Desfierea??
Raspunsuri - Pagina 5
linasobolina spune:
Hei, stati asa!
mai intai ca s-a modificat data pentru tv,o sa va anunt pentru cand
Apoi, eu nu am de inpartit nimic cu Ioana, niciodata nu o voi face de bafta in public si nici nu ma voi razbuna pe ea! CLAR!
Materialul este despre adoptii este o dezbatere cu tot felul de situatii, despre pyterea de a alege si A FI RESPECTATA ALEGEREA, ceea ce eu fac, ii respect alegerea, nu o presez si nici nu o deranjez prea mult. Nu este material gen "iarta-ma" sau mai stiu eu ce
Nimeni nu blameaza pe nimeni, insa nici nu poti sa incurajezi abandonul parintilor fata de copii!
Eu nu am fost si nici nu voi fi vreodata de acord cu proasta crestere, minciuna, dualitatea, cu lipsa de bun simt si lipsa de principii.
Asa imi conduc viata si afacerea, asa sunt eu, nu ma schimb si nu fac compromisuri, pentru nimeni.
Nu , nu o voi vorbi pe mama naturala de rau,pe ea ca persoana, insa, fara suparare, categoria in sine, trebuie blamata, pentru ca altfel vor face si altii la fel!
Nu trebuie sa gaseasca nimeni scuze pentru abandonul copiilor!!!!
Atunci cad a venit la noi, ea a fost intrebata daca vrea sa vina la noi, insa ce stia un copil care sunt inplicatiile?
Ea credea atunci ca merge asa, ca in excursie.
Procesul de adoptie a durat mult, pana am luat atestat, au fost tot felul de infatisari si analize cu psihologii de la protectia copilului si intotdeauna ea a fost intrebata de-a lungul acestor etape, Ce vrea si daca vrea sa ramana in familia noastra, deci nu a fost luata cu japca, adoptia finalizandu-se la 14 ani, atunci cand am schimbat si numele si a facut si buletinul
Deci nu mai era un bb care nu stie ce si cum.
Deasemenea este bine ca parintii sa fie pregatiti si pentru o astfel de situatie, adica cea in care copii vor sa isi cunoasca naturalii, chiar daca doare.
Insa, sa va imtreb eu pe voi, ce ati raspunde sotului, a carui tata a murit , si care sufera, si care a iubit-o si inca o iubeste pe Ioana, cand te intreaba: ai vorbit cu Ioana, I-ai zis ca a murit bunicul?
Ce raspundeti?
Cand eu stiu ca am vorbit cu ea, ca i-am spus si ca ea nu a dat nici un semn de viata, nici un telefon, sms sau bip, in conditiile in care eu inca ii platesc abonamentul, special pentru a pastra legatura EI cu MIne, cu NOI?
Ce pot sa ii spun eu? Fara sa il doara si fara sa fac un rau mai mare decat este deja facut?
pentru ca ssigur sunt lucruri care nu se fac, si asta este unul dintre ele
La greu familia se strange si se sustine, si atunci cad un om mare devine orfan, cand ii moare ultimul parinte, fie el cat de mare ar fi, tot sufera si ii vrea pe cei dragi langa el.
Si? Unde este Ioana?
bird70 spune:
quote:
Originally posted by ioanaalice
Nu poti sa-i dai dreptate intrutotul Ioanei, atata vreme cat linasobolina simte ca propriul copil i-a dat o palma ...
Aici nu se pune problema sa dai dreptate cuiva. Lina SIMTE ca a fost nedreptatita, dar a fost? Are Ioana dreptul la 19 ani sa aleaga drumul pe care si-l doreste in viata? Are dreptul Lina sa spuna: nu ma deranjeaza ca pleci de acasa dar sa nu te duci la maica-ta naturala?
quote:
unii spun ca ar trebui sa intoarcem si celalalt obraz,
Daca prin asta intelegi sa respecti adultul si deciziile lui
...quote:
...desi, poate, prin emisiunea aceea vom afla si ce zice Ioana. Avea 9 ani cand a fost adoptata. Daca ar fi avut 11 ani ar fi fost intrebata daca doreste sa-si schimbe casa.
Indiferent daca avea 9 sau 11 ani, aici exista o relatie adult-copil. Copilul isi poate da cu parerea dar este tot copil. Adultii au hotarat ca vor lua acest copil sa-l creasca, sa faca om din el si acum se confrunta cu frustrarea ca acest copil nu a iesit asa cum si-au imaginat ei ca va iesi. Lina si-a imaginat relatia cu Ioana intr-un anumit fel dar Ioana nu are nici o vina ca ceea ce si-a imaginat Lina nu i se potriveste si nu doreste aceasta imagine.
ioanaalice spune:
quote:
Lina SIMTE ca a fost nedreptatita, dar a fost?
...Vorba englezului: nu poti sa tragi o concluzie, pana nu porti pantofii celuilalt... Ce sa-i faci, simtirea e simtire, nu e nici gresita, nici corecta - e reala.
Bineinteles ca Ioana are tot dreptul sa plece unde vrea ea, sunt intrutotul de acord. Si prin plecarea asta, a ranit-o pe mama ei.
linasobolina, sper ca emisiunea aceea de la TVR, cand o fi ea, sa fie o emisiune anti-abandon si pro-adoptie. Pana la varsta asta cam toate povestile despre adoptii faceau referire la copiii asa-zisi "nerecunoscatori", desi numarul celor care, adoptati fiind, aveau grija de parintii adoptivi, era cu mult mai mare. Dar de ce sa povestesti despre X si Y care si-au adulat parintii adoptivi, daca exista si povestea lui Z, care s-a intors la biologici?!
Cam asta-i motivul pentru care ma simt amenintata de emisiunea de la TVR. De aratatul cu degetul spre copiii acestia care-si cauta drumul in viata si care nu este intotdeauna alaturi de noi.
ioana, mama lui Mihai
bird70 spune:
quote:
Originally posted by ioanaalice
...Vorba englezului: nu poti sa tragi o concluzie, pana nu porti pantofii celuilalt... Ce sa-i faci, simtirea e simtire, nu e nici gresita, nici corecta - e reala.
Emotia e reala dar nu neaparat si corecta
. Nu pot sa-i dau dreptate unei mame de exemplu ca sufera (real) si reproseaza copilului ca nu vrea sa faca medicina de exemplu.
anaisanais spune:
lina, eu sint mama de baiat crescut in inima. Psihologii spun ca baietii deveniti barbati isi vor cauta intotdeauna originea biologica, sper deosebire de fete, care, in general,nu ''pleaca'' dupa ''gene''. In consecinta, eu ar trebui sa fiu de-a dreptul terorizata de ideea ca Vladimir va pleca intr-o buna zi, in cautarea originii sale biologice. Dar, in momentul in care ne-am intalnit, Vladi si noi, parintii lui, am fost noi, adultii, perfect constienti ca ne asumam si acest moment al vietii adultului Vlad. Eu mi-am ingropat un copil al meu genetic, si mare ca virsta, a fost un moment pe care nu ti-l asumi atunci cind biologic devii parinte. Si inveti sa-ti duci viata mai departe si dupa asa ceva.... Din ceea ce am trait am invatat ca fiecare zi trebuie considerata ca si cum ar fi ultima pe care o traim, ca este bine sa ne iubim partenerii de viata, parintii, copiii, dar sa nu-i ''sufocam'', chiar daca avem acest prea-plin de iubire de daruit. Cel mai important ,insa, cred ca este faptul ca trebuie sa invatam sa respectam deciziile de viata luate de copiii nostri deveniti adulti. Este poate cam dur ce spun, dar, pentru binele tau si al sotului, nu privi alegerea Ioanei ca pe un lucru insurmontabil si ireparabil, da-i libertatea de cunoastere si de decizie, in fond ea este ''foarte'' copilul tau, nu al mamei biologice; incearca sa intelegi ce rasturnare de scara valorica i s-a intamplat in cei 19 ani de viata si mai ales, iubeste-o in continuare si nu -i pune la indoiala deciziile! Este un adult crescut de tine, modelat, pana la uma, dupa ''chipul si asemanarea '' voastra ca parinti, dar cu personalitate proprie, asa ca da-i voie sa-si afirme acum personalitatea. Pentru acest fapt, pentru puterea de a-si afirma personalitatea iubeste-o si mai mult! Ea va purta intotdeauna ''marca'' voastra de parinti!
aiuras spune:
Lina Antoaneta,
Tot ce povestesti tu este cosmarul fiecareia dintre noi. Regret nespus ce am citit.
Dar oare numai ADN are vina, si dragostea de nemunca?
Am citit mereu ce ai scris in revista Elle, am citit si postarile tale ulterioare. Te-ai straduit imens pentru Ioana dar cred ca nu te-ai obisnuit prea usor cu ideea ca este mai "modest" inzestrata decat ai vrea tu.
Sunt sigura ca o iubesti mult pe Ioana dar asteptarile tale de la ea cred ca au speriat-o. imi aduc aminte ca am citit un post al tau mai anul trecut in care relatai ca ea te intreba daca nu este mai potrivit sa stea intre cei ca ea.
Atunci ti-am scris sau am vrut sa-ti scriu ca trebuie sa ii iubim asa cum sunt. Nu asta ne dorim toti? sa fim iubiti asa cum suntem? Cred ca a speriat-o faptul ca nu se putea inalta sa fie langa tine, faptul ca mereu te deceptiona. Imi pare rau dar acest lucru se desprinde mereu din articolele tale. Ce mult ati facut voi si cat de greu a avansat.
Asta am retinut eu si nu iti tascund ca am fost extem de marcata de relatarile tale. Dar mi-au folosit pentru ca ma invatat ca trebuie sa imi accept copilul asa cum este si sa-l iubesc neconditionat indiferent de performante. Nimeni nu este perfect dar fiecare are un dar.
Invata sa o iubesti asa cum este ea, las-o sa aleaga si nu o incrancena mai tare. Pastreaza legatura cu ea indiferent de ce face pentru ca voi sunteti parintii ei si o iubiti neconditionat.
Imi pare rau ca suferi, sunt alaturi de tine dar nu cred ca Ioana este foarte fericita nici ea. Este la adolescenta si imbatata de controlul ce il are asupra vietii ei si a voastre probabil. Ramai langa ea iubind-o si nu obositi sa i-o spuneti. Ca sa poata avea la ce sa se intoarca. Inca nu ati scris ultimul capitol.
Mama ta te-a reclamat vreodata la televizor? De ce faci din ea un experiment nereusit? Va deveni o mica personalitate ce a fost la TV si cred ca nu vei reusi decat sa o ambitionezi sa continue pe acest drum ca sa nu-si dezamageasca fanii. Abia asa vei scrie ultimul capitol
Desi esti o femeie de actiune aici cred ca trebui sa ai mai multa rabdare si mai mult tact.
Ce vrei sa faci la TV: tu nu esti targetul lui Mircea Radu. Ce vrei sa cuantifici, ce vrei sa vada toata tara? Cat ai facut pentru copilul tau, vrei sa suferi in direct, sa obtii mai multa pretuire, sa lipsesti niste copii de viitoarele lor familii?
Parerea mea este ca mai bine te linistesti si analizezi mai bine relatia cu copilul tau.
Cauta resursele in iubirea voastra de parinti si bucura-te ca o ai.
ioanaalice spune:
ioana, mama lui Mihai
linasobolina spune:
Pentru AIURAS: sa stii ca ai dreptate, asa este acel gust amar exista si am stiut de la inceput!
Si ne-am asumat crucea ce aveam de dus!
Pentru ca la o prim evaluare a speccialistilor, am stiut cu ce pornim la drum cu IQ la limita si tulburari de comportament si...
si cand toata lumea, specialisti-care stiau ce ne asteapta, familie, prieteni ne-au recomandat fara sa se amestece, ne sfatuiau, si zpuneau: da-o inapoi!,
NOI AM ZIS: NU
Deci am tras de ea si de noi , nu singuri ci cu ajutor, am invatat cum sa ne purtam si sa facem totul asa cum trebuie ca sa iasa bine PENTRU EA!
Am invatat ca sunt canale care duc in acelasi loc cum s-ar zice, inteligenta emotionala, abilitati care se pot expoata si care pot face dintr-un copil special unul super!
Pentru ca Ioana, acum dupa 10 ani, DATORITA NOUA SI NUMAI NOUA SI ATENTIEI CU CARE NE-AM OCUPAT DE EA, stie si poate mult mai multe decat un copil neglijat care a batut maidanul desi poate ar fi avut IQ peste medie.
Ioana a "palpat" lumea, a "simtit" istoria, geografia, oamenii si are informatii care de departe o situeaza peste alti copii de aceeasi varsta.
INSA CU FOARTE MARE EFORT SI AL EI SI AL NOSTRU
Deci mamicilor cu copii problema, vedeti partea plina a paharului, caci se poate!
Si faptul ca am incercat sa ii asiguram un viitor, sa invete o meserie sigura, pe care o si stie, si pe care EA a ales-o, cred ca nu face din noi niste neinspirati si neintelegatori
Mersul la psihoterapie saptamanala, ani de zile si ea si noi, pentru a inlatura traumele copilarie, ale abandonului, pemtru a gasi calea catre sufletul ei parasit de toata lumea, cred ca tot tact si lupta cu noi insine a fost
Zicea cineva ca trebuie sa ii iubim asa cum sunt, asa este si asa am facut, ne-am pliat noi dupa ea, centrul univesrului nostru era ea si cred ca acum suntem cam debusolati, totul se invartea in jurul ei, al programului ei, al sanatatii ei, anturajului ei, vietii ei, cred ca de fapt asa si trebuie sa faci cand ai copii, numai ca noi am traita mult prea intensiv totull PENTRU CA AVEAM DE RECUPERAT 9 ANI!!!
Iar sa va spun ca am reenuntat la job-uri si ne-am facut un bussines in asa fel incat sa fim cat mai mult timp inpreuna, sa-i fim aproape, SA NE INPRIETENIM, SA NE CUNOASTEM, SA NE IUBIM? si sa nu aiba sentimentul de abandon inca odata, sa fim cat mai aproape de casa si sa fim inpreuna, tot gresit a fost?
DAR sunt si lucruri de neacceptat adica minciuna, parazitismul, hotia, crima, si aici nu facem rabat
Nu sunt de acord sa cresc un parazit care sa mai aiba si pretentii, doar pentru ca eu sunt mama lui, cum zicea cineva, asta nu!
Si daca a scula copilul si al trimite la scoala sau la serviciu este o crima, ei bine sunt vinovata si merit sa fiu pedepsita si blamata si asta e!
Eu pe prispa acasa nu o tin!
Si daca singura usa deschisa deocamdata pentru asa ceva a fost acolo, iar asta e, sa stea acolo!
INSA sa nu dai un telefon, cand iti moare bunicul, cand toate rudele din toata lumea au venit si au fost alaturi in aceste momente, indiferent ca veneau din State sau din Europa ASTA NU SE IARTA!
Pentru ca inseamna ceva, inseamna ca nu iti pasa.
Inseamna ca nu exista DRAGOSTE SI SENTIMENTE, NIMIC!
Si punct.
escu spune:
Lina, dar ea ce zice? Cum se vede ea in viitor? Isi doreste sa ramana acolo in satul ala? Ar vrea sa faca ceva anume? Vrea sa faca o pauza de scoala si sa revina anul viitor? Ce mai zice?
Vorba aia: "Cum se vede ea peste 5 ani?"
Despre moartea bunicului si fi'mea nu a reactionat nicicum. Cred ca nu a vrut sa-si arate durerea. Pur si simplu nu a comentat si nu comenteaza. Nici mie nu-mi place sa ma exteriorizez in cazuri de-astea.
Elise spune:
quote:
DAR sunt si lucruri de neacceptat adica minciuna, parazitismul, hotia, crima, si aici nu facem rabat
Nu sunt de acord sa cresc un parazit care sa mai aiba si pretentii, doar pentru ca eu sunt mama lui, cum zicea cineva, asta nu!
Si daca a scula copilul si al trimite la scoala sau la serviciu este o crima, ei bine sunt vinovata si merit sa fiu pedepsita si blamata si asta e!
Eu pe prispa acasa nu o tin!
Si daca singura usa deschisa deocamdata pentru asa ceva a fost acolo, iar asta e, sa stea acolo!
Lina,
dupa ultimul tau mesaj, tind sa spun ca tine: ASTA E.
da, ai facut foarte multe pentru ea.
Si?
Nu e normal?
Nu e copilul tau?
Ce nu e normal e sa ai "gustul amar" de care aminteai: in fond, nimeni nu ti-a impus acest copil. Daca ti-a lasat un gust amar, si anii anteriori au reprezentat pentru tine o serie nesfarsita de eforturi si sacrificii, ba mai mult, nici acum nu il poti iubi neconditionat, chiar asa parazit cum e, de ce astepti sa se intoarca la tine? Din partea ei de ce astepti dragoste?
Ea cum o privi anii astia imprena?
Ce parere are despre ei?
Te intreb din prisma copilului care n-a mai "corespuns" asteptarilor parintilor, intr-o zi. Si, pentru ca ei ma vroiau intr-un fel, iar eu eram altfel, mi-am luat jucariile si am plecat cind eram mai mica decit Ioana a ta.
Si am fost un copil absolut natural, pe care s-au straduit nspe ani sa-l faca, eram picatura taica-meu. Deci asta nu e o probblema care tine de adoptie. Ci de relatia universala parinti-copii.
Ioana ta a gasit niste neamuri unde sa se duca: a avut o varianta, eu n-aveam. Dar de plecat am plecat oricum. Probabil si ea ar fi plecat oricum.
Si parerea mea e ca vina nu e a copilului, pentru ca nu copilul trebuie sa nu arda puntile cu parintii, ci invers.
Tu ramai adultul in relatia cu ea, si adultul este cel care trebuie in cazul asta sa inteleaga, sa accepte, sa ierte. Asta daca iubeste suficient. Daca nu.... nu, si pierderile vor fi colaterale.
Si ea sufera in povestea asta, nu numai tu.
Dar nu va face ea vreun pas spre tine.
Elise & BBLisa