai pus la socoteala si slaba performanta a educatoarei (ca de-aia i izice educatoare, ar trebui sa se implice in activitati cu copiii aia, nu sa-i lase sa flendure 4-6 ore pana vine parintele s-o ia acasa, pt astfel de prestari exista bona, teoretic, brolul bonei este sa supravegheze copilul cat parintele nu e acasa, dar un educator are ceva mai multa treaba decat atat, nu?), nu e decat inca un punct negativ pt Iris.
Nu poti sa o dai la alta gradinita? Nu gasesti cumva o invatatoare, educatoare iesita la pensie si disponibila sa aiba grija de ea 4 ore/zi? Nu stiu daca ar costa cu mult mai mult decat gradintia (eu nu mai am nici o idee de preturi si costuri in Ro) ca banuiesc ca decizia de a o da la gradinita nu a fost una financiara.
Gandeste-te bine daca nu e cumva in detrimentul ei...tu cunosti bine situatia si vezi cum decurge treaba... mama ta ce parre are de gradinita respectiva? cu mvede ea lucrurile? Stiu ca asta o avantajeaza pe ea, dar probabil ca poate fi cinstita cu tine legat de parerea ei despre gradinita asta. Intreab-o dupa cateva zile dupa ce o ia de la gradi ca sa aiba timp sa-si faca o prima impresie.
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian - 24 Aug. 2006 ......... poze I si www.flickr.com/photos/8947508@N02/" target="_blank">poze II