E normal sa ma simt ...<deposedata >de energie?

De ceva vreme am remarcat un aspect deranjant pentru viata mea de zi cu zi. Exista anumite persoane pe care in momentul in care le intalnesc simt ca ma secatuiesc de energie.Pur si simplu , numai simpla lor apropiere de mine( maxim daca mai apuca sa zica si 2-3 fraze...)ma face sa ma simt epuizata si fizic si psihic pentru tot retul zilei. Mentionez ca persoanele respective nu imi sunt neaparat cunoscute dar, prin natura locului de munca insa iau contact cu foarte multi oameni in fiecare zi.
Mi s-a mai intamplat o chestie asemanatoare dar , oarecum justificabila, cand de fiecare data cand stateam de vorba cu o veche amica( cunoscuta pentru felul ei extrem de agitat de a fi si pentru cat de mult se plange oricui ori de cate ori are ocazia) ma bulversa pentru tot restul zilei.
Acum insa, de cand am constientizat aspectul initial despre care am amintit, sunt ingrijorata in ceea ce ma priveste.Ma TERMINA intalnirea cu unele persoane! Cat despre re-intalnire....ce sa mai vorbesc! Nu e ceva frecvent, pana acum mi s-a intamplat de 4 sau 5 ori in vreo 2 ani.Efectul asupra mea a fost groaznic:am simtit ca daca nu reusesc sa ma odihnesc macar o ora dupa o astfel de zi, clachez !
E normal? Sunt paranoica? Am fixatii?Vi se intampla astfel de situatii? Ce as putea face ca sa evit finalitatea lor...Vorba aia: ma simt ca si cum as fi batuta si arucata apoi pe linia de tren!(...Nu ca as fi experimentat in realitate...)

silvana_salajan spune:

Am auzit despre asa ceva. Persoanele care te secatuiesc se cheama "vampiri energetici". Nu o fac toti in mod constient. Nu toti isi cunosc "talentul". Nu prea stapanesc arealul asta insa cred ca te-ar ajuta o rugaciune in momentele alea. Sa te gandesti ca nu te pot atinge nicicum, ca esti intangibila. Ar trebui sa eviti sa te intalnesti cu ei. De asemenea poti sa te "incarci" de la persoane pline de energie pozitiva. Eu am o colega care emana o astfel de energie(stie de ea). Cand sunt deprimata imi ajung cateva clipe in compania ei si gata! Mult succes!

bird70 spune:

Cand ai inceput sa simti asta?

Edessa spune:

Daca stau si ma gandesc bine, cred ca am simtit acest lucru cam prin `91-92 in primul an de facultate dar nu am constientizat prea bine, punand-o pe seama stressului adaptarii cu un oras nou,cu un stil nou de viata (statul la camin) etc.M-am mai lovit de acest aspect cu o singura persoana prin 95, cand practic mi se facea rau dupa ce ma intalneam cu respectiva- iarasi am pus-o pe seama persoanei care era cam ne-agreata de restul colegilor ( eu nu aveam nimic contra ei, pur si simplu o toleram...).Au urmat ani de zile in care nu am asociat starile acestea de <sfarseala> decat cu oboseala pe care mi-o dadea cresterea copilului ( in general m-am descurcat singura, prin natura situatiei- am scris despre asta la un alt topic). Aveam senzatia ca eu nu am uneori energie fiindca, ca orice copil aproape, si puiul meu deborda de energie. Asupra acestui aspect m-am inselat, intrucat acum are 8 ani si desi este o fire foarte energica si in continuare,fiind chiar persoana care ma remonteaza si ma face sa ma simt atat de fericita indiferent ce ar face.
De vreo doi ani( cu aproximatie) mi-am dat seama ca totusi ceva in neregula este si ca asta e legata de locul de munca. Lucrez in invatamantul universitar si, anual, intru in contact cu sute de oameni noi. Culmea este ca mi se intampla <secatuirea> respectiva indiferent daca sunt propriu zis in timpul serviciului ( ceea ce presupune pregatirea, sustinerea cursurilor samd )dar si daca sunt in vacanta sau libera de ex. si intalnesc anumite persoane. Pe unele mi s-a intamplat sa le vad pentru prima data ( sau sa le remarc atunci individual), altele imi sunt cunoscute de ani de zile. In ultimii doi ani am <<contabilizat>> -daca se poate spune asa -4 sau 5 persoane care mi-au generat asemenea stare. Credeti-ma este o stare nasoala de tot;te simti ca atunci cand nu reusesti sa dormi o zi-doua din cauza ca ai de lucru sau ca trebuie a fii treaza din alte motive. De felul meu, NU sunt o persoana care are probleme cu somnul.
Ei bine, cand o <<patesc>>in sensul amintit, practic imi vine sa fug acasa si sa dorm. Mi-e atat de rau..., seamana cu migrenele...dar nu tipice. Toata ziua nu sunt in stare sa mai fac nimic.
Doamne ajuta, ca nu mi se intampla zilnic!!!! Nu pot sa definesc insa o frecventa medie a manifestarilor fiindca nu am cum( e legat de contactele umane, nu de un program)...
Cam asta ar fi descrierea starii mele. Incerc sa evit pe cat posibil contactul cu persoanele pe care le-am identificat( scriam de ex.despre amica aceea care are un comportament mai aparte si care ma bulverseaza pana si atunci cand vorbim pe mess). Despre ea mi-a confirmat si sora mea ca ii produce aceleasi reactii; sora mea avand-o si pacienta. Despre restul persoanelor ...nu am confirmari ale altora fiindca mi s-a parut ciudat ce mi se intampla si am evitat sa popularizez prea mult la serviciu ( din motive intelese).Am discutat despre asta insa cu familia si cu prietenii foarte apropiati...si cu voi.
Sper ca nu am luat-o razna!!Ma rog, se zice ca atunci cand iti constientizezi propriile <<nereguli>> nu e grav! Ultima data am patit-o vineri...

MissParker spune:

Chestia asta e cat se poate de reala. Asculta-ti sentimentele si instinctul si tine-te departe de asemenea oameni. Chiar daca nu o fac constient, important este rezultatul, iar daca tie iti este rau dupa aceea, e clar ca trebuie sa iei distanta. In nici un caz nu esti paranoica si nici nu-ti imaginezi asa ceva, sentimentele tale iti arata clar despre ce e vorba. Daca ar fi vreo problema la tine, ai simti asa la toata lumea, dar nu e cazul.

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

Lorenza spune:

Si dupa ce te odihnesti,iti trece complet?

strumfi2004 spune:

Si eu cred ca fenomenul acesta e real, mai mult mi s-a si intamplat: in prezenta anumitor persoane eram atat de pierduta, slabita, inhibata incat nu puteam vorbi coerent!
Citeam undeva ca e bine sa-ti tii bratele/picioarele incrucisate sau palmele impreunate in prezenta acestor "vampiri" pentru a respinge energiile negative.

Gratiela, Maria si Stefan

www.versuripenet.ro/versuri/voltaj/crede/" target="_blank">crede

Elise spune:

eu cred ca sint unul dintre presupusii "vampiri" - dar numai cind sint foarte, foarte obosita, la modul nedormit de 48 de ore, sau bolnava.
Eu personal nu percep ca i-as "lua" energia cuiva, insa mi s-a spus - si, curios, e vb. numai de persoane care imi plac....sau sint din familie.

Elise & BBLisa

Edessa spune:

quote:

---

Originally posted by Lorenza

Si dupa ce te odihnesti,iti trece complet?

---

Nu, doar ca depasesc momentul critic si incep treptat sa ma echilibrez...Dar de tinut ma tine cam toata ziua starea de disconfort.

Lorenza spune:

quote:

---

Originally posted by Edessa

quote:

---

Originally posted by Lorenza

Si dupa ce te odihnesti,iti trece complet?

---

Nu, doar ca depasesc momentul critic si incep treptat sa ma echilibrez...Dar de tinut ma tine cam toata ziua starea de disconfort.

---

Eu starile acestea le numesc deochiuri(asa le zice popular),dar celor carora n-au ghinionul sa li se intample ma iau in ras,ca nu exista asa ceva.Exista sau nu,cateodata am si eu starile acestea.Eu n-am detectat caror persoane trebuie sa le fiu "recunoscatoare",dar nici nu cred c-as putea,deoarece iau contact zilnic cu multi oameni.Sfaturi sau solutii,din pacate,nu am!

Lemoni spune:

Si eu am starile astea asa ca te inteleleg. Am o cunstintza de ma omoara , chiar si prin telefon imi suge toata energia asa ca incerc sa o evit cat pot de mult.