Desfierea??
Raspunsuri - Pagina 4
patri spune:
Vreau sa spun si eu ceva aici, ca mama de baieti mari. Copii au oricum ganduri de plecare, fie ca sunt naturali sau adoptati, nu-i poti tine o viata langa tine, si asta doare.Noi am fost foarte uniti, intotdeauna impreuna, dar cand au crescut au inceput sa gandeasca putin altfel va noi. cel mic e mai rebel,cu framantari interioare mai mari, si asta tine de temperamentul fiecaruia, sunt convinsa ca daca n-ar fi al nostru s-ar fi rastit si mai mult la noi, si noi am fi fost mult mai sensibili...Trebuie sa ne obisnuim cu gandul ca copiii cresc, ca nu-i putem tine o viata langa noi, sa ne bucuram de fiecare clipa cat putem, asa ca i-mi pup fata cat pot de mult acum, ca stiu ca pe la 13-14 incepe sa nu mai fie asa accesibila, si asta pt ca asa e , si nu pt ca e adoptata, asa a fost si cu baietii mei...Copiii infrunta greutatile cum pot, si perioada clasei a 12 e chiar grea, noi ca parinti trebuie sa fim langa ei si sa incercam sa-i facem sa se simta acasa langa noi, chiar daca ei ne ranesc cateodata...se intorc daca stim sa le aratam cat ii iubim, si neconditionat...
va pup si va doresc multa multa dragoste de dat si de primit!!!!
linasobolina spune:
Ehhh, fetelor, mamicilor, am vorbit cu ea cu atat mai mult cu cat a murit socrul meu , adica babaie, si ar fi trebuit sa vina la inmormantare.
Eu am sunat-o i-am zis, am considerat ca face inca parte din familie, si ??? Era la peste, la gratar, a zis "pacat, D-zeu sa-l ierte" si gata!!!
Va zic eu, nu mai vine! E raiul pe pamant acolo, nu face nimic, la 12-1 ziua, doarme, se odihneste, nu are nici o treaba....
E cu ai ei! Ce scoala, ce job, ce program, presiune, hai ca e tarziu??
Ce zice toata lumea, ca tinerii pleca, da pleaca DAR si inca odata repet< PENTRU MINE, ESTE IMPORTANT UNDE A PLECAT!
si mai ales ce considera ea ca inseamna ACASA!
Putea sa mearga acolo, in vacanta, sa stea, o luna, 2, dar sa vina , acolo undee ea considera ca este CASA EI.
Despre asta este vorba, nu ca a plecat si a luat zborul, ca doar e mare, e normal sa plece din cuib
Insa si noi ,chiar daca am plecat tinem legatura sentimental cu ai nostri, stim care e casa parinteasca, care este famila, cui apartii.
daca nici la inmormantare nu a venit!!! ce poti sa mai zici? suntem niste straini care au crscut-o ca la internat, si acum a ,scapat s-a intors la ai ei.
ce cconteaza restul?
bird70 spune:
quote:
Originally posted by linasobolina
Va zic eu, nu mai vine! E raiul pe pamant acolo, nu face nimic, la 12-1 ziua, doarme, se odihneste, nu are nici o treaba....
E cu ai ei! Ce scoala, ce job, ce program, presiune, hai ca e tarziu??
Tine-te tare! Nu e plecata de multa vreme si poate ca are nevoie de vacanta asta. La inceput e minunat sa dormi pe saturate, sa nu faci nimic, dar apoi noutatea trece si apar problemele reale, nevoia de bani, de un loc stabil, etc. Si atunci se va folosi de educatia primita de la tine ca sa le obtina. Iar daca reusesti sa pastrezi o relatie buna cu ea, se va trage mai aproape de tine ca sa o ajuti.
ioanaalice spune:
linasobolina, imi cer scuze ca nu ti-am inteles strigatul de furie si ajutor, de la inceput. Iar acum te cred cand spui ca nu mai ai sperante sa se intoarca la tine (desi se spune ca speranta moare ultima).
Tu nu ai gresit, ci doar ai avut asteptarile normale pe care le are orice parinte, asteptari care nu se implinesc intotdeauna( toti dorim pentru copiii nostri sa fie autonomi, se fie responsabili cu ei insisi si sa fie parinti buni pentru copiii lor).
Nu stiu cum sa te alin, sa-ti fie mai usor, si in acelasi timp, as vrea ca fetele care doresc sa adopte sa nu se sperie de ce ti s-a intamplat, pentru ca eu cred ca Ioana ta este exceptia si nu regula intre copiii adoptati. Pentru ea paradisul (iluzoriu) a fost acela pe care l-a parasit la 9 ani si pe care acum l-a regasit.
Ai dreptul sa fii furioasa, pentru ca esti o mamica 'adoptata' care a fost parasita. Insa noi, care avem copiii inca mici si cele care vor sa adopte, avem dreptul sa speram ca nu ni se va intampla asta.
ioana, mama lui Mihai
linasobolina spune:
Sarmaluta abandonata in maternitate nu are nici o vina, nici copilul mai maricel,
BUCRATI-VA DE COPII, CAT MAI SUNT COPII, FIE EI NATURALI, FIE ADOPTATI!
Insa copilul adoptat are acea situatie speciala, adica POATE SA-SI ALEAGA PARINTII, cand este adult, nimeni nu poate asta, parintii ti-i da Dzeu, INSA, EI POT!!!
Si sa stiti nu este un caz aparte, este ceva real care se intampla destul de des, insa nu se mediatizeaza, pentru ca este un esec, de aceea.
Eu am avut sansa sa fiu MAMA timp de 10 ani si asta nu mi-o poate lua nimeni.Cu bune si cu rele, cu bucurii si cu lacrimi, cu boli si cu examene, chiar si cu pampers chiar daca avea 9 ani, asa a fost modelul, si nu imi pare rau!
Insa va zic sa deschideti bine ochii si mai ales sa va asteptati la asa ceva, ca se intampla
Pana atunci , fiti niste mamici fericite, pentru ca meritati!
Pe 8 octombrie la ora 17 si 45, pe TVR1, la emisiunea "Ne vedem la TVR" va fi si povestea Ioanei, pentru ca trebuie sa fii prevenit si sa se stie, si dk Protectia copilului nu o face, voi incerca sa o fac eu, caci asa sunt eu zic si la altii, casa nu pateasca pe pielea lor
Elise spune:
lina,
stii, nu te supara pe mine, dar asta am observat eu in multe cazuri de parinti care adopta: au tendinta - oarecum fireasca - sa li se confirme influentza fasta asupra copilului. Sa il faca "cineva". Se simt cumva datori sa faca asta. Pe cind pentru parintii naturali... presiunea psihologica probabil nu e atit de mare. Doar nu trebuie sa iti confirmi ca e bine pentru el ca l-ai facut. Insa, ca parinte care a adoptat un bb, vrei uneori neaparat, dar neaparat sa stii ca ai facut din el un om. OM. Asa cum definesti tu OM.
Uneori e bine... alteori nu.
Alteori trebuie sa il ajuti, pur si simplu, sa fie exact ce are el, copilul, chef sa devina, fara sa te pui contra naturii lui de baza - care ii poate dicta sa zaca la soare zi lumina si sa nu-i pese de scoala, de exemplu. Io-s convinsa ca un bb nascut de mine putea foarte bine sa fie lenes, prostutz, uratzel, si sa n-aiba nici un fel de succes in viata. Si bblisa mea are aceleasi "drepturi". Sa fie oricum o fi ea, sa fie doar ea, asta e important. Sa se simta bine in pielea ei. N-am de gind, in nici un caz, sa pun presiune mai mare ca sa o "realizez". N-am nimic de demonstrat nimanui. Unde i-o fi ei bine, fie si la satra, acolo poate sa se duca - cu acea singura conditie SA II FIE BINE. Si chiar sa se regaseasca acolo. Si atunci ma declar multumita.
Influentza mea asupra ei sper sa fie intr-o zi rezumata la faptul ca am facut-o mare si fericita.
Iar tu, pe bbla ta, ai facut-o la rindul tau mare si fericita.
Asta e ceea ce ai facut TU si nu-ti poate lua nimeni.
Primele trei kg ale ei sint create de femeia care i-a dat viata. Restul, multe, sint de la tine. 
Fiecare pas al ei spre independentza de acum este rodul noptilor tale nedormite - nici asta nu-ti poate lua nimeni. Tu ai facut diferentza intre copila speriata de noua ani si fiintza puternica si rebela care e acum, deci nu vad de ce consideri asta o lupta pierduta: e o lupta castigata. Copilul asta e realizarea TA: indiferent unde ar fi ea.
Elise & BBLisa
bird70 spune:
quote:
Originally posted by linasobolina
Insa copilul adoptat are acea situatie speciala, adica POATE SA-SI ALEAGA PARINTII, cand este adult, nimeni nu poate asta, parintii ti-i da Dzeu, INSA, EI POT!!!
Nici nu iti dai seama ce important este tanara asta care este fiica ta faptul ca POATE alege. Cati tineri adulti in Romania sunt sufocati de parintii lor si nu reusesc sa faca alegeri care ii privesc? Care se duc la liceul, facultatea, jobul pe care parintii lor considera ca trebuie sa-l faca? Datorita tie, datorita educatiei pe care i-ai dat-o, tanara asta are suficient self-esteem si putere si este capabila sa faca alegeri. Pe tine te doare acum dar faptul ca e capabila sa dicteze directia in care merge viata ei este o mare realizare.
quote:
Si sa stiti nu este un caz aparte, este ceva real care se intampla destul de des, insa nu se mediatizeaza, pentru ca este un esec, de aceea.
Cat de des se intampla ca tinerii adulti sa aleaga in viata o cale cu care parintii lor nu sunt de acord? Nu are nici o legatura cu adoptia, e legea firii.
quote:
Eu am avut sansa sa fiu MAMA timp de 10 ani si asta nu mi-o poate lua nimeni.Cu bune si cu rele, cu bucurii si cu lacrimi, cu boli si cu examene, chiar si cu pampers chiar daca avea 9 ani, asa a fost modelul, si nu imi pare rau!
Este exact cum ti-am spus, atat parintii adoptivi cat si copilul adoptat au niste nevoi care sunt satisfacute prin adoptie. Eu nu vad parintii adoptivi ca pe niste sfinti, ei au luat acel copil acasa in primul rand pentru ca EI au avut nevoie de el. Tu ai avut nevoie de copilul asta si ea a avut nevoie de tine. Acum situatia s-a schimbat, ea este adult si are nevoie de libertatea de-a face propriile greseli si decizii, dar tu in continuare ai nevoie de copilul care ea a fost. Din nou situatia nu este noua si nu li se intampla doar parintilor adoptivi, in familiile cu copii naturali se intampla exact la fel.
quote:
Pe 8 octombrie la ora 17 si 45, pe TVR1, la emisiunea "Ne vedem la TVR" va fi si povestea Ioanei, pentru ca trebuie sa fii prevenit si sa se stie, si dk Protectia copilului nu o face, voi incerca sa o fac eu, caci asa sunt eu zic si la altii, casa nu pateasca pe pielea lor
Lina,
pot sa iti simt suferinta si neputinta dar cred ca gresesti foarte tare cu emisiunea asta. Vrei sa atragi atentia asupra ce? Copiii cresc si devin adulti, iar adultii se rup de casa parinteasca si isi fac propria viata indiferent de parerea parintilor? E pacat sa incerci sa demonizezi ceva absolut normal si sa faci copiii adoptati care isi aleg drumul in viata in ciuda opozitiei parintilor ca nerecunoscatori si rai. In loc sa arati respect pentru decizia fiicei tale de-as trai viata asa cum doreste, respect fata de adultul care a devenit, tu ai sa o faci sa se simta defecta si ai sa ridiculizezi lupta ei interioara si incercarea de-as gasi EU-l si identitatea si toate problemele pe care le experimenteaza si care sunt normale pentru un copil care a suferit un abandon, ai sa le transformi in tragedia ta. In loc sa te concentrezi pe problemele ei, tu ai facut din asta o mare problema a ta personala. E ca si cum ai reprosa unei persoane care trece printr-o mare suferinta ce tare te incomodeaza pe tine asta pentru ca te bazai pe ea sa-ti tina cainele cand te duci in vacanta. Imi pare rau daca am fost dura dar cred ca este foarte nedrept ce faci.
escu spune:
Stati mamicilor ca nu este chiar asa. Voi poate nu realizati ce simte Lina pentru ca aveti copiii mici si inca sunteti la discutii de principiu, teoretice.
Eu am doi copii mari si inteleg framantarile Linei. Nu vorbim aici de copii infiati sau nu, vorbim de copii in general.
Ca parinte iti inchei misiunea atunci cand copilul tau a devenit un adult responsabil. Ca fericirea prin care trece acum Ioana este iluzorie, de scurta durata. Nu poti dormi linistit atunci cand copilul tau alege varianta comoda a parazitului. Propria educatia cere efort si nu are cum sa fie bine pentru tine daca renunti la ea.
Cand fiul meu s-a hotarat intr-o buna zi ca nu vrea sa se mai duca la scoala sa-si termine liceul am simtit pe propia piele esecul meu ca parinte. Undeva am gresit. Ne-au trebuit 2 ani comunicare, rabdare si intelegere - si de-o parte si de alta, pana cand samanta aia buna, care eram convinsi ca am reusit sa o plantam in el, sa rodeasca.
Lina, trebuie sa ai rabdare, intelegere si comunicare cu ea ca si cu un prieten. Trateaz-o ca pe un adult. Respecta-i decizia si incearca sa-i intelegi exact argumentele. Cere-i parerea in problemele tale si tine cont de ea. Discutati mult despre orice. Implic-o in viata ta. Chiar asa de acolo de departe. Nu cred ca celei mai bune prietene i-ai expune "cazul" la TV. De ce o faci?
Probabil ca vorbesti cu ea la telefon. Da-i telefon des si povesteste-i despre voi. Ramai prietena ei. Va avea nevoie de prietenia ta, cu siguranta.
Si foarte important - nu-i ponegri mama naturala. Evita sa-ti spui parerea despre ea daca nu ti-o cere Ioana. Nu da sfaturi daca nu ti le cere ea. Nu da exemple "educative". Povestiti nimicuri, apropiati-va ca doi adulti.
Elise spune:
quote:
Eu am doi copii mari si inteleg framantarile Linei. Nu vorbim aici de copii infiati sau nu, vorbim de copii in general.
Ca parinte iti inchei misiunea atunci cand copilul tau a devenit un adult responsabil. Ca fericirea prin care trece acum Ioana este iluzorie, de scurta durata. Nu poti dormi linistit atunci cand copilul tau alege varianta comoda a parazitului. Propria educatia cere efort si nu are cum sa fie bine pentru tine daca renunti la ea.
sint de acord cu tine... DAR daca copilul meu - nu conteaza, natural sau adoptat - se transforma intr-un adult parazit, inseamna ca nu mai e al meu?!
Eu nu vad, chiar nu vad ce ar putea face copilul meu ca sa nu mai fie al meu. Nu cred ca exista vreo situatie in care eu, pur si simplu, sa nu mai am disponibilitatea de a-i fi alaturi si decid sa ma intorc impotriva ei.
Nu vorbesc de disponibilitatea ei.
A ei s-ar putea sa dispara, e chiar normal sa dispara, cel putin pentru o perioada, pentru ca nu va creste si nu se va dezvolta ca adult daca o tin eu de manutza pina la 40 de ani.
Vorbesc de disponibilitatea mea, de a fi acolo pentru ea oricind are nevoie. Fie ca are, fie ca n-are nevoie.
S-o blamez ca n-are nevoie de mine?
E foarte bine sa n-aiba. D'aia o cresc. D'aia ma straduiesc sa o invat tot ce stiu. Ca sa se descurce si sa n-aiba nevoie de mine. Copiii simt nevoia acuta sa se intoarca in cuib cind au o problema. Am experimentat-o pe pielea mea. Daca e sanatoasa si fericita si o duce bine merci, s-ar putea sa n-aiba nevoie de mine perioade lungi.
Si m-as bucura sa fie asa, ar insemna ca mi-am facut treaba bine si n-am crescut o fiinta vulnerabila si fragila.
Elise & BBLisa
ioanaalice spune:
Adevarul este undeva pe la mijloc.
Nu poti sa-i dai dreptate intrutotul Ioanei, atata vreme cat linasobolina simte ca propriul copil i-a dat o palma (si nu cred ca argumente rationale pot sa o convinga de contrariu) - unii spun ca ar trebui sa intoarcem si celalalt obraz, linasobolina vrea sa o puna in lumina reflectoarelor ca pe un fel de pedeapsa, ca sa-si mai descarce furia, probabil.
Nu poti sa-i dai dreptate nici lineisobolina pentru ca ales calea "ingerului dreptatii" (mai ales ca, intr-un fel pe care nu pot sa-l definesc acum, ma simt si eu amenintata de emisiunea aceea de la TVR). In situatia ei (incerc sa ma pun) poate ca nu as intoarce obrazul, dar nici nu as raspunde cu pumnul.
...desi, poate, prin emisiunea aceea vom afla si ce zice Ioana. Avea 9 ani cand a fost adoptata. Daca ar fi avut 11 ani ar fi fost intrebata daca doreste sa-si schimbe casa. De aceea spun ca situatia asta este o exceptie si nu o regula.
ioana, mama lui Mihai