Desfierea??

ioanaalice spune:

... deci exista o diferenta intre ce simti, ce gandesti si ce faci. Si ca parinte si ca copil (scuzati cacofonia ...)

ioana, mama lui Mihai

Elise spune:

quote:

---

Originally posted by escu

Mai voi credeti ca-n perioadele voastre de rebeliune, parintii nu va mai iubeau? Eu cred ca va iubeau chiar daca nu va mangaiau pe crestet.

---

Ce importantza are?!

Cit timp mesajul constant este " nu esti al meu si nu te iubesc decit DACA..." - copilul asta "cumpara", dragoste conditionata.

aiuras spune:

Fetele au dreptate, parintii nu au voie sa isi ia vacanta, iubesc neconditionat toata viata! Lina si daca omora un om tot copilul tau era, tot trebuia sa o sprijini, sa o iubesti, etc.
Lina inainte sa plece spune-i ca voi parintii ei, mama si tata o asteptati mereu, indiferent de ce se intampla si nu uita sa spui cuvintele mama si tata.
Nu spune nimic ca sa gandeasca apoi "bine ca am plecat". Cred ca inconstient vrea si ea confirmarea ca locul ei este langa voi, ca o iubiti no matter what si va incearca dragostea cu "prostioare" adecvate varstei.
Rebeliunea este rebeliune si din acest motiv esti Toni si nu mama. Are o criza de identitate. Nu comenta, nu reprosa , nu compara si nu da vina pe nimeni.
Trebuie sa ii restaurez increderea si dragostea. Ai rabdare.

Fetelor, sa ne rugam toate pentru Ioana si pentru parintii ei. Sunt convinsa ca ceva spre bine se va intampla.

Fomalhauti spune:

Draga Lina,

Am o buna prietena care a adoptat o fetita. Fetita era abandonata in maternitate. Asa cum este procedura (sau cum era acum aproape 10 ani, acum am inteles ca este chiar mai rau...), politia a inceput sa caute "naturala". Si au gasit-o desi femeia aceea facuse sute de kilometri ca sa i se piarda urma. Prietena mea s-a bucurat mult ca a fost gasita, chiar a vrut sa se duca sa o cunoasca, dar, avand multe pe cap nu a ajuns (prietena mea locuieste in Germania). Si am intrebat-o de ce tinea asa mult sa o cunoasca. Si ea mi-a povestit ca a citit multe despre adoptie si copii adoptati. Printre altele a citit ca in viata multor copii adoptati vine un moment cand doresc sa afle cine sunt parintii lor biologici si chiar vor sa-i cunoasca. Atunci cand nu au aceasta posibilitate, unii dintre ei isi imagineaza tot felul de lucruri mai mult sau mai putin...."romantice", ca "naturalii" erau bogati sau celebri sau ca ei, copiii, au fost furati sau cate si mai cate. Daca au posibilitatea sa-si cunoasca parintii biologici sunt frecvent dezamagiti, constata ca nu au, de fapt, nici o legatura cu acestia, ca nu simt nimic pentru ei si...cam atat.

Vei spune ca aceasta nu este situatia Ioanei, fiindca ea o cunostea pe "naturala". De fapt, eu nu cred ca o cunostea. Cred ca nu si-o amintea prea bine. Mai cred ca isi amintea cate ceva despre perioada cand locuia cu bunica si apoi de scurta perioada petrecuta cu "naturala". S-ar putea ca amintirile ei sa fi fost placute. Probabil nu simtea lipsa scolii, a apei calde si a portocalelor. In schimb s-ar putea ca, dupa ce ai adoptat-o tu sa-i fi lipsit libertatea de la "naturala".

Si iata ca acum a plecat in locul acela "minunat". Sunt sigura ca va fi dezamagita. Dar poate ca, tocmai avand niste amintiri pe care ea le percepe ca fiind placute, are nevoie de mai mult timp. Are nevoie de mai mult timp ca sa se lamureasca. Deja simte lipsa apei calde, si-o doreste. A venit sa-si ia hainele. Poate e nevoie sa i se strice hainele sau incaltamintea, sa le simta lipsa. Poate este nevoie sa-i fie frig. Sunt convinsa ca te doare sa te gandesti la asta, dar poate ea are nevoie sa simta asta.

Si sunt alte lucruri mult mai importante. Daca va merge la nunti va cunoaste tineri din sat. Si isi va da seama ca sunt altfel decat ea. Sau poate va cunoaste tineri care ar da orice sa aiba ceea ce ea poate avea: un loc unde sa locuiasca "la oras", posibilitatea de a continua scoala sau poate un computer.

Poate e nevoie sa vina si sarbatorile de iarna, sa simta diferenta.

Si poate trebuie sa mai afle cate ceva despre "naturala". Si va afla, va intelege, totusi avem de-a face cu o femeie care si-a abandonat mai multi copii, cu siguranta are niste..."particularitati".

Lina, Ioana se va intoarce la tine. S-ar putea sa-i fie un pic greu, sa-i fie un pic rusine si aici va trebui s-o ajuti. Dar cred ca vei avea o fetita mai...adulta.

escu spune:

Lina eu abia acum a vazut ultimul tau mesaj. Nu stiu de ce la mine apare mai tarziu intercalat undeva printre mesajele anterioare.

Deci a venit Ioana. Of doamne cata putere iti trebuie sa o vezi asa. Ma bucur ca ia vorbit cu ea. Poate vorbind cu tine reuseste sa-si aranjeze gandurile in vreo ordine, sa se inteleaga ea pe ea.

Eu sunt sigura ca nici nu va trece iarna si va veni inapoi. Bine ca stie ca usa ii este deschisa.

Doamne ajuta!

ioanadara spune:

Mama ei in mintea ei este mama care a nascut-o (asta e clar si dupa numele scrise in mobil) Lina cred ca ai avea mult mai multe sanse de iubire din partea ei daca ai accepta realitatea.
Adica, tu esti cea care o iubesti enorm, o ajuti in toate indiferent unde sta ea,ii poti oferi mult mai mult decat i se ofera acum ,dar fara a-i lua dreptul de a o considera MAMA pe mama ei din sat.Asta este singurul mod in care ti-ai mai putea-o apropia.Altfel, nu .Sigur.Daca refuzi sa vezi realitatea, atunci cand nu va mai suporta satul, frigul, bolile va pleca sigur, va pleca pentru ca ea poate face comparatie acum cu ce a avut la tine dar probabil nu va veni la tine.Este destul de mare pentru a gasi o alta metoda de a pleca de acolo.Angajare, fundatii, barbati , camin la liceu, etc.
Pentru a nu o incrincena mai tare trebuie sa inteleaga ca nu mergi pe principiul:ori eu ori mama ta.Trebuie sa accepti ca cea la care a plecat fata este MAMA si nu "naturala".


mamica lui Nicolae

marci spune:

Haideti sa va spun eu ce intrebari isi pune un copil adoptat, indeosebi in perioada de conturare a personalitatii:
1. Cine sunt eu?
2. Catre ce vicii as avea predispozitie?
3. Cum pot sa previn o tara daca nu o pot identifica?
Fie ca sunteti sau nu de acord, mostenirea genetica conteaza f mult, este practic ca temelia unei case.
Mama mea are o inclinatie deosebita pt. gatit, pt testat diverse retete, improvizatii culinare. Eu...urmaresc cu degetul pe cartea de bucate si uneori, desi respect intocmai reta, nu-mi iese bine.
II place la nebunie sa coasa pe etamina, sa croseteze. Nu va spun ce lucruri ii ies din mana. Eu........abia cos un nasture.
Marele meu noroc a fost ca mama a inteles ca nu am nici un fel de inclinatie spre asa ceva si a respectat asta, nu mi-a impus nimic.
Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar nu stiu cum as fi facut fata daca as fi aflat ca naturalii sunt niste boschetari, niste neica nimeni.
Nu vreau sa credeti ca educatia nu conteaza, conteaza f mult, dar ea se sprijina pe ceea ce ai mostenit.
Nu va faceti griji ca un copil adoptat ar reactiona urat daca ar afla ca este adoptat, dar nu cred ca v-ar ierta daca nu ati reusi sa-l iubiti neconditionat, daca expectantele voastre in ceea ce-l priveste i-ar depasi posibilitatile.
Eu, cand eram in clasa aI-a, nu intelegeam in ruptul capului de ce tb sa fac 2 pagini cu bastonase si.....ca atare, nu le faceam.Cand i-am explicat mamei ca le consider inutile si ca in timpul asta as putea face ceva placut, a inteles si nu m-a obligat.
In clasa a doua am refuzat categoric sa invat tabla inmultirii, pt ca mi se parea inutil sa invat precum papagalul, atata timp cat puteam sa aflu cat fac x ori y prin adunare repetata (adunarea repetata o faceam f repede in gand). Pt asta mama s-a certat cu invatatoarea la sc, invatatoarea a amenintat-o ca nu-mi da premiu in anul acela si mama: "ei si, nu moare fata mea fara premiu, poti fi fericit si fara asta. Doamna, sa va fie f clar, eu nu-mi oblig copilul sa faca ceea ce nu-i place".
Niciodata nu mi-au cerut sa fiu prima, de fiecare data cand luam premiu mi-au zis ca ma iubesc oricum, nu pt ca am luat premiu. Daca ii ceream ceva, de fiecare data preciza ca imi cumpara lucrul acela doar pt ca ma face fericita, nu pt ca am luat premiu.

marci spune:

OOOOOOOO, Dumnezeule, abia acum am vazut mesajul in care spuneai ca a venit fata ta acasa sa-si ia niste lucruri!
Eu zic sa o lasi o perioada sa se lamureasca ce-i cu ea si nu fi suparata pe ea. Traieste o mare criza de identitate, cred ca nu se regaseste nici la voi, nici la parintii ei.
Daca vrei sa o ajuti, propune-i sa vada un psiholog si impreuna cu acesta sa gaseasca solutia cea mai buna pt ea. Copila chiar are nevoie de ajutor de specialitate, vezi poate reusesti sa o convingi sa accepte.
Multa sanatate si putere sa duci!
Nu uita, ei sigur ii este mai greu decat tie, daca ai sa intelegi asta ai s-o poti ajuta mult mai bine.

Elise spune:

Lina,

"ceva" a atrage acolo.
Sau "ceva" o alunga de la voi....

CE?
Pot sa fac supozitii... POATE pentru voi si mediul vostru nu s-a simtit suficient de buna niciodata.
Poate "acolo" este "cineva" - e ceva mai spalata, are o educatie ceva mai buna, stie mai multe lucruri, e mai frumoasa, e mai ingrijita fata de cei de virsta ei.

Si mai e un aspect... poate naturala a aobrdat-o altfel. Poate, vazind-o direct mare, a inceput sa discute cu ea, dupa atita timp, de la egal la egal. De aici probabil si impresia ca "nu-i poarta nimeni de grija" - tie ti se pare ceva negativ, poate ei i se pare pozitiv. Poate ea e la virsta la care nu mai vrea sa fie tratata precum un copil. La care nu mai vrea, pur si simplu, sa "i se paorte de grija".
Vrea independentza, vrea sa isi testeze limitele, vrea sa isi gaseasca drumul EI - si, da, sa lucreze in constructii, sa nu aiba apa calda, sa faca pipi la wcul din curte, si asta e un posibil drum.
Daca o sa ii placa, o sa il urmeze, daca nu - il incearca si cauta altul.
Important este sa stie ca una dintre optiunile ei este sa se intoarca.
Si ca n-a facut nimic ireparabil.

Elise & BBLisa

claudia_a spune:

Lina am urmarit realitatea ta!
Nu vreau sa imi dau cu parerea, ca este ceva foarte dureros si numai tu stii prin ce treci...
Vreau doar sa iti pun cateva intrebari:
- cu "mama" ei ai vorbit??(nu ai putea-o intalni in particular sa discuti deschis si la nivelul ei, cum vede ea viata fetei ei de acum inainte?) - ma gandesc ca Ioana vede o legatura invizibila intre ea si "mama" ei, dar nu vede de fapt ca aceasta legatura este egala cu zero daca din partea unei mame nu ai parte de sustinere, iubire, alint, rasfat, respect, grija...; nu e de ajuns sa ai o mama cu numele, ea trebuie sa dovedeasca ca e mama;
- cum a reactionat Ioana cand v-a vazut? v-a imbratisat? a plans la pieptul vostru (ianinte o facea?)? te-a vazut plangand cu lacrimi in ochi? te-a consolat?? ti-a povestit viata ei acolo? isi doreste sa o vizitati? ....
Ufff e foarte grea situatia...nu indraznesc sa gandesc sau sa va judec cumva pe voi! Stiu doar ca nu doresc nimanui si nici mie sa treaca prin ce treceti voi acuma! Doamne ajuta!

Mami si www.babiesonline.com/babies/n/nasturica" target="_blank">Ioana nasturica
Niciodata nu trebuie sa plângi dupa ceva care nu poate plânge dupa tine.