Motiv de reclamatie de la parinti
Raspunsuri - Pagina 5
ela03 spune:
Geta... nu stiu daca-mi amintesc, au trecut mai mult de 10 ani... face pereche cu Gabi?
Nu parintii ma supara pe mine, ci observatiile care mi se fac in cadrul gradinitei - nu mi-a venit sa cred cand am fost chemata sa mi se atraga atentia sa nu mai refuz cadourile... sunt urmarita pas cu pas, se observa tot ce fac, uneori cineva (nu spun cine) se baga in fatza mea sa stea de vorba cu parintii cand vin dupa copii, nu ma lasa pe mine (sunt si eu o chestie pe-acolo, nici nu sunt bagata-n seama). Cadoul pe care i-l pusesem altei mame in dulapul copilului a fost luat intentionat, pentru ca ea sa ramana cu impresia ca l-am primit. Si nu e vorba de colega mea de la grupa.
Incerc sa-mi obtin un punctaj pentru transfer si mi se pun bete in roate.
Ma bucur cand aflu ca mai sunt in invatamantul asta oameni care gandesc ca mine.
ela03 spune:
Angy, ti-am trimis un mesaj privat. Nu pot sa dau prea multe amanunte aici.
Fomalhauti spune:
Draga Ela, esti, cu siguranta, o persoana deosebita. Esti altfel decat alte persoane. Problema este ca persoanele care merg impotriva curentului au de suferit, mai ales cele care o fac la inceput. Ma gandesc la lucruri "mari" cum ar fi abolirea sclaviei sau dreptul de vot al femeilor si la lucruri mici cum ar fi faptul ca eu nu am vrut sa semnez o cerere facuta de vecini ca sa ni se asfalteze strada...Vei avea de infruntat diferite discutii, reprosuri si probabil si unele reclamatii. Cu siguranta vor fi si multi care te vor admira. Poti sa continui lupta sau sa renunti. Faci cum te simti tu bine....
Acum vreau sa-ti spun si cum gandesc eu in legatura cu cadourile la gradi. Nu mi-a cerut nimeni nimic, nu mi s-a dat a intelege ca se asteapta ceva de la mine. Dar eu am vrut sa dau. Poate este o traditie gresita, dar eu asa am simtit. Asa m-am simtit eu bine, sa dau..."o atentie". Uneori chiar am fost in "jena financiara" cu anumite ocazii, de Craciun, de exemplu si m-am simtit bine sa gandesc "Lasa ca ma revansez luna viitoare" si sa si fac asta. Mie imi plac mult florile, dar am observat ca educatoarele si profesoarele primesc foarte multe flori si mi s-a parut ca uneori nu mai stiu cum sa se ascunda de mame ca nu iau florile acasa. (Cine stie, poate merg la cumparaturi inainte de a merge acasa sau in alta parte si florile chiar le incurca...)Asa ca am incercat sa ofer ceva cat de cat util, niste produse cosmetice, de exemplu. Pentru educatoare. In ceea ce priveste ingrijitoarele...Ei, bine, ingrijitoarele intr-o gradinita de stat au salarii mici. Si munca destul de....ingrata. Se tot intampla ca cei mici sa murdareasca o toaleta, sa faca pe ei, sa verse....Si chiar cred ca atunci cand nu prea ai bani de intretinere sau de mancare sau de haine pentru copiii proprii, nu apreciezi nici un buchet de flori, nici o crema. Cred sincer ca este in regula daca ofer acestor femei o suma mica de bani, eventual cu o "scuza": "Am vrut sa cumpar un buchet de flori, dar nu am mai apucat..."
Dragi mamici, nu ma luati la bataie. In fond, asa cum Ela se simte bine sa refuze un cadou, eu ma simt bine sa dau ceva anumitor persoane in anumite momente. Da, am o varsta, sunt crescuta in socialism, dar asta sunt....
ela03 spune:
Vad ca sunt pareri si pareri...
Intr-adevar, e posibil sa o fi jignit pe acea mama, mai ales ca am fost cat se poate de categorica. Salariile noastre sunt intr-adevar mici. Eu sunt in al 10-lea an de lucru si primesc 7000000 in mana. Am vazut din intamplare fluturasul ingrijitoarei care lucreaza cu mine - ea primeste 4. Dar nu cerem nimanui de pomana. Programul de lucru e scurt si deocamdata imi convine. Daca nu sunt multumita imi schimb serviciul sau imi mai gasesc altceva de lucru. Nu astept plocoane de la parinti si nici nu-mi place sa ajung sa ma simt datoare. Ma simt prost cand vine cate-un parinte patron, ma priveste de sus si-mi azvarle pe masa un pachet de cafea. Iar in zilele urmatoare vine sa ma traga de urechi pentru ca i-am deranjat copilul (desigur, am cunoscut multi parinti cu bun simt, dar printre ei sunt si din acestia).
Ma doare sa aud despre noi ca nu ne mai satura D-zeu. Daca acceptam nu e bine, daca refuzam nu e bine... oricum am face se gasesc parinti care sa fie nemultumiti.
Ma bucur ca mi-ati spus si parerile voastre.
Sper ca cei din jurul meu sa inteleaga ca plocoanele nu sunt obligatorii, si ca e dreptul meu sa le refuz.
Mai vreau sa le spun ceva mamicilor. Invatati-i pe copiii vostri ca nu trebuie neaparat sa oferi cadouri pentru a fi acceptat si iubit.
Lona spune:
quote:
Initial creeata de ela03
Am inceput acest an scolar hotarata sa nu mai accept cadouri de la parinti. Pe unii i-am chemat afara ca sa le explic de ce ii refuz (nu vreau sa se considere ca trebuie sa dea spaga pt a le fi bine ingrijiti copiii). I-am chemat afara deoarece n-am vrut sa-i refuz in vazul colegelor care primesc.
Probabil aceasta brusca schimbare de comportament a ta ("...sa nu MAI accept cadouri") a generat agitatia.
Interesant ar fi de vazut ce resorturi ti-au determinat aceasta hotarare, dupa 10 ani de scoala.
Cred ca depinde si cum refuzi un dar, este la fel de important ca si maniera in care il accepti (indiferent de la cine vine, si cu ce prilej).
Poate in afara subiectului, dar trebuie sa-ti spun ca chiar daca copilul meu nu mai este la gradinita de vreo 6 ani, eu continui sa merg de fiecare Craciun la doamna educatoare cu flori si un mic cadou, asa cum faceam si cand era inscris acolo. Mie nu imi poate lua nimeni dreptul de a darui ceva celor dragi, celor care conteaza pentru mine. Aceasta doamna a fost si ramane importanta pentru mine, mi-am "impartit" copilul cu ea timp de 3 ani, a determinat intr-o buna masura achizitiile lui, abilitatile etc. Nu m-am gandit niciodata nici ca are leafa mica, nici ca trebuie s-o "cultiv" ca sa aiba grija mai mare de copil. Pur si simplu, facea oarecum parte din familie pentru ca statea (si) cu copilul meu jumatate de zi, pentru ca o buna parte din ceea ce stie a venit de la ea, pentru ca era mai obiectiva decat mine uneori si am putut, impreuna, sa corectam anumite aspecte ale dezvoltarii lui. Nu in ultimul rand, copilul o iubea.
Sa nu ma lungesc, nu vorbim despre spagi, plocoane, cotizatii romanesti, ci despre mici dovezi de recunostinta pentru cei ce ne ajuta si ne sunt aproape. Daca si intentia acelor mame a fost asta, atunci le inteleg ca s-au simtit jignite, mai ales in contextul in care poate vreodata le-ai acceptat atentiile.
ela03 spune:
Am avut atitudinea de acum timp de 5 ani. Am acceptat cadourile abia din al 8-lea an (2 ani am fost in concediu de maternitate) deoarece mi-am schimbat locul de munca. Am inceput sa lucrez la o grupa deja obisnuita sa ofere daruri - nu m-am mentinut pe pozitie de teama ca-mi voi jigni colega care era mai veche la grupa si ca nu voi fi acceptata in colectiv. Cu alte cuvinte, am facut ce facea si ea. M-am simtit insa foarte prost, deoarece nu eram obisnuita cu asa ceva. Desigur, recunosc ca cea mai mare greseala am facut-o atunci. Trebuia sa raman eu insami, cu orice pret, si oamenii s-ar fi obisnuit cu mine asa cum sunt.
Cadourile refuzate mi s-au oferit la inceputul acestui an de catre niste oameni pe care nu ii cunosc si carora nu aveam cum sa le fiu draga (inca). Le-am explicat acest lucru - le-am spus mamelor ca vreau mai intai ca ele sa se convinga ca atitudinea noastra fata de copii nu este conditionata de cadouri.
De ce? Pentru ca plimbandu-mi copilul prin parc, si auzind unele discutii intre mame despre educatoare, am constatat ca multi parinti asta cred... si se simt obligati sa dea, pentru binele copilului lor.
A_Iulia spune:
quote:
Originally posted by ela03
Mai vreau sa le spun ceva mamicilor. Invatati-i pe copiii vostri ca nu trebuie neaparat sa oferi cadouri pentru a fi acceptat si iubit.
...dar ca atunci cand iubesti, e frumos sa faci cadouri, din suflet. Si mai ales daca simti asta.
Copilul meu asta stie. Cu un cadou nu s-a cumparat niciodata nimic, pentru asta exista banii. Un cadou reprezinta un gest prin care ne exprimam ceva. Sentimente. Cu un cadou se face o supriza frumoasa cuiva.
Si cum ar putea insemna altceva, cand vine acasa de la gradi si incepe sa planga ca ii e dor de educatoare?
Chestia asta mi se pare asa...cumva...ca si cum cineva mi-ar interzice sa-i fac un cadou mamei mele.
Adina + Olivia Q1.04
ela03 spune:
Te cred, Adina Iulia. Sper ca toate mamicile sa gandeasca asa ca tine. Si sa nu ofere din obligatie. Pentru ca noi nu facem diferente intre copii.
Sa ne gandim totusi la copilasii care sufera cand vad cum colegii lor ofera cadouri educatoarei, ceea ce parintii lor poate nu-si permit... Mai cu placere primim ceva oferit din partea intregii grupe, daca parintii chiar insista... Desi pentru noi un zambet si o imbratisare din partea unui prichindel e de ajuns. Sau vizita unui tanar pe care l-am avut candva in grija... e mare lucru sa stii ca munca ta e pretuita... eu zic ca se poate exprima in multe alte feluri consideratia fata de un educator. Noi lucram cu sufletele copiilor, formam caractere.
Am avut in grupa o fetita saraca, din familie monoparentala. In ultima zi de gradinita a venit mamica ei cu un cadou (iaar cadou!) - era ceva simbolic, nu-si putea permite mai mult. Pe el era lipit un biletel "D-na educatoare, va multumesc pentru grija pe care mi-ati purtat-o si pentru toate clipele minunate petrecute impreuna..."-era un biletel scris de mama unui copil multumit. Cadoul s-a consumat, insa biletelul il pastrez cu grija... acel bilet a fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodata.
Nu stiu daca am reusit sa exprim cu exactitate cum gandesc si cum simt eu... si multe alte colege de-ale mele, banuiesc.
crangutalil spune:
Cat de mult te inteleg....Si eu am primit reclamatie la director, cadru didactic fiind, ca n-am primit un cadou....Nici in ziua de azi nu stiu ce era, banuiesc ca un inel de aur sau o bijuterie, pt ca era intr-o pungulita de-aia mica de catifea....Grav este ca imi oferea acel cadou la sf de an scolar cand fi-sa era in stare de corigenta si eu urma sa-i ascult ca sa le dau sansa sa promoveze...Si acel cadou era un fel de trece-o ca uite ce iti ofer in schimb.Binenteles ca i-am spus mamicii ca nu pot face diferenta intre fata ei si ceilalti copii in aceeasi situatie, ca o sa -i ascult pe toti si daca vad bunavointa de a fi invatat ceva macar va promova, ca oricare alt copil.N-a deschis gura la ascultat, asa ca evident a ramas corigenta....Iar maica-sa a facut reclamatie la director....omitand sa spuna ca n-am primit cadoul, cred, ci doar ca o persecut pe fie-sa, ca am ceva cu ea, ca ea ca mama a vrut sa fie draguta si a vb cu mine, dar eu nu am inteles-o etc.
Anul urmator am plecat din acea scoala si cu asta basta, si desi am suferit ca si tine si in ziua de azi stiu ca am facut bine.
monaraus spune:
Dragi cadre didactice, nu este asa ca si daca primiti un "cadou" de la un parinte ii purtati aceeasi grija copilului acestuia ca si inainte de a primi "cadoul"? Acu o saptamana cand mi-am inscris copilul la gradinita, ma gandeam cui din cele 3 educatoare (clasa step-by-step) sa incep sa ii "bag" efectiv bani in buzunar ca sa aiba mai multa grija de copilul meu, si anume sa il linisteasca daca plange si sa aiba grija sa manance cat de cat, eventual sa ii dea cu lingurita. Acum stau si ma gandesc ca o caleala din asta nu i-ar strica copilului si ca d/nele educatoare oricum sunt obligate sa isi faca datoria... Daca plange copilul meu, sa va linisti singur pana la urma, daca nu mananca, se va invata sa manance. Deja am vazut mamici, bunici venind cu pachetele la educatoare si la ajutorul de educatoare, acestea spunandu-le SARU'MANA cu atata bucurie si multumire... Chiar nu stiu ce sa fac. Sa ma limitez la cadourile facute de sarbatori sau din placere sau sa cotizez lunar?