Desfierea??

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 6

ioanaalice spune:

linasobolina, bag de seama ca eforturile tale (imense) si credinta ca ioana se va recupera au avut la radacina dorinta ta de a fi iubita de ea. Si bag de seama ca modul in care doreai (si doresti) sa te iubeasca include recunoasterea acestor eforturi.

Sincer, nu stiu cum poti sa pui eticheta de 'parazit' pe un adolescent care nu si-a terminat scoala. Sa intelegem ca a zis ceva de genul "eu de astazi nu ma mai duc la scoala, nu vreau sa muncesc, dati-mi bani sa ma distrez" ?

Ai o scuza: faptul ca te doare si ca esti furioasa. Probabil ca tot furia te face sa judeci in termeni de "totul sau nimic". Sincer cred ca ai nevoie de ajutor specializat, un psihoterapeut care sa te asculte cateva zile pana iti descarci durerea si jalea si furia; e o reactie de doliu prin care trebuie sa treci, sa o parcurgi, ca sa poti merge mai departe. Nu pot sa nu remarc faptul ca, de cand ai postat acest subiect, acum o luna, furia ta nu s-a diminuat, ci s-a amplificat si este indreptata din ce in ce mai mult catre Ioana. Faptul ca a plecat de-acasa este un eveniment care se intampla. Tu l-ai transformat in propriul tau esec, esec de parinte, si in loc sa cauti modalitatile de a-l diminua, am impresia ca vrei sa-l transformi intr-un esec total, sa fii tu cea care sa blocheze orice cale de comunicare cu ea.

De fapt, tu ce doresti? Sa se intoarca in genunchi la tine si sa-ti ceara iertare?

ioana, mama lui Mihai

escu spune:

Ioanaalice eu am inteles ca nu vrea sa se mai duca la scoala si nici sa munceasca si este un adult. De aici a aparut termenul de parazit care mi se pare corect in contextul asta.

Eu cred ca Lina vrea sa-i fie bine Ioanei, nu sa se intoarca in genunchi sa-i ceara iertare. Cred ca vrea sa o vada pe picioarele ei, nu atarnata de o himera.

escu spune:

Elise tu vorbesti din perspectiva omului care a procedat la fel cand nu s-a mai inteles cu parintii, eu vorbesc din perspectiva celui care atunci cand nu s-a mai inteles cu ei, nu si-a luat jucariile si a plecat.
Am ramas acolo si mi-am educat patintii.
Desi mi-a fost greu am avut rabdare, am comunicat mai mult cu ei si au inteles punctul meu de vedere. A durat mult pana l-au acceptat.
Nu stiu cum gandesti tu acum, ca a fost bine sau gresit ce-ai facut atunci, dar mie nu-mi pare rau ca am ramas. Le-o datoram. Nu merita sa ma razbun pe ei.

linasobolina spune:

"Parazit" este o eticheta pusa de altcineva si intr-un anume context NU DE MINE!

Si cat timp Ioana a fost la noi, a fost o eleva care avea sarcini si atributii in societate si familie!
Un adolescent nornmal, cu preocupari si probleme normale de adolescent, o persoana respectabila, cu rezultate pe media copiilor cu o viata normala. Insa probabil cu un maxim efort din partea ei, pentru ca nu era in pielea ei era sub indemnul nostru permanent CLAR?

Ceea ce cred este ca a obosit de atata grija parinteasca si ca a ales sa se odihneasca intre cei care nu ii cer sa faca nimic si este foarte fericita ACUM.

Iarasi va spun ca ea desi toate spuneti ca este adult, ei bine este un fel de majora-minora, care are nevoie de sprijin, ajutor si indrumare, DAR pe cre nu le mai vrea, nu le mai inghite, ca un medicament pe care trebuie sa il iei toata viata, insa te-ai saturat de el.

SI CA SA MA EXPRIM MAI LIMPEDE, LA INTREBAREA CE VREAU: as fi vrut putina dragoste, putina multumire sufleteasca, ceva ce primesti si de la un caine in parc pe care il mangai zilnic, putina bunatate, cateva sentimente, asta mi-as fi dorit!

Ei bine cm bine zicea una dintre voi, erau doar dorintele MELE nu si ale ei.

Si puntile nu le-am taiat chiar deloc, pentru ca indrasnesc sa o "deranjez" saptamanal cu intrebari banale,are in continuare abonament la telefon, adica usi deschise, insa este dreptul ei sa aleaga, si se vede treaba ca a ales!

Si sa stiti ca nici eu nu sunt vre-o sfanta,sunt si eu OM si pot sa am si sentimente de orisice fel, bune sau rele, pot sa gresesc sau nu, caci sa stiti TEORIA ESTE UNA SI PRACTICA ALTA, si cand e pe pielea ta...

Am avut si bune si rele si momente fericite, si vacante frumoase si Craciun-uri si Paste super, si emotii si bucurii, de toate partile, nu au fost numai probleme, pentru ca viata este un complex ce trebuie trait cu tot ce iti da.

aiuras spune:

Lina,

M-am gandit foarte mult daca sa-ti transmit sau nu primul mesaj si am facut-o pentru ca am sperat sa poti gasi ceva folositor in spusa mea.
Mai imi dau cu parerea odata.
Elise are dreptate, nu arde podurile, ai rabdare. Nu gandi ca este un insucces, nu pune calificative, epitete, asta este viata.
Cred din toata inima ca daca nu o vei forta, daca ii vei oferi in continuare dragostea ta la un moment dat isi va schimba purtarea.
Cred ca din punct de vedere emotional Ioana s-a nascut cnad a venit la voi, pairinti ei, asa ca probabil ca se poarta cam ca la 10 ani. Tinerii nu realizeaza prea bine relatia cu moartea pe care o considera prea indepartata. Nu o judeca cu masurile tale.
Poate impreuna cu psihoterapeuta o poti "dibui " mai bine, dar nu fi atat de categorica. Poate are nostalgia copilariei fara griji de care nu s-a desprins, las-o sa constate singura ca a crescut si ca realitatea este alta, las-o sa se inteleaga. Gandeste-te mai mult la ea decat la voi.

Nu este lipsit de sens cred eu, nici sa o retragi de la scoala, bau-bau-ul ei si sa ii spu ca mai pot fi si alte optiuni precum ID , un an de pauza,etc. etc. Incerca orice ca sa reinnozi puntile. Este copilul tau!
Gandeste-te: vine iarna, s-a dus cu colindatul liber in natura, trebuie foc, mancare, haine, incaltai, etc.

Desi poate nu vrea sa recunoasca acum dar cu timpul isi va da sema tot mai mult ca este si fata ta nu numai a naturalei. Are alta demnitate, alta perceptie si alte valori decat cei din jur, care si ei o vor vedea ca este diferita. Important este sa ramai in continuare in viata ei in pofida deceptiei si a durerii pricinuite. In fond traieste si nu a murit.

Practic vorbind poate ar fi bine sa ii trimiti/dai niste anticonceptionale si sa ii mai amintesti despre sexul protejat. Un copil facut in promiscuitate i-ar inchide si mai mult viitorul.
Lina lupta pentru copilul tau asa cum ai facut si pana acum!

ioanaalice spune:

linasobolina, cred ca este primul mesaj in care ii gasesti TU scuze si motive Ioanei, ceea ce este un pas inainte, catre a gasi calea catre ea.
Da, ai dreptate: ACUM nu are nevoie de grija parinteasca ci de o vacanta.
Maine este o alta zi. Si pentru tine si pentru ea. Nu-ti pierde speranta.
Iar, daca ti-a aratat dragoste in perioada in care a stat cu voi, va veni vremea sa-ti arate din nou. Poate nu pe 9.10.2007, ci de Craciun, sau de Pasti, sau in ziua in care s-a finalizat adoptia sau in ziua in care ai adus-o acasa.
Lasa dragostea sa ia decizii, si nu furia.

ioana, mama lui Mihai

Elise spune:

quote:
Originally posted by escu

Elise tu vorbesti din perspectiva omului care a procedat la fel cand nu s-a mai inteles cu parintii, eu vorbesc din perspectiva celui care atunci cand nu s-a mai inteles cu ei, nu si-a luat jucariile si a plecat.
Am ramas acolo si mi-am educat patintii.

escu,
iubirea neconditionata nu "se educa".
Eu am plecat pentru ca la un moment dat n-am mai fost jucaria lor preferata. Am fost o jucarie care a crescut si "s-a stricat". Imi revendicam dreptul de a nu fi perfecta. Si de a nu fi ce asteptau de la mine. De a fi eu. Imperfecta. Sleampata. Lenesa. Si atunci s-a inchis "rezervorul" de afectiune.
Am fost dezamagita si am plecat.
N-as fi putut sa le strig "ar trebui sa ma iubiti oricum, pentru ca sint a voastra, si sinteti singurii oameni din lumea asta care n-ar trebui sa ma EVALUEZE."
Ar fi durut prea mult. Si, in plus, nici nu imi era atunci la fel de clar ca acum ce inseamna - sau ce ar trebui sa insemne - relatia dintre mama si copil.
Gindeste-te numai cum incepe.
Incepe cu o fiintza total neajutorata, total dependenta de tine, care nu stie decit sa urle.
Si, daca urla din doua in doua minute, din doua in doua minute te duci sa o alini.
NU trebuie sa ti se para just. Nu exista recompensa. Un bebelush nu se naste invatat sa ofere. Se naste, in schimb, invatat sa pretinda.
Ei bine, bebelusul creste.
Dar FONDUL relatie mama-copil ramine acelasi.
Am vazut atitea mame care se repezeau sa isi ajute "puiul" ajuns la 40 de ani, desi "puiul" era de doua ori mai puternic. De ce oare?
Pentru ca asta facea parte din fiintza lor.
Pentru ca era AL LOR. Ele continuau sa fie mame. Chiar si in baston, ramai tot mama. SI esti acolo tot ca sa ii stergi lacrimile.
Indiferent cit ar fi de jos in acel moment. Sau cu atit mai mult cu cit e jos.
Pot sa inteleg un sotz care isi paraseste sotia pentru ca "nu mai corespunde". E dreptul lui.
Pot sa inteleg si un copil care alearga departe de parinti, ca sa ii fie bine.
Dar un parinte care considera ca puiul lui "nu e suficient de bun" ca sa merite toata dragostea si afectiunea lui, nu e parinte. E tutore, e binefacator, educator, e cu totul altceva. Da' parinte, nu.
Sint lucruri pe care trebuie sa le simti, trebuie sa vina din tine.
Nu te poate "educa" nimeni in sensul asta.

Elise & BBLisa

linasobolina spune:

A venit Ioana!
ca sa-si ia HAINELE

E CA UN CAINE HAITUIT, NU STIE DE EA, ESTE BOLNAVA DE RINICHI DE LA PP AFARA SI SPALATUL LA LIGHEAN, SI EU NU AM CE SA II FAC!!!!!!!!!
Am mers cu ea la medic, am luat medicamente, a stat in baie 2 ore, pentru toata luna, cred, insa vrea acolo!

I-am zis, am povestit, insa este probabil ca int-un tratament, trebuie dus pana la capat pentru a rezolva boala.

Am fost de acord cu o pauza de scoala, desi ea este cam mare oricum, i-am zis ca suntem langa ea intotdeauna, sprijin orice, insa in mintea ei este vraiste, habar nu are pe ce lume traieste, nu mai are interes fata de nimic, nici mess, nici colegi, prieteni, parca e pe alta lume, parca i-au spalat creierul

M-am auitat in telefonul ei si in agenda eu sunt Toni si naturala e mama, poate asa simpte sau ca si protectie, nu stiu...

Nu are planuri de viitor, nu are nimic.
Zice ca va lucra pe un santier in constructii, ea care este alergica la praf si are probleme cu coloana, dar in sfarsit , sa incerce, sa vada , sa se lamureasca

La noi a obosit de prea multa grija si protectie, acolo nu o are deloc, nu ii pasa nimanui ce se intampla cu ea, ei nu stiu ca ea nu vorbeste, nu spune, tre sa ghicesti ce are

Stiti, cand am vazut-o prima oara, era un copil de oras, dus la tara, desculta pe ulita si mancata de tantari, care merita o a 2-a sansa si noi am incercat sa i-o oferim

Acum este fix in aceeasi situatie,si tot nu realizeaza unde este bine pentru ea, care este binele ei, psiho zice ca ea trebuie sa se lamureasca pe pielea ei, insa tare imi este frica pentru ea, sa nu faca vre-o prostie.

Asa ca are nunti de frati si surori in viitorul apropiat, in rest plictiseala, cum zice ea

Eu cred ca naturala a gresit de 2 ori, odata cand a parasit-o, mica fiind, la spital, apoi la bunica, apoi la noi si a doua oara, acum cand a primit-o inapoi si nu i-a arata ce este mai bine pentru ea, pentru copil

Sincer nu stiu daca n-o avea si ceva interese, ca atunci la adoptie, a cam avut.
Si eu nu cumpar nici copii nici vieti.
Om vedea

Alexa Ioana spune:

elise 100% de acord cu tine. exact asa vad si eu lucrurile ! copilul poate avea "crize de rebeliune", dar parintele niciodata. pentru ca parintele si'a dorit copilul acela, si de aceea l'a facut/adoptat. deci, orice s'ar intampla, nu are cum sa'i intoarca spatele...
m'am tot mirat de ce asistentele si psiholoaga tot insistau la curs sa incercam sa nu avem asteptari legate de copilul pe care il vom adopta... dar acu' inteleg...

lina, continua sa o iubesti si sa'i fii alaturi. chiar daca nu e langa tine, chiar daca alegerile ei te nemultumesc.
si eu la 19 ani am ales sa plec din tara, sa renunt la facultate si sa ma marit. ai mei s'au opus vehement, dar n'au avut cu cine. dupa furia initiala, au inteles ca n'au incotro decat sa imi fie alaturi, indiferent daca sunt de acord sau nu cu alegerile mele. normal ca rebeliunea mea a fost un esec total, si am suferit ingrozitor. dar, cu mama alaturi, am depasit momentul si mi'am continuat viata...