In deriva
Raspunsuri - Pagina 6
Elise spune:
quote:
Este clar intr-o faza de depresie si nu stiu ce am putea noi faca pentru a-si regasi motivatia si pentru a trece peste perioada asta.
de ce crezi ca este intr-o faza de depresie?
Poate intr-o depresie "mascata" a fost pina acum: poate ca brusc are chef sa-si arunce mastile si sa fie el insusi, asa cum simte.
Si, da, simte ca viata lui e goala, simte ca nu-l mai motiveaza o scoala pe care o considera (probabil) o porcarie, simte ca natura lui e ma apropiata de melodiile si pozele alea "ingrozitoare" - ingrozitoare dar sincere - decit de zimbetele ipocrit politicoase cu care trebe sa-si treaca examenele si sa-si intimpine eventualii colegi la firma de telefoane.
In 30 de ani am avut si eu citeva momente din astea de rebeliune. Momente in care am realizat ca tot ce am chef sa fac e sa stau in vf. patului, in pijama, sa ascult "Poison" de 30 de ori si sa fumez un pachet de tigari pe ora. Si sa ma uit la filme proaste. Atit.
In momentul ala, aia eram adevarata "eu".
Si imi era o sila imensa de tot ce era viata mea in rest: mashini bune, parfumuri scumpe, haine de calitate si multe mizerii in spatele lor. Si, la un moment dat, rezerva de ipocrizie ti se termina.... nu mai exista "trebuie sa " ci "vreau sau nu vreau sa". Iar atunci... nu vroiam sa nimic. Nu mai vroiam.
Vroiam sa stau asa, sa zac, si sa imi privesc sufletul descompus in toata splendoarea lui.
So?
Eram in depresie?
Nu. Eram intr-un proces de vindecare.
De eliberare.
Se nastea un nou inceput.
Am abandonat doua facultati, pentru ca nu mi-a placut ce urma sa devin, am abandonat joburi pentru care citiva dintre colegii mei ar fi ucis, si, in general, sanse care altora li s-ar fi parut fantastice - si poate chiar erau. Dar m-ar fi transformat. SI preferam sa ramin eu.
Si viata mi-a oferit alte sanse... daca trag linie si privesc in urma, consider ca n-am pierdut nimic. Si, ce e mai important, nu m-am pierdut pe mine pe parcurs.
Cam asta a fost si "story of my life" - la 17 ani mi-am luat boccelutza si am plecat in lumea larga, si in continuare , de cite ori am considerat ca nici un compromis nu-si mai are locul, mi-am luat boccelutza si am plecat. La propriu sau la figurat.... Era un drum bun, dar nu era al meu.
Cam asta cred ca invata sa faca si baiatul asta.
Elise & BBLisa
A_Iulia spune:
Da' si baiatu' asta e scorpion??
Daca da, asa e cum zice Elise. Comportament tipic de scorpion.
Adina + Olivia Q1.04
diana21 spune:
MissParker, 
Din punctul meu de vedere, ai surprins cel mai bine realitatea din sufletul acestui baiat. Sunt de acord cu tine, cuvant cu cuvant!
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii
Dialoguri strumfesti
Poze strumfesti
ruxij spune:
N-am citit decat o pagina din acest subiect. Baiatul are niste probleme psihologice si are nevoie de ajutor. Depresia este clar una dintre ele (in depresie se pierde interesul pt. orice). Trebuie sa treaca peste stigma care exista in Romania inca in legatura cu psihologii si psihiatrii si sa mearga la doctor pt. a fi diagnosticat si cel mai probabil medicat. Are sigur ceva si daca pe langa suportul familiei ar primi si ajutor medical si-ar putea reveni. Nu e nici o rusine sa ceri ajutor la nevoie, e rusine sa nu recunosti ca ai nevoie si sa te duci la fund.
marci spune:
Mai fetelor, stiti ce nu pot eu sa inteleg nici moarta? Cum adica parintele e vinovat daca isi doreste ca progenitura lui sa fie olimpica, premianta, savanta?
Am impresia ca nu se intelege esentialul, poate ca progeniturii ii place sa puna flecuri la pantofi si asa e fericita!
Eu cred ca un parinte ar tb sa-si doreasca un copil sanatos, echilibrat si fericit, nu un savant.
Cunosc un copil care la 4 ani recita "Luceafarul", ca asa voia mamita, sa impresioneze copilul audienta. O aducea, mititica, la Consiliile profesorale si o punea sa citeasca lista de prezenta. Copilul ii spunea: nu mai pot, am obosit!
Mami: lasa, lasa, ca nu ai obosit, ca nu te pun sa cari saci in spate!
La 5 ani, copilul avea zilnic in program citire si matematica, nici prin cap nu-i trecea mamei ca el are nevoie de joaca. O ducea in parc si-i spunea ea cum sa se joace, ca nu putea sa se joace oricum, ca tb sa arate ca o domnisorica impaiata.
Sa va spun cum arata copilul ala? In primul rand se misca ca o marioneta, avea tulburari de echilibru, rigiditate in miscari si o privire fada si trista in acelasi timp.
Cand i-am atras atentia mamei ca-si nenoroceste copilul mi-a sarit la jugulara.
Acum, in clasa aI-a, fetita a dat un rateu la scoala si nu a stiut sa gestioneze situatia (ea tb sa fie prima, sa fie mai cu mot decat toti copiii) si, asa cum am prevazut, acum merge cu ea la psiholog pt ca nu poate depasi copilul blocajul.
filofteia spune:
Marci te cam contrazici, sau nu inteleg eu. Pai pana la urma nu mamica a fost de vina ca a juns cu copilul la psiholog?
Normal ca un parinte este mandru cand copilul invata bine, este olimpic etc, problema este sa nu abandoneze copilul atunci cand acesta nu mai este asa cum ar vrea el.
Iar tatal meu este un exemplu pentru mine. In anul IV nu reuseam sa trec un examen. Pana atunci am fost copilul exemplar. Eram cu examenul in Re Re cum era pe vremea aceea, ultima sansa. Il intreb pe tata "Ce fac tata daca nu iau examenul" Iar tata "Ce sa faci... mai stai un an in facultate (pierdeam anul) ca si asa nu te mai intalnesti cu anii astia frumosi. Mare lucru" Am luat 9, nota care nu se daduse pana atunci. Mi-am promis sa nu uit niciodata aceasta atitudine a tatalui meu, care mi-a facut atat de bine. M-am dus cu inima usoara la examen.
Chiar Elle... varul tau ar dori sa-si ia un job, orice fel?
MissParker spune:
Cred ca Marci a vrut sa fie ironica in primul paragraf.
Continuarea este insa ceva ce nici in cosmarurile mele cele mai urate nu mi-as fi putut inchipui. Pana unde se poate merge... E incredibil... Cuvintele "domnisorica impaiata" descriu situatia atat de bine, incat m-au trecut fiori...
Cum sa iesim, Doamne, din dementa asta, cum sa-i salvam pe copii?
elise, filofteia, 
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
Laina spune:
Elle, ce mai faceti? care mai e treaba?
aiamoni spune:
Abia acum am descoperit subiectul...si stau si eu si ma intreb cine a gresit si cum. Sigur ca sunt parinti care exagereaza, unii rau de tot. Insa ca parinte, cum gasesti linia "de plutire" a comportamentului fata de copilul tau? Ma gindesc ca cel putin pina la adolescenta copiii prefera oricind sa bata mingea decit sa rezolve exercitii la matematica, sa citeasca Harry Potter mai degraba decit Cosbuc si Vlahuta. SI-atunci e gresit sa impui un timp obigatoriu de studiu, lasind evident loc si pentru ceea ce-i place copilului, dar tot impus impotriva vointei lui se cheama, nu? Poate copilul tau de 10 ani nu e atras de matematica, dar tu stii ca pina ajunge sa dea la Filozofie mai are examene de atmitere la liceu si alte teste care implica matematica, ca nici nu stiu ce mai e acum. Si-atunci nu trebuie sa impui copilului sa rezolve probleme, fie ca are chef fie ca n-are?
Voi ce parere aveti, chiar si asta e gresit? Sau numai atunci cind intreci limita si nu-i permiti copilului sa faca si lucrurile care ii plac?
bird70 spune:
quote:
Originally posted by aiamoni
Ma gindesc ca cel putin pina la adolescenta copiii prefera oricind sa bata mingea decit sa rezolve exercitii la matematica, sa citeasca Harry Potter mai degraba decit Cosbuc si Vlahuta. SI-atunci e gresit sa impui un timp obigatoriu de studiu, lasind evident loc si pentru ceea ce-i place copilului, dar tot impus impotriva vointei lui se cheama, nu?
Poate ca lecturile din Vlahuta si Cosbuc nu sunt adecvate varstei copilului, altfel ar trebui sa-i placa doar sunt opere recunoscute.
quote:
Poate copilul tau de 10 ani nu e atras de matematica, dar tu stii ca pina ajunge sa dea la Filozofie mai are examene de atmitere la liceu si alte teste care implica matematica, ca nici nu stiu ce mai e acum. Si-atunci nu trebuie sa impui copilului sa rezolve probleme, fie ca are chef fie ca n-are?
Din fericire aici nu se pune asa problema. Copiii pot sa aleaga nivelul pe care il studiaza la diferite materii. Nivelele sunt A, B si C si un copil fara inclinatii la matematica poate studia matematica C si engleza A pentru ca asta il pasioneaza. E adevarat ca trebuie sa fie o perioada in timpul zilei destinata studiului, dar abordarea trebuie facuta cu grija si perioada trebuie sa fie potrivita. Imi place sistemul de invatamant de aici care ofera stimulare copiilor care pot mai mult si sprijin celor care nu sunt foarte talentati in anumite arii. De asemenea nu e nici un dezastru daca nu ai luat chimia de exemplu la liceu iar la 25 de ani ai decis sa faci medicina, poti sa te inscri la cursuri de chimie la o institutie pentru adulti si sa faci intensiv materia pe care nu ai facut-o la liceu. Nu exista decizii de viata si de moarte in educatie, oricand te poti intoarce si redresa ceva ce ai ignorat la vremea potrivita.