Mamici de septembrie-octombrie 2007 (91)

isabeluta spune:

Aceasta e povestea noastra…e atat de scurta… Ca sa o prelungesc un pic am sa reamintesc despre pierderea repetata a unor bucati din dopul gelatinos cu mai bine de o saptamana jumatate inainte de nastere. In plus desi burtica coborase si respiram mai usor, iar loviturile in osul pubian erau din ce in ce mai frecvente aveam in continuare arsuri puternice.
Cu doua zile inainte am avut ceva contractii si durerile asemantoare celor menstruale. Mi-am zis astea sunt! A doua zi insa nimic. Nu tu contractii, nu tu dureri ma simteam chiar mai usoara. Spre seara au inceput obisnuitele arsuri, dar erau insa mult mai puternice. Parca intreg sucul gastric urcase in esofag! Am mancat ceva sa le alin, apoi am facut un dus! Nu s-a schimbat nimic! Sotul ca sa ma mai binedispuna mi-a pus tangouri si mi-a taiat un grepfruit. A avut efectul psihologic scontat: de arsuri nu am scapt, dar m-am simtit asa bine incat am dansat usor eu si burtica!
Intr-un final pe la ora 12 am mers la somn fortat. Nu am dormit prea mult pentru ca la ora 2 am simti nevoia sa merg la pipi. Am mers! M-am pus in pat ca un somnambul. Nu am apucat sa adorm la loc pentru ca m-am trezit cu o senzatie puternica de a merge din nou. M-am ridicat fara chef si cand colo surpriza: ultimele ramasite din dop cu tot cu firisoarele de sange era in “pantalonasii de pijama”. Mi-am zis: asta e! E ora 2 si 9 minute plus 12 ore travaliu la prima nastere. Pana dupa amiaza sunt nascuta. M-am asezat la loc in pat cu ceasul in mana. Am incercat sa cronometrez pentru ca intre timp aparusera si ceva dureri usoare. Dupa vreo juma de ora am conchis: neregulate! Hai sa-mi fac un dus sa ma relaxez! Chiar inainte de a intra la dus am avut o contractie destul de puternica. In timpul dusului am mai avut una! Deja le pierdusem sirul la cronometrat. M-am asezat pe canapea la tv cu ceasul din nou in mana. Daca primele doau fusesera cam la 20 minute distanta, urmatoarele erau ba pe la 8, ba pe la 5 minute. M-am panicat. era deja ora 4 asa ca l-am trezit pe sot! Buimac de somn si neincrezator s-a dus sa-si faca cafea. Eu deja nu mai puteam sta jos, durerile erau insa la limita suportabilului si destul de convingatoare pentru saracul sot. Si … ca sa fie tacamul complet m-au luat niste varsaturi de nu mai stiam ce e mai groaznic travaliul sau ele…probabil tot de la contractii le aveam si pe astea…Sotul s-a apucat sa-mi puna lucrurile in geanta…ma intreba la fiecare lucrusor daca sa-l puna sau nu. Eu il repezeam deja din cauza durerilor. I-am zis pune ce vrei dar pune-le mai repede. In tot acest timp eu eram in pijama. M-am mobilizat cu “bikinii” in mana sa merg la baie pentru ultima data si sa ma imbrac. Atunci am descoperit ca am pierdut si ceva sange si lichid gelatinos. Cu ultimele puteri si cu ajutorul sotului m-am imbracat. Atunci nu am reusit sa cronometrez intre contractii, dar privind in urma acum sunt sigura ca erau la 2-3 minute. In fine, am tras aer in piept si am coborat cele trei etaje ale blocului, am urcat in masina si am pornit. Eu eram agatata efectiv de manerul portierei si cu popoul in aer si ii repetam sotului sa nu puna frana... noroc cu spitalul: 5 minute distanta de casa mea. Am uitat sa spun din casa am iesit la 05:40 (asta am retinut). Am ajuns! La garda o asistenta somnoroasa si inceata. Mi-a pus o gramada de intrebari aiuristice legate de starea civila, analize si mai vroia sa-mi ia si tensiunea. I-am zis:”Aveti rabdare sa-mi tereaca contractia!” Apoi ma trimite la garderob sa-mi iau camasa si halat. Se termina totul ( parca a durat o vesnicie)!! A venit o infirmiera sa ma ia. Sotul ramane in urma mea. Tot ce ma ingrozea in clipele acelea era miscarea si mai ales liftul! Am ajuns la sala de travaliu. Moasa de garda nu dormea. Avusese o noapte de cosmar: 8 nasteri. Mi-a zis sa-mi las bagajul pe pat si sa ma urc pe “capra”. Ufff! Am reusit! Moasa se uita si zice nervoasa (a se intelege obosita…saraca): “Aveati de gand sa neasteti acasa? Si mai sunteti si la prima nastere! Aveti dilatatie completa! In sala de nastere cu dumneavoastra!” Asa m-a apucat o rusineeee! M-am dat cu greu jos, iar cei 5 metrii pana la sala de nastere mi s-au parut infernali. M-am oprit de doua ori din cauza contractiilor. Cu chiu cu vai m-am urcat pe masa de travaliu. Moasa aranja ”terenul “ grabita si dadea instructiunii colegei de tura cum sa faca cafeaua… Cand termina imi spune ca la urmatoarea contractie sa imping cat pot de tare. In clipa aia simt urmatoarea contractie si imi zic gata pana aici mi-a fost. Eu insa novice nu impingeam corect. Preferam sa-mi scot ochii din orbite decat sa scot capul copilului. Si in plus ma apucase asa o groza ca as fi vrut sa se opreasca timpul si sa dau pe repede inapoi, cat mai inapoi… m-am si oprit din impins la a doaua incercare. La a treia incercare una din asistente a intentionat sa ma apese cu podul palmei pe burta de ajutor. Am tipat la ea sa nu mi se urce pe burta (singura data cand am tipat de altfel). Si intr-un final a patra oara a iesit. Am auzit un plans ragusit si moasa a ridicat ceva in sus ce parea a fi un popou dolofan si o pereche de “oute”. Stiati ca e baiat, nu? In clipa aia sincer chiar nu ma mai interesa ce e. Mi-se parea asa mare “chestistiuta urlatoare” ce iesise din mine… Mi l-a aratat apoi si cu fata si atunci ce sa zic stiti si voi… m-am topit. Ce a mai urmat nu mai conteaza: scos placenta, cusut (fffff dureros), cele doua ore cu gheata si masaj la burtica… Nu ma mai vedeam in salon cu puiul… Bineneteles ca nu am dormit deloc…Abia spre seara!
Cam asta a fost povestea mea! Nimic senzational, chiar banal pot zice. Acum dupa ce am scris totul pare asa lunga si totusi nu a durat decat 4 ore si 15 minute. Concluzia mea e ca se poate naste natural si fara epidurala cu dureri suportabile. Eu una zic ca am trecut testul cu brio si m-as mai baga la un “al doilea” daca voi mai avea ocazia.


isabeluta si Vlad Matei
bebita