Albumul mamelor si tatilor singuri (2)
Raspunsuri - Pagina 13
Gabi_K spune:
Mussica nici eu nu suport prea bine nasterea, dar am supravietuit de doua ori. Si stii cum e, dracul nu e asa de negru, cum pare de la distanta. Daca ai chef, poti sa citesti povestile nasterilor, le am la semnatura- uite asa am nascut fara anestezie epidurala, in sala de nastere rece, cu personal mixt- adica unii mai umani, altii mai zootehnisti avansati la grad de medicina umana
Oricum, gandeste-te, ca nasterea dureaza doar cateva ore, si cand il vezi pe bebe, uiti tot, nu iti mai aduci aminte cat de mult te-a durut
Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses3#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses4#" target="_blank">poze si mai noi
www.dropshots.com/kincses5#" target="_blank">poze cele mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert
Gabi_K spune:
Mussica, am uitat: felicitari pt statutul de "om liber"
Sper sa consideri noul statut un inceput de o viata noua, si nu sfarsitul lumii!!!
Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses3#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses4#" target="_blank">poze si mai noi
www.dropshots.com/kincses5#" target="_blank">poze cele mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert
g.vali70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Rex70 Buna la toate mamicile si taticii singuri. Si eu sint o mamica singura, puiutul meu are 2 ani si sintem singuri (si la capatul pamantului) de un an de zile. Practic, ca altfel pot sa spun ca am fost singura inca de cand eram insarcinata si ajunsesem sa dormim separati si fiecare sa-si vada de problemele lui separat. Nici pana acum nu-mi dau seama exact care a fost problema lui si ce a vrut de fapt de la mine. Noi nu am fost casatoriti, doar logoditi pentru ca eu am mai fost casatorita inainte, avusesem un esec, si nu am mai vrut sa ma arunc din nou, am vrut sa mai astept sa vad cum ne intelegem. Cred ca si asta a fost o problema, iar el a tot insistat sa ne casatorim. Dar bine am facut pana la urma ca nu am acceptat, pentru ca in momentul in care au aparut problemele nu m-am mai inteles cu el. Nu am fost nici tineri, eu am avut 33 de ani iar el 37 cand ne-am cunoscut. Nu am mai avut copii nici unul din noi inainte, si el nu a mai fost casatorit. Dupa aproape 2 ani impreuna si stiind ca amandoi ne doream mai mult ca orice copii, am hotarat sa raman insarcinata. El si-a dorit un copil chiar mai mult decat mine, si visa ca o sa aibe o fetita blonda cu ochi albastrii cum e el. Totul a fost bine, pana cand l-am sunat dupa primul ecograf la care mi-a spus doctorul ca o sa avem un baiat. Am simtit parca o ezitare si nu prea mult entuziasm din vocea lui atunci, dar mi-am zis ca e o prostie si poate mi se pare, si pana la urma o sa-si dea si el seama ca nu conteaza ca nu e ce si-a dorit el, ci sa fie sanatos. Totul s-a schimbat de atunci. Nu a venit cu mine niciodata la doctor, nu m-a ajutat cu nimic si a inceput sa se poarte f. urat cu mine. Cand eram prin luna a 7-a ne-am mutat intr-un alt apartament mai mare. A inceput sa ma calce pur si simplu in picioare din momentul ala si sa nu mai tina cont deloc de dorintele mele. De exemplu venea cu piese de mobila cumparata in drum spre casa si nu ii pasa ca nu am ales impreuna mobila, sau ca unele chiar nu imi placeau deloc. I-am zis sa nu mai cumpere nimic fara mine, sa mergem impreuna, si zicea "tu nu ai gusturi si nu stii ce vrei". Lua numai lucruri in sale, ieftine si mi-a umplut casa de obiecte de mobilier si de decorat care mie nu-mi placeau deloc. Profita de faptul ca eu eram mai neajutorata in perioada aia (am fost uriasa in timpul ultimelor luni de sarcina; de la 55 kg am ajuns la 90 in ziua in care am nascut, dar si baietelul nostru a avut 4,1 kg la nastere; abia ma mai miscam si aveam picioarele umflate de numa'), si nu mai facea nimic cu mine impreuna. Nu-l mai recunosteam. Omul care cu cateva luni inainte nu ma scotea din "iubirea mea", si ma lauda la toti prietenii si spunea cat e de fericit cu mine, acum ma trata ca pe o carpa si nu mai tinea cont de nimic din ce ziceam eu. A inceput sa zica ca sint isterica, i-a spus sorei mele si cumnatului ca am inceput sa sforai noaptea (asta a fost doar cat am fost insarcinata oricum), ca miros urat, imi arata mie pe strada femei obeze sa imi dea exemplu ca si eu arat ca ele, desi eu eram doar gravida. A preferat sa doarma pe jos in living decat sa doarma cu mine si tot el se plangea ca e curent si frig noaptea pe jos. Am aranjat tot apartamentul nostru inauntru singura (despachetat, etc.) fara nici un ajutor, desi inca mergeam la lucru 9 ore pe zi si era iulie-august si o caldura de nu mai puteam aici in California. A venit si noaptea in care a trebuit sa merg la spital pentru ca mi s-a rupt apa. Tin minte ca era pe la 1 noaptea, el abia venise acasa si i-am spus ca cred ca a venit momentul. Tot drumul pana la spital mi s-a plans ca el abia a venit acasa, ca e rupt de oboseala, ca ce se face ca el uraste doctorii si spitalele. Nu-mi venea sa cred. Dupa ce m-au pus pe masa de nasteri a stat tot timpul departe de mine pe un scaun si apoi pe un pat. Nu mi-a adus un pahar cu apa (stiu ca nu e voie oricum) dar gheata macar, nu m-a tinut de mana, nu m-a incurajat, nu a facut nimic. In schimb mi s-a plans tot timpul ca el pierde nu stiu cati clienti in ziua aia (e self-employed si lucreaza pentru el ca sa zic asa). Dupa 17 ore de chin imens in care epiduralul nu-si facea efectul decat vreo jumate de ora si apoi simteam din nou tot, nu mai stiau doctorii ce injectii sa-mi faca pentru durere si mi-au facut vreo trei feluri diferite si in doze maxime, in care m-am chinuit si am incercat cu tot dinadinsul sa nasc natural, doctorul a hotarat ca trebuie sa fac cezariana ca nu mai progreseaza copilul si am inceput sa am tensiunea mult prea mare. Dupa inca vreo 2 ore am ajuns sa-mi vad si eu baiatul si am simtit ceva de nedescris, tin minte ca am spus ceva de genul "e perfect" si pe urma am cazut in somn, n-am mai putut. Ca sa fac mai scurta povestea, cand el si-a tinut prima data baiatul in brate a plans, nu mai putea de bucurie si am simtit ca l-a iubit instantaneu. Alex semana leit cu el, si seamana si acum. E blond cu ochi albastrii, eu fiind satena cu ochii verzi. Nu pot sa zic nimic. Isi iubeste copilul ca pe ochii din cap, in schimb cu mine a dat-o in bara rau de tot si nu mai putea repara nimic. A venit mama mea la noi sa ne ajute, si din prima zi el a luat-o deoparte sa faca impreuna un plan ca eu sa slabesc cat mai repede. Asta era singura lui preocupare. Eu nu mai stiam de obosita ce eram, nu dormeam noptile, alaptam, nu aveam timp de nimic si incercam sa le fac pe toate cat mai bine (stiti si voi cum e), iar el continua sa doarma pe jos in living, sa ma atentioneze la fiecare mancare, sa nu mananc mult, sa nu mananc grasime, etc. In schimb cumpara o tona de dulciuri si stia ca alea erau problema mea dintotdeauna si ii spusesem sa nu mai cumpere. Dupa cateva zile a inceput sa nu se mai inteleaga nici cu mama, a ajuns sa o jigneasca, sa ma jigneasca pe mine in fata ei, au inceput certuri in care numai ca nu ne bateam. A tot amanat botezul lui Alex pana in luna ianuarie (el s-a nascut in septembrie), si desi eu am insistat sa-l facem mai repede nu a vrut nicicum. Mult mai tarziu mi-a aruncat odata cand ne certam : "stii de fapt de ce am amanat botezul atat de mult, pentru ca mi-a fost rusine cu tine cat de grasa erai". Pana la urma dupa ce Alex a facut un an i-am spus sa plece de la noi, ca eu nu mai suport situatia asta. A inceput sa ma ameninte, ca e si copilul lui, ca el nu pleaca nicaieri, etc. Pana la urma am reusit sa-l fac sa plece. Numai dupa ce a plecat el de la noi si eu am inceput sa-mi revin psihic, am reusit sa slabesc in sfarsit. Abia atunci am avut puterea sa ma apuc de un regim si de exercitii. Acum am 60 kg si lui nu-i vine sa creada cand vine sa-l vada pe baiat. Imi spune: "nu mai slabi asa mult, ca nici nu-ti sta tie bine asa slaba". Ca sa vezi. Toata viata am fost f. slaba, pe la 52-55 kg la 1,70 m cand deja aveam peste 30 de ani. Niciodata inainte de sarcina nu m-am gandit ca o sa am vreodata probleme cu greutatea, si poate aici a fost si problema mea, ca fiind convinsa ca eu nu o sa ma ingras sau ca o sa dau oricum jos f. usor, am mancat f. mult inca din primele luni de sarcina. Dar a fost si pe baza nervoasa, acum stiu. Si cat am avut stress si probleme din cauza lui nu am avut timp pentru mine, si el nu m-a sustinut moral deloc. Asta a fost povestea mea. Sper ca nu v-am plictisit prea tare. Tot ce pot sa va spun e ca mi-e tare greu printre straini ca mama singura. Am mers inapoi la lucru dupa 4 luni dupa nastere si am noroc ca parintii mei m-au ajutat enorm si au tot venit din Romania la mine, asa ca deocamdata Alex nu a trebuit sa mearga la gradinita. Dar ei n-o sa mai vina din ianuarie si o sa fiu chiar singura aici cu Alexutu, si mi-e groaza. Prieteni prea putini, timp deloc oricum ca sa petrec cu ei, si doar munca si iar munca. La lucru sau acasa doar munca. Ioana, mamica lui Alexutu |
Bun#259; Ioana!
De#351;i nu sunt o m#259;mic#259; singur#259; am deschis acest subiect si citindu-#355;i povestea nu pot decat s#259; te felicit c#259; ai avut puterea s#259;-#355;i tr#259;ie#351;ti via#355;a cu demnitate #351;i nu umilit#259;. Eu nu am aceast#259; putere.Īnc#259; mai sper c#259; lucrurile se vor scimba īntre noi de#351;i este īngozitor de mult timp de cand sper asta... vreo 12-15 ani, nici nu mai #351;tiu.
Ī#355;i doresc mult noroc #351;i s#259;n#259;tate pentru tine #351;i puiul t#259;u #351;i sper din tot sufletul s#259; treci cu bine peste perioada cand vor pleca p#259;rin#355;ii t#259;i!
Cu drag, Vali.G
mirealerim spune:
buna la toata lumea sunt noua pe aici eram foarte trista intr o seara si ma simteam singura si nustiu cum am ajuns pe forum aici..care m a facut sa ma simt ceva mai bine vazand ca nu sunt singura in situatia de "parinte singur",,,expresie care ma ingrozeste cand ma gandesc dar nu depinde de mine situatia aceasta si de MR. care isi dorea si :doreste" inca acest copil in viata lui dar nu si pe mine se pare de la un timp incoace a realizat ca este inca indragostit de fosta\actuala\fosta caci nici nu mai stiu care e situatia....si ca datorita acestui copil nu inseamna ca trebuie sa impartim o viata impreuna...povestea e lunga si am sa o povestesc daca ati vrea sa aflati cum am ajuns inttr o asa situatie,,,
cert este ca MR. isi doreste copii caci nu a avut parte pana acum cu nici una dintre partenerele sale si imi promite ca ma va ajuta cu bebe din toate punctele de vedere si ca va fi un tata bun sau va incerca sa fie cat se poate de bun...dar ma intreb eu oare cum?.....eu locuiesc in romania el momentan in australia cu ex-prezenta logodnica........
ce inseamna pentru el ca iubeste doreste acest copil ???ce o insemna in capul lui a fi un tata bun?? a trimite o pensie alimentara si aveni in vizita de paste si craciun???? mai ma' incearca' si pe mine din cand in cand dandu mi sperante ca ma iubeste, cred ca vrea sa zica ca pe o sora ca altfel nu inteleg ce inseamna a iubii...in mentalitatea sa!
oricum sunt insarcinata in 10 saptamani si imi este destul de greu sa ma gandesc ca voi trece singura prin aceasta perioada ..
mi l as dori atat de mult aproape macar pana l as naste pe bebe ca deatunci incolo sunt sigura ca BB imi va umple inima de fericire....dar in schimb pana atunci sunt foarte trista ,,,ma apuca plansul mai in fiecare seara si ma simt foarte singura..imi este teama sa nu sufar de depresie...in general sunt o persoana vesela dar in ultima vreme sunt cu totul schimbata ...
cand alte mamici se bucura de perioada aceasta magica in care se dezvolta o fiinta umana in burtica ,,,eu sunt presata de tristete si imi umbreste fericirea ce ar trebui sa o simt!!!!
ah nu m as mai opri din scris dar stiu din experienta ca este obositor sa citesti un mesaj foarte lung asa ca am sa completez data viitoare!!
mersi pentru intelegere...
va pup
imi place la nebunie bebele asta jucaus
hahaha:))
mire
Gabi_K spune:
bine ai venit pe forum!
Cat despre fostul iubit al tau... asa cum ai descris situatia, nu stiu daca merita sa-ti faci mari sperante in privinta lui. Impaca-te cu gandul ca vei fi o mama singura la inceput, si cauta-ti perechea pana esti tanara. Sper sa gasesti omul potrivit, care te respecta si te vrea.
Uite, as vrea sa-ti spun ca merita sa-l astepti, ca tot la tine se va intoarce... dar si daca se va intampla asta, sa nu uiti niciodata, ca acest om te-a parasit exact in momentul cand aveai maaare nevoie de el. Si nu numai tu aveai nevoie de el, ci si copilul lui... ai grija de tine, sa ai o sarcina usoara, si povesteste-ne daca vrei
Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses3#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses4#" target="_blank">poze si mai noi
www.dropshots.com/kincses5#" target="_blank">poze cele mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert
madalina84 spune:
Urez tuturor mamicilor singure un CRACIUN FERICIT,sa nu uite ca puiul ce il are langa ea valoreaza mai mult decat orice barbat in lume si iubirea lor e pura si adevarata.Mamicilor care au ramas singure prin accidentele sotilor sa nu uite ca cineva acolo sus le vegheaza pe ele si pe copii lor si e langa voi chiar daca nu ii vedeti si taticilor singuri sa aiba puterea sa mearga mai departe.Iar pentru cele care acum au in burtica un bebic mic,sa nu uite ca langa ele e un pui de om care la anul se va bucura de jucariile ce i le va aduce mosul.
Sa aveti parte de cel mai frumos CRACIUN si sa va aduca mosul,sanatate,fericire si implinirea tuturor dorintelor
D-ZEU MI-A TRIMIS RASPLATA 
IRINEL ANDREI
BOTEZ IRINEL
o perioada din viata mea
Rasplata a sosit 
vanilla_baby spune:
mire
o sa vezi. in timp, dragostea pentru copilul tau le va aseza pe toate si vei fi impacata.
noi am avut un Craciun frumos foc. am petrecut in familie si mosul ne-a adus jucarele si... un dintisor sus (nr. 3)
la multi ani tuturor si nu uitati: nu suntem singuri!!!!
Mussica spune:
Buna fetele! Am revenit...
Sa nu mai spuneti ca scorpionii nu au al saselea simt... Vineri, pe 18 dec ora 23:35, am nascut un bebe sanatos de 4,200 kg si 57 cm. Ce vreau sa spun cu al saselea simt..stiti f bine frica mea de nastere...ei..pai am tot tras un travaliu minunat, de pe la 12.00 ziua cand aveam deja contractii la 4-5 min pana pe la 23:00. Niste dureri foarte puternice, mai ales de spate. M-a durut (sio inca ma doare) spatele ceva de nedescris. Mi-ar fi placut sa poata fi cineva cu mine in sala de travaliu, o persoana care numai asta sa faca...sa-mi dea cu mana pe spate ca simteam ca mi se rupe in mii de bucatele.
Nu mi-au facut epidurala deoarece au spus ca este depasire de termen a sarcinii, bebe este mare (la echo avea 3,700) si dinamica contractiilor mele este scazuta.
prin urmare dupa o perioada in caere nu se intampla nimic si eu ajunsesem la dilatatie 10 si bebe nu cobora, m-au bagat la cezariana.
Cele mai minunate minute din viata mea - cand nu mai simteam nimic. Am facut rahie asa ca l-am auzit pe bebe inca din clipa in care il scoteau din burtica...phiu...ce interesant a fost!
Multumesc vanilla, madalina, gabi pentru incurajari.
O sa mai intru sa va povestesc..apropo de topic..cat de mult am resimtit ideea de singuratate zilele astea.Probabil pt ca au fost si sarbatorile, probabil pentru ca la baita nu ma pot descurca singura, probabil pentru ca din cand in cand imi vine sa fac pipi, dar nu am cu cine sa-l las ca e miaunit... A venit mama si sta un pic cu mine, dar la ea n u pot sa zbier cu as fi urlat la un sot, la ea nu pot sa fac crize din alea....de femeie rasfatata sau ba.
Ma rog..stiu ca e o perioada si o sa treaca. Nu-l vreau inapoi, ca nu mai exista cale de intoarcere, dar ce tare mi-ar fi placut sa fie altfel lucrurile.
Cine stie, poate peste ani, o sa intre si in viata noastra cineva care sa inteleaga de ce am nevoie.
Va pup si sa aveti sarbatori minunate. 
40 saptamani & still counting :)
Mussica spune:
Mire bine ai venit pe forum. Vreau doar sa-ti spun ca si eu am trecut singura printr-o sarcina si acum singura invat cum sa ma descurc cu un bebe. DAr sa stii ca ai tot ce-ti trebuie sa te descurci. Nu te mint ca va fi usor, numai eu stiu cum ma busea plansul pe la echografii cand lumea venea perechi perechi si eu singurica cu 2 reviste. Dar trebuie sa te intaresti. Este minunat ce aduce un bebe in viata unei femei. O sa-ti umple viata si chiar daca va fi greu, si bucuriile vor fi inzecite.
Mult noroc si roaga-te de sanatate! 40 saptamani & still counting :)
madalina84 spune:
MUSSICA SA-TI TRAIASCA!!! Ce ma bucur ca ai avut un sufletel alaturi de tine de Craciun,sper ca va adus mosu multa sanatate,fericire si implinire unul langa celalalt.Imi pare rau ca ai suportat travaliul si pana la urma te-au bagat la cezariana,dar sunt sigura ca ai uitat deja durerea sau nu iti mai pasa cad iti vezi puiutu.Sper sa ai putere sa treci peste toate,sa te descurci cu toate si sa ai un copil necolicios.
Sa aveti un an nou plin de zambete si lucruri noi in viata voastra
D-ZEU MI-A TRIMIS RASPLATA IRINEL ANDREIBOTEZ IRINELo perioada din viata mea Rasplata a sosit