mamici cu tatici departe
Raspunsuri - Pagina 10
giulia81 spune:
am revenit la acest topic ca sa ma mai descrac un pic...ultima oara cand am scris eram in al 9lea cer,eram insarcinata, aveam unjob, toat erau ok (mai putin faptul ca el e plecat).
de atunci insa...am pierdut sarcina
si nu pot sa va spun cat de greu mi-a fost sa trec peste fara sotul meu langa mine.degeaba am avut-o pe mama, prietenii si rudele care ma incurajau tot singura m-am simtit...nopti petrecute in hohote de plans, iesit din camera sa nu trezesc copilul (imi amintesc de o noapte cand plangeam pt ingerasul care l-am pierdut si la un moment dat alex m-a mangaiat [e fata (eu credeam ca doarme) si m-a intrebat;"de ce ai fata uda,mami?plangi?" - am simtit ca mi se rupe sufletul in doua, mi-am dres glasul si am raspuns:"nu,puiule, nu plang...doar ca mi-a intrat ceva in ochi" iar el a continuat sa ma mangaie pana a adormit.nici in ziua de azi, desi a trecut o luna si 5 zile,nu am avut curajul sa ii spun ca fratiorul/surioara nu mai vine.
apoi faza cand am ajuns acasa din spital, si l-am sunat pe sotul meu,nici nu stiam cum sa ii spun ca bb nu mai este...abia am vb printre lacrimi...si el saracu tacea si 3 zile dupa nici macar nu m-a sunat.l-am inteles, pt ca daca eu macar aveampe cineva cui sa ma descarc, el saracul era singur intr-o tara straina.probabil nici nu stia ce sa imi spuna, de aceea nu m-a sunat...
a fost cumplit de greu...
dar ma inseninez de fiecare data cand il vad pe alex...el e singurul care imi da putere...
si ma inseninez la gandul ca mai am doar 10 zile pana cand voi fi inbratele sotului meu...unde voi putea plange in liniste si ma voi putea bucura de el...
m-am, can intins,imi cer scuze...imi cer scuze daca v-amplictisit cu povestea mea.
va doresc numai bine si sa aveti sotii aproape in sufletele voastre chiar daca distanta va desparte fizic!
giulia si alex-raoul (22.09.2002)
"Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste."
Marina spune:
Giulia,
Im pare sincer rau ca ai trecut prin asa ceva. Stiu ca nu exista cuvinte care sa te aline dar cred ca e bine ca ai ales sa-ti expui durerea.
AVoogt spune:
Buna fetelor, eu nu vreu sa va sperii si nici sa va pun pe ganduri in special pe cele care aveti sotul/prietenul departe... dar ai sa va povestesc ce i sa intamplat verisoarei mele.
Erau impreuna de aproape 4 ani se iubeau mult , foarte mult...la inceputul relatiei el lucra in italia pe perioade de 1-3 luni cand venea in tara petreceau fiecare clipa impreuna , pur si simpu ea era de negasit vroiau sa petreca fiecare moment impreuna. Dupa un an cred... el nu a mai plecat in italia si s-au mutat cu chirie, erau foarte fericiti. Tin sa precizez ca ea cand l-a intalnit pe el a renuntat la scoala de asistente si mai avea doar un an ... asta doar ca sa fie cu el mereu... Relatia lor "de afara" parea a fi una foarte frumoasa, asa spunea si ea ca se iubesc , ca vor sa se casatoreasca sa aiba un bebe... ea isiplanifica nunta , cauta modele de rochie de mireasa era foarte fericita ca isi gasise barbatul mult visat. Mereu ea era cea care facea planurile , unde trebuie sa mearga , cand , ce sa ia , ii spunea lui ce si cum sa faca ... el nu prea avea nimic de zis . Bunnn asa au trecut anii si el a inceput sa invete pentru servici ... sa-si gaseasca altceva , mai bine platit si de preferat in afara. Noi eram foarte apropiate pe atunci si ea ma chema merau la ei in weekenduri... vorbeam despre 
lor despre
care spera sa apara cat mai curand ... si el nimic, nici ca isi dorea nici ca nu-si dorea dar ea il acoperea zicandui in gluma ca oricum e trecut de 35 si nu-l mai ia nimeni ... mare greseala a mai facut 
. Dupa aprox. un an el si-a gasit de munca in Arabia cu un salariu f bun spunandu-i ca trebuie sa plece ca numai asa poate sa stranga banii de casa si nunta lor ... ea ma rugat sa ma duc sa stau cu ea ca i-ar fi foarte greu fara el,mi-a parut rau de ea si m-am mutat cu toate ca parintii meu nu erau deacord eu avand 18 ani pe atunci. Au continuat sa vb pe internet aproape zilnic ... el incepuse sa se schimbe o intreba doar ce mai facem , ce face pisicu, cum mai e pe la servici si tot asa . Ea inschimb suferea ca nu mai auzea un "te iubesc" sau "mi-e dor de tine " etc. si ii atragea atentia ca nu mai este dragastos cu ea iar el se scuza ca este obosit si se simte straini printre arabi... Il intreba daca ii este dor de ea sau o mai iubeste si el mereu schimba subiectul ... dar se consola cu faptul ca el este in Arabia si nu prea are cum sa--si gaseasca pe cineva acolo... A trecut timpul si la 6 luni a venit in Ro pt 1 saptamana ( eu m-am dus la ai mei pana a plecat el) .
Dupa plecarea lui ea era foarte trista , rautacioasa si de multe ori isi varsa nervii pe mine ... fara sa inteleg de ce... apoi mi-a spus ca intr-o sapt cat a stat el in Ro ei nu au facut dragoste decat o data ... La scurt timp el ii spune pe net ca nu o mai iubeste ca relatia lor nu mai are nici un sens si ca ar fi mai bine pt amandoi sa se desparta ... spunandu-i ca el a intalnit o fata acolo din prima noapte cand a ajuns in Arabia ( chiar menajera vilei unde era cazat) si ca o iubeste si au deza planuri impreuna
a inceput sa planga , sa scrie si sa scrie din ce in ce mai repede sa tipe ... eu m-am speriat groasnic atunci pana mi-am dat seama ce are.Nu-mi venea sa cred eu eram convinsa ca el nu o va insela niciodata dar mite sa o paraseasca , a fost groasnic nu stiam ce sa mai fac sa o linistesc cat de cat. In fine ... fata de mine se schimba pe zi ce trece , relatia noastra devenise una copil/parinte as putea spune fiind si o difereta de 9 ani intre noi si spun asta fiindca ea vroia sa fac numai ca ea . Suferea cumplit , era in stare de soc si mi-a cerut sa plec pt o saptamana sa se linisteasca ... am plecat la mare cu o alta verisoasa . M-am intors si ea era foarte rece cu mine simteam ca parca ma uraste ... vorbea odata cu el pe net si a vazut niste poza cu respectiva ca nu-l credea ca are pe alta . S-a uitat la mine ( eu fiind aproape neagra ca doar ma intorsesem de la mare) si-mi zice "fata ce ma enervezi ... cum arati, esti exact ca ea neagra pana si la corp semeni cu ea si tot 19 ani" asta cu un ton plin de ura... La scurt timp m-am intors acasa... nu am mai putut suporta cum se comporta cu mine si nici in ziua de azi nu mai vorbeste cu mine.
AliVoogt
Marina spune:
AVoogt eu am o terie...daca e sa te insele te inseala si daca'l legi de pat. Dragostea si intelegerea e dragoste sau intelegere cu sau fara un ocean intre impricinati.
giulia81 spune:
quote:
Originally posted by Marina
Giulia,
Im pare sincer rau ca ai trecut prin asa ceva. Stiu ca nu exista cuvinte care sa te aline dar cred ca e bine ca ai ales sa-ti expui durerea.
Marina
giulia si alex-raoul (22.09.2002)
"Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste."
pisigri spune:
toata admiratia si respectul pentru cele dintre voi care se descurca practic singure, cu casa si copil, al caror sot este departe, dar ale caror casnicii continua sa mearga...
stiu ca poate sa para ca ma alint, dar...incerc sa discut cu voi, cele care treceti prin asta. noi nu avem copii inca, dar eu trebuie sa plec pentru 3 luni la paris la un stagiu. toata lumea ma felicita, e in al noualea cer de bucurie pt mine, toti spun oauuu, paris, ce-as vrea sa fiu in locul tau...
problema este ca de cind ne-am cunoscut, cea mai lunga perioada de timp pe care am petrecut-o departe unul de altul a fost o saptamina, in care insa vorbeam zilnic cu ceasurile la telefon. in rest, cind mai pleaca in cite o delegatie si nu vine seara acasa (si asta se intimpla o data pe luna sau mai rar), parca ar cadea cerul pe mine. nu sint geloasa, nu ma panichez, pur si simplu imi este dor fizic, dureros, de el. pina si la noul job , cu program mai lung decit cel dinainte, a trebuit sa ma OBISNUIESC cu cele 2 ore in plus...
in conditiile astea, cum trec eu peste cele 3 luni? care sint metodele, trucurile voastre de a iesi din "depresie" cind nu mai puteti de dor? cum va motivati?
giulia81 spune:
si pt mine a fost greu...la inceput...prima data a plecat ingrecia cand copilul avea 1 an jumate si a statacolo 3 luni.ei, in timpul acesta am simtit ca mor, exact cum spui tu, pur si simplu ma durea lipsa lui...parca aveam o greutate pe suflet, si plangeam zi si noapte...apoi anul trecut a plecat in spania si e acolo de 10 luni...a fost greu, nu zic ca acum e usor, dar poti trece peste.viata te invata multe, sa induri chestii pe care nu te crdeai capabila sa induri...tot ce pot sa zic e ca te vei, nu obisnui, dar vei invata sa traiesti acele 3 luni fara el.nu e imposibil!dar nu exista nici o sansa sa il iei cu tine,totusi?
eu iti doresc multa putere, si ori de cate ori te simti singura, intra aici pe forum
...sa iti descarci offul.
giulia si alex-raoul (22.09.2002)
"Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste."
carm3n spune:
buna fetele si un martisor pentru toata lumea.
mai citesc si eu cand am timp ceea ce postati, fiecare poveste e unica doar ca unele sunt foarte triste mai ales cazurile in care nu poti sa te sprijini pe nimeni dar ai copii de crescut de una singura si astepti cu nerabdare "ziua aceea" in care nu veti mai fi o "familie la distanta".
am si eu o poveste, tristutza dar care arata ca nu trebuie sa ne lasam doborate, indiferent ce s-ar intampla pentru ca "e si maine o zi".
acum vreo 6 ani am suferit o interventie chirurgicala care a implicat internarea in spital timp de o saptamana. preocupata de starea mea de sanatate si cu o frica imensa pentru ceea ce avea sa se intample nu am observat ca prietena mea care tocmai se intorsese din strainatate unde muncea era abatuta. dar a observat mama si m-a intrebat ce are. nu stiam . a venit cu mine acasa dupa o saptamana si a inceput sa-mi povesteasca. plecase in italia sa adune un banut pentru o viata mai buna. pe timpul facultatii, timp de 4 ani avusese un prieten cu care se casatorise, o iubea ca pe ochii din cap...se vedea cu ochiul liber, o saruta mereu, trebuia sa fie tot timpul in contact cu ea, o tinea de mana,ii aducea flori, ma rog toate nimicurile care fac viata asa de frumoasa. doar ca...ea a plecat sa munceasca, el mai avea un an de facultate, a ramas sa o termine, apoi s-a mutat de la iasi in bucuresti...cu o alta fata! ea nu era foarte ingrijorata pentru ca era o "colega"...de ce nu si-o fi gasit...un coleg?! incet incet a disparut "te iubesc" din conversatiile lor pe net sau la telefon dar tot avea incredere in el, era convinsa ca o sa vina si o sa fie totul bine. intre timp isi facuse acte acolo, a venit acasa si cu banii stransi si-a cumparat electrocasnice, urmand sa stabileasca impreuna cu el cum si cand sa o urmeze in italia, eventual sa-l ajute sa-si deschida o afacere ceva.
intre timp a stat cu el in casa si cu...cealalta fata, ei 2 in aceeasi camera si cealalta in camera ei, se purtau foarte frumos cu ea doar ca uneori, cealalalta izbucnea, de ex. : cand a venit o data acasa de la munca isi uitase cheile si a deschis usa prietena mea care se pregatea sa mearga la baie si era doar in prosop. tipa a mers direct la ea in camera si a trantit tot ce i-a iesit in cale...intrebata ce are a raspuns ca nu are nimic! si tot asa...atmosfera devenea din ce in ce mai tensionata dar sotul continua sa spuna ca nu exista nici o problema, ca nu e nimic intre el si cealalta.
din cauza problemelor de sanatate a trebuit sa merg la mare si cum la noi in vara aia nu prea era soare am plecat in grecia. am luat-o cu mine ca o vedeam mereu chinuita....sotul a adus-o la mine cu tot cu bagaje, insotit de "colega" de camera, care fie vorba intre noi ( fara a fi rautacioasa ) era uratzica si destul de isterica. el nu a vrut sa vina pentru ca "nu putea sa lipseasca de la munca!" era sambata dimineata, am plecat, am ajuns si de acolo a incercat sa-l sune. mobilul era inchis. si al tipei. la fel si duminica...si luni...cand a sunat la el la servici si colegul i-a spus ca a plecat de sambata la constanta cu tipa respectiva! mai mult decat atat...avusesera un accident de masina si erau in spital! a suferit foarte mult dar este o tipa atat de finuta ca nu le-a spus o vorba de ocara niciunuia. la intoarcere s-a dus acasa, si-a luat tot ce avea acolo si s-a mutat cu mine, el o astepta ( ca nu fusese ranit grav ) si i-a spus ca s-a plimbat toata noaptea dinainte si a vrut sa se sinucida pentru ca isi da seama ca ii face rau dar ca el vrea sa fie singur, ca nu mai stie ce simte dar a negat in continuare relatia cu cealalta fata. eu m-am enervat cumplit, i-am spus ei ca sotul este un las si ca trebuia sa-i spuna ca daca vrea sa se arunce de pe pod ( cum zisese ) , e liber sa o faca! pentru ca o santaja sentimental si cu siguranta nu ar fi facut-o!
tatal ei era foarte batran ( 70 si ceva ) si bolnav si nu indraznea sa-i spuna, m-a rugat sa pastrez tacerea, a luat primul tren si s-a oprit direct la iasi unde se casatorisera, a cerut divortul si pentru ca fusese de comun acord l-a obtinut foarte repede. apoi a trecut pe acasa si i-a povestit mamei ce s-a intamplat dupa care a decis sa mearga inapoi in italia. nu mai avea nici un ban, dupa ce a cumparat electrocasnicele mai ramasese cu 3000 E pe care nemernicul i-a cheltuit...
la o luna dupa toata intamplarea ea a cunoscut un tip, de fapt il cunoscuse mai demult prin intermediul fratelui dar nu-i daduse niciodata atentie ca deh, ea era femeie maritata! ii era teama sa o ia de la capat, ma intreba mereu ce sa faca dar eu, ce puteam sa-i spun, dupa toate cele intamplate, decat sa faca asa cum ii dicteaza inima? si inima i-a dictat bine...a inceput sa iasa cu el apoi a dus-o intr-o zi la paris unde in turnul eiffel i-a daruit un inel de logodna si peste 3 luni s-au casatorit. acum are 2 bebei foarte frumosi si isteti si este fericita. iar ex-sotul inca o mai cauta pentru ca, am uitat sa va spun, imediat dupa divort s-a casatorit cu "colega" de camera si nici nu s-a mai sinucis dar nici nu este fericit.si-au deschis impreuna o afacere in domeniul IT, au dat faliment...deh, nu mai era prostutza care sa munceasca in italia sa-i trimita bani de cheltuiala!
in concluzie, fiecare cu norocul lui si cum am mai citit pe aici "nimeni nu este de neinlocuit" fie ca ne referim la partea buna a acestei expresii fie la partea rea.
mult curaj tuturor fetelor cu sotii departe pentru ca nu toti barbatii sunt la fel.
KULTA spune:
Buna fetele,
Mi-ati atins coarda sensibila.
Traiesc intr-o tara frumoasa, curata, sigura, cotata ca tare cu cel mai mic procent de coruptie din lume, cu un sistem de invatamant care anul trecut a iesit pe primul loc in lume, am un job bun, 2 copii, un sot inginer care are si el un job..........prea bun.......
Asa de bun ca luna viitoare pleaca pe un contract pentru 2 ani (cel putin) in Marea Britanie. Off. Am trecut prin experienta asta anuö trecut cind a fost plecat in Norvegia5 luni iar in acele luni am slabit 6kg, deci in 2 ani...........n-o sa mai exist.
Copiii sunt mici, atit de mici incit trebuie sa le dau atentie continua dar suficient de mari sa intrebe "unde-i tati, iar e la servici?" pentru ca intre timp, mai merge in deplasari cite 3-4 zile pe luna. Marea buba e ca si eu calatoresc o data pe luna, in tara mea, Romania, dar .......e cu totul altceva. Va veni acasa o data la 3-4 saptamani. Banii vor veni cu nemiluita dar..la naiba! Degeaba mi-a luat de 8 Martie HondaCivic Sport, daca peste nici o luna voi dormi in pat linga un maieu de-al lui mirosind a after-shave-ul preferat:(. Cel mai greu este cind eu fac depresie si copiii simt.
Dar.....vine vara, bine-mi pare, am 34 de ani si 2 copii minunati, un sot care ma iubeste, casa visurilor si...........mergem in concediu in Marea Britanie, nu?
Hai, c-am inceput s-o iau razna :8.
Va pupic mult.
Fiti tari
kristinika spune:
Si eu fac parte din clubul femeilor singure.Sotul meu e plecat cu saptamana,dar m-am obisnuit cat de cat.Astept sa nasc sa imi fac preocupare sa nu ma mai gandesc asa mult la el.